Ar trebui să le spui copiilor să-și ceară scuze?

Toți părinții sunt conșțienți cât de important este ca un copil să aibă abilități sociale. Având în vedere că omul este un animal social, abilitatea de a-i înțelege pe ceilalți, de a empatiza cu ei și de a face compromisuri sunt critice pentru a avea succes în viața de adult. Putem include, de asemenea, și capacitatea de a admite propriile greșeli, de a accepta responsabilitățile și de a se simți inconfortabil atunci când cineva vorbește urât unei alte persoane. Prin urmare, părinții le spun copiilor să-și ceară scuze atunci când fac ceva ce poate răni sentimentele celuilalt. 

 

Să analizăm cât de înțeleaptă este această strategie a adulților! Oare chiar este o idee atât de bună?

Atunci când îi cere unui copil să-și ceară scuze sau iertare, scopul unui părinte este foarte bine stabilit: a-l învăța pe cel mic abilitatea de a fi empatic. Mama sau tatăl își dorește ca tânărul lor să fie responsabil pentru propriul comportament. 

Mesajul adultului este acesta: 

Eu vreau ca tu să-ți recunoști propria greșeală, să fii responsabil pentru ea, să promiți că nu o vei mai face niciodată, să te simți destul de vinovat pentru aceasta (să îți dai seama cât de supărat se simte și celălalt) și să pui toate aceste lucruri într-o scuză plină de sinceritate. 

Cu toții am văzut atleți, politicieni, actori sau alți oameni celebri cerându-și scuze la televizor, iar noi îi admirăm pe cei care pot oferi scuze sincere! Acest lucru pare a fi potrivit într-o astfel de situație. Ne putem aminti, de asemenea, situații din trecut, în care chiar ne-am simțit mai bine după ce ne-am cerut scuze.  Scuzele ajută persoana ofensată să se simtă mai bine și îl pun pe celălalt în postura de a face ceva pentru el pentru a repara greșeala comisă.

Un exemplu ar clarifica o astfel de situație:

Să ne imaginăm că fiul și fiica ta, Alex și Sofia, se ceartă mai mereu. La un moment dat, această ceartă devine una serioasă. Alex îi spune surorii sale că este o… găină plictisitoare și o împinge, iar aceasta aproape cade. Tu, ca părinte, ești foarte furios (pentru că băiatul este mai mare ca vârstă, mai corpolent și mai puternic) așa că îi spui să-i ceară iertare Sofiei. 

Alex se uită la sora lui și, pe un ton sarcastic și ridicat, își cere iertare: “Iaaaaartă-mă!”. 

Sofia spune: “Bine!” și cearta, aparent, a luat sfârșit. 

Tu țipi la Alex și-i spui: “Nu vreau să te mai aud vreodată că-i spui Sofiei în felul acesta, băiete! Și dacă te mai văd vreodată că îți impingi sora, o să vezi tu ce pedeapsă primești!”.

 Alex bolborosește ceva și pleacă. Pleacă și Sofia din cameră, iar tu crezi că ea se simte deja mai bine. Criza se pare că s-a terminat. Poate că această situație l-a învățat pe Alex să aibă puțină compasiune! I-ar prinde bine! Trebuie să înțeleagă că nu poate trata oamenii în felul acesta!

Să analizăm acum această strategie!

Vă propun două întrebări:

Au fost scuzele lui Alex sincere? Răspunsul ar trebui sa fie „NU”. A fost sarcastic. Nu și-a cerut scuze din tot sufletul și nu a arătat niciun fel de remușcare.

A mințit Alex? Răspunsul trebuie să fie „DA”.

De fapt, lui Alex nu i-a părut rău deloc. E posibil ca încă să-și aducă aminte cu bucurie de cât de urât s-a comportat cu sora lui. Dar ghici ce? Minciuna băiatului a funcționat! L-a scos din bucluc, iar acum este liber să se poarte la fel în continuare. 

Care este scopul tău ca părinte?

Atunci când îți dorești ca Alex să-și ceară iertare de la cineva (fie copil, fie adult), întreabă-te: „Care este, de fapt, scopul meu principal?”. Chiar trebuie să îl învățăm ce înseamnă compasiunea și empatia sau scopul meu este, de fapt, de a-l pedepsi?

În realitate, atunci când ești suficient de supărat pentru a-i ordona să-și ceară scuze, obiectivul tău este de a-l pedepsi și umili pe cel care a jignit. Mama ar trebui să știe că lui Alex nu-i place să-și ceară scuze surorii lui sau altcuiva. Dar așa-i trebuie! El trebuie să învețe că el nu poate să scape cu un astfel de comportament! Dar oare Alex a învățat acest lucru? A învățat să fie mai sincer, să-și schimbe abordarea ori comportamentul? – NU!

El va deveni și mai indignat în relația cu ceilalți, mai ales cu sora lui care, în mintea lui, se preface că plânge pentru a-l băga mereu în bucluc.

Scuzele forțate nu îl învață nimic pozitiv, însă îi întărește ostilitatea față de sora lui, dar și față de astfel de scuze pe care trebuie să le spună în mod obligatoriu.

Care să fie soluția?

Nu este chiar așa de complicat! Iată trei variante:

  1. Niciodată să nu îl obligi să-și ceară scuze atunci când tu ești nervos! După ce te-ai calmat, consideră o sugestie precum: 

“Poate vrei să-i spui ceva surorii tale mai târziu despre ce s-a întâmplat.” 

Dacă în urma acestui comentariu obții o expresie sinceră de regret, este foarte bine. Dacă nu, renunță! 

  1. Folosește compasiunea în propriul comportament. Probabil că nu există o altă cale mai bună de a încuraja un comportament decât să îl folosești chiar tu! A-i oferi un model pe care să-l preia este mult mai puternic decât să-i ții o predică!
  2. Decât să te concentrezi pe a-și cere scuze, mai bine laudă-l și crește-i momentele copilului tău atunci când îl vezi că are un comportament plin de compasiune. Remarcile tale vor fi foarte valoroase și vor fi ținute minte. Astfel de comentarii pozitive, în comparație cu cele negative, au un impact mult mai mare în viitorul comportament al copilului tău.

Sevi Grecianu, Lucrător în arte combinate, terapeut ABA

Sursă: Phd. Thomas W.Phelan – 1, 2, 3 Magic

Articole recente

Te-ai gândit vreodată cum ai reacționa daca ai afla că persoana pe care o iubești necondiționat este diagnosticată cu autism? Aceasta, probabil, ar fi una dintre întrebările pe care nu ai vrea să le auzi niciodată. Un astfel de diagnostic ar putea să te facă să vezi viața în alb
Mai mult:
Imaginează-ți că ești în junglă alături de copilul tău, în fața unui leu apărut dintr-o dată în fața ta, în mijlocul pădurii. Prezența propriului copil îți dă un și mai puternic simț de urgență și cu nu prea mari sforțări, tot ce îți trece prin minte e probabilitatea sfârșitului și
Mai mult:
Criza produsă de coronavirus afectează toată lumea, atât la nivelul societății,  la nivelul familiei, dar și la nivel individual. Auzim știri doar pe acest subiect în fiecare zi și urmărim declarații de presă la miezul nopții. Fiecare dintre noi trebuie să își reconfigureze programul și modul de a percepe realitatea.
Mai mult:
Posted in articole and tagged , , , , , , , .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.