Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

Noțiuni teoretice

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea. Lipsa de atenție se manifestă comportamental în ADHD prin abaterea de la sarcini, lipsa de consecvență, dificultatea de a rămâne concentrat și dezorganizarea, și nu este cauzată de sfidare sau de lipsă de înțelegere.

Pentru validarea simptomelor, acestea trebuie să fie manifestate timp de minimum 6 luni și să se fi manifestat înaintea vârstei de șapte ani, în cel puțin două domenii (acasă și la școală). ADHD-ul debutează în copilărie, iar necesitatea observării simptomelor înaintea vârstei de 12 ani sugerează existența unui tablou clinic substanțial în această perioadă.

 

Implicarea părintelui

Implicarea părintelui joacă un rol esențial atunci când vorbim despre copiii cu tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate. Specialiștii vin în sprijinul părinților cu resurse și cursuri, pentru ca timpul petrecut acasă să fie plăcut din ambele perspective (părinte-copil).

Impactul resimțit de copil și de părinte poate avea o încărcătură emoțională puternică. Drept urmare, abilitățile de relaționare, dorința de integrare, de a avea un statut social și de a face parte dintr-un grup devin obiective importante pentru copil, însă acestea sunt adesea dificil de atins fără sprijin psihoterapeutic. Relațiile cu familia pot fi, de asemenea, afectate.

 

Cum pot părinții accepta mai ușor diagnosticul?

Nu este niciodată ușor să primim vești, cu atât mai mult vești care au legătură cu copiii noștri. Iată câteva sfaturi care vă pot ajuta să percepeți mai ușor situațiile dificile:

  1. Nu vă învinuiți pentru că „puteați oferi mai mult”
    ADHD-ul poate fi transmis genetic, dar acest factor nu este singura cauză și nici cea mai dominantă. Nu vă blamați, pentru sigur ați făcut tot ce ați putut. 
  2. Dobândiți informații
    O înțelegere mai bună a diagnosticului poate aduce liniște interioară. Simptomele copilului pot fi gestionate mai bine prin accesarea informațiilor din surse sigure și aplicarea corectă a noțiunilor învățate.

 

Cum putem diminua simptomele ADHD-ului?

Această tulburare nu poate fi vindecată, însă simptomele pot fi diminuate considerabil cu ajutorul specialiștilor. O comunicare eficientă între personalul atestat, părinți, colegii copilului, profesori și alți adulți din jur poate face o mare diferență.

Tratamentul poate include:

  • Tratament medicamentos
  • Psihoterapie cognitiv-comportamentală (adesea preferată de adulți înainte de tratamentul medicamentos)
  • Dezvoltarea unor noi abilități pentru o mai bună integrare socială

Știați că există tratamente stimulante care nu provoacă dependență la copii?
Mulți părinți sunt temători față de tratamente, însă cercetările arată că tratamentele stimulante administrate corect nu provoacă dependență. Totuși, abuzul poate avea efecte negative.

Recomandări pentru administrarea tratamentului:

  • Respectați intervalul de timp prescris.
  • Nu lăsați medicamentele la îndemâna copilului.
  • Nu opriți tratamentul brusc, fără consultarea medicului.

 

Concluzii

Copilul cu ADHD merită o viață plină de emoții pozitive, bucurie și entuziasm. Fiecare copil este unic, iar cei diagnosticați ne arată cât de sincer și pur putem privi lumea prin ochii lor.

(Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, DSM-5)

 

Articol scris de: Daniela Sanda

 

Bibliografie

U.S Centers for Disease Control and Prevention(CDC). (2024). Attention- Deficit/Hyperactivity Disorder.

Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (Vols. DSM-5). (n.d.). Medicala Callisto.

World Health Organization(WHO). (2019). Attention Deficit Hyperactivity Disorder(ADHD).

 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Curs: Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial

Curs: Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial

ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată printr-un model persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care interferează semnificativ cu funcționarea sau dezvoltarea persoanei diagnosticate. Aproape 1 din 10 școlari este diagnosticat cu ADHD, iar băieții au un risc mai mare de a fi diagnosticați comparativ cu fetele.

În intervenția ADHD, psihoeducația joacă un rol esențial, ajutând toate persoanele implicate să înțeleagă mai bine cum funcționează ADHD și să dezvolte o mai bună înțelegere a lor înșiși și a celor care au această tulburare. Pentru membrii familiei unui copil sau adult cu ADHD, intervenția în mediul familial poate fi deosebit de dificilă, deoarece presupune multe schimbări și repetiții constante.

 

🗓️ Te așteptăm pe 31 ianuarie, la cursul "Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial", pentru a descoperi cum poți face o diferență reală în viața celor afectați de ADHD! Cursul va avea loc în București, iar locurile sunt limitate. Este dedicat părinților, educatorilor, profesorilor și tuturor celor care vor să aducă o schimbare pozitivă în viața celor afectați de ADHD.

 

La finalul acestui curs, participanții vor:

👉🏻 Dobândi abilități generale pentru structurarea mediului familial în scopul sprijinirii persoanelor cu ADHD;

👉🏻 Învăța strategii proactive de gestionare a comportamentelor;

👉🏻 Învăța strategii reactive de gestionare a comportamentelor;

👉🏻 Dobândi abilități de comunicare eficientă în cadrul familiei;

👉🏻 Dezvolta instrumente personalizate pentru crearea unui mediu favorabil pentru persoanele cu ADHD.

 

📣 Formator:

👉🏻 Andrei Mocanu – psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental, cu o experiență de peste 16 ani în domeniu. Andrei este formator pe diverse proiecte de sănătate mintală și facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: 31 ianuarie, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Participare pe bază de donație: 200 lei.

❗ Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 28 ianuarie 2025, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0729 189 326

Email: contact@asociatia-activity.ro

 

Acest curs este gândit să ofere nu doar informații, ci și inspirație și sprijin pentru cei ce doresc să ajute activ copiii și adulții cu ADHD. Te așteptăm să faci parte din schimbare!

Pregătiri pentru Crăciun alături de copii cu autism: un ghid pentru familii

Pregătiri pentru Crăciun alături de copii cu autism: un ghid pentru familii

Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări. Între schimbările de program, situațiile sociale necunoscute, suprastimularea senzorială și așteptările tradiționale ale familiei, sărbătorile pot deveni copleșitoare atât pentru copil, cât și pentru îngrijitori. Acest ghid oferă strategii practice pentru a face perioada sărbătorilor cât mai plăcută și lipsită de stres pentru toată lumea.

Ajustați așteptările și stabiliți limite

Primul pas către un Crăciun mai ușor de gestionat este să ajustați așteptările. Renunțați la ideea că toată lumea trebuie să participe la toate activitățile tradiționale de sărbători. În schimb, adaptați tradițiile sau creați unele noi care să se potrivească nevoilor unice ale copilului dumneavoastră. De exemplu, dacă familia dumneavoastră obișnuiește să organizeze o cină mare în Ajunul Crăciunului, luați în considerare să pregătiți un prânz mai mic și mai simplu sau să sărbătoriți într-un moment al zilei în care copilul se simte mai confortabil.

Este, de asemenea, important să comunicați aceste limite membrilor familiei extinse. Informați rudele despre ceea ce copilul ar putea considera copleșitor, cum ar fi adunările zgomotoase sau anumite alimente. Stabiliți limite clare în legătură cu ceea ce familia dumneavoastră poate și nu poate face și încurajați compromisurile acolo unde este posibil. Acest lucru va ajuta la gestionarea așteptărilor și la crearea unui mediu de sprijin pentru copilul dumneavoastră.

Pregătiți-vă pentru schimbările din rutina zilnică

Crăciunul aduce adesea schimbări semnificative în rutina zilnică, ceea ce poate fi deosebit de dificil pentru copiii cu autism. Pentru a vă ajuta copilul să facă față acestor schimbări, introduceți-le din timp. Creați un calendar vizual sau un program care să detalieze evenimentele viitoare, cum ar fi vizitele la rude, mesele sau activitățile de decorare. Acest lucru oferă copilului un sentiment de predictibilitate, permițându-i să se pregătească mental pentru fiecare activitate nouă.

Menținerea unor elemente din rutina lor, cum ar fi orele constante de culcare sau de masă, poate oferi un punct de stabilitate în această perioadă aglomerată. Dacă schimbările sunt inevitabile, încercați să le explicați din timp și să includeți activități liniștitoare în programul zilnic al copilului.

Gestionarea sensibilităților senzoriale: identificați spații liniștite

Întâlnirile de Crăciun pot fi adesea pline de stimuli senzoriali, de la lumini strălucitoare și decorațiuni până la zgomote puternice și mirosuri noi. Identificarea din timp a unui spațiu liniștit și prietenos din punct de vedere senzorial este o strategie utilă pentru orice eveniment de familie. Spuneți-i copilului unde se poate retrage dacă se simte copleșit. Acest spațiu ar trebui să fie dotat cu obiecte familiare care îi oferă confort, cum ar fi căști, jucării antistres sau o pătură preferată, pentru a-l ajuta să se regleze și să se relaxeze.

Când vizitați familia sau prietenii, comunicați din timp pentru a afla dacă va fi disponibil un spațiu liniștit. Aducerea unor obiecte familiare și crearea unui „kit de calmare” portabil pot, de asemenea, să ajute copilul să gestioneze provocările senzoriale asociate cu adunările de sărbători.

Comunicați și educați membrii familiei

Multe dintre provocările din perioada sărbătorilor apar din cauza neînțelegerilor sau a lipsei de informare în rândul rudelor mai îndepărtate. Alocați timp pentru a educa rudele despre autism și despre preferințele specifice ale copilului dumneavoastră. De exemplu, explicați de ce copilul dumneavoastră s-ar putea să nu se bucure de activitățile tradiționale de sărbători sau de ce ar putea avea nevoie să se retragă în timpul adunărilor. Împărtășirea acestor informații ajută la cultivarea înțelegerii și la crearea unei atmosfere de sprijin, reducând stresul atât pentru dumneavoastră, cât și pentru copil.

Luați în considerare pregătirea unui ghid scurt sau chiar o conversație cu membrii familiei înainte de sărbători. Acest lucru îi poate ajuta pe toți să se simtă mai confortabil și să știe la ce să se aștepte, îmbunătățind experiența atât pentru copilul dumneavoastră cu autism, cât și pentru ceilalți membri ai familiei.

Creați tradiții flexibile

Multe dintre activitățile tradiționale de sărbători pot fi copleșitoare, așa că poate fi util să dezvoltați noi tradiții mai prietenoase pentru copiii cu autism. În locul unei mese mari de familie, luați în considerare o activitate simplă în aer liber, cum ar fi vizitarea luminilor de Crăciun într-un moment mai liniștit sau decorarea treptată, pe parcursul mai multor zile, în loc de o singură sesiune intensă. Activitățile mai mici și mai ușor de gestionat pot reduce presiunea și pot face ca sezonul să fie mai plăcut pentru toată lumea.

Extinderea sărbătorii, cum ar fi deschiderea cadourilor pe parcursul mai multor zile, în loc de toate odată: poate ajuta, de asemenea, la reducerea anxietății și a suprastimulării pentru copilul dumneavoastră. Luați în considerare împachetarea cadourilor în ambalaje ușor de desfăcut sau utilizarea pungilor cadou cu hârtie de mătase pentru a acomoda preferințele senzoriale și abilitățile motorii fine.

Profitați de oportunitățile prietenoase cu senzorialitatea

Multe organizații locale și centre comerciale oferă acum experiențe de sărbători prietenoase cu senzorialitatea, cum ar fi vizitele cu „Moș Crăciun Liniștit”. Aceste evenimente au loc, de obicei, în medii controlate, mai liniștite, cu iluminare și zgomot reduse, oferind o experiență mai puțin copleșitoare pentru copiii cu autism. Verificați cu societatea locală de autism sau grupurile comunitare pentru a găsi evenimente de sărbători prietenoase cu senzorialitatea în zona dumneavoastră.

Planificați momente de odihnă și îngrijire personală

Sezonul sărbătorilor poate fi solicitant pentru părinți și îngrijitori. Este important să găsiți momente de odihnă pentru a vă reîncărca bateriile. Fie că este vorba de a cere unui prieten sau unei rude să aibă grijă de copil câteva ore sau de a aranja îngrijire de odihnă profesională, acordarea unui timp pentru dumneavoastră vă ajută să fiți în cea mai bună formă pentru a sprijini copilul.

Chiar și pauzele mici, cum ar fi o plimbare în aer liber sau un moment liniștit cu o cană de ceai fierbinte, vă pot ajuta să vă simțiți mai echilibrat și mai pregătit să faceți față cerințelor sărbătorilor. Nu uitați, un îngrijitor odihnit este esențial pentru a crea un mediu pozitiv și de sprijin pentru un copil cu autism.

Luați în considerare aspectele practice legate de cadouri

Să primească multe cadouri poate fi o activitate stresantă pentru copiii cu autism. Luați în considerare furnizarea unei liste cu jucăriile, activitățile sau cadourile prietenoase cu senzorialitatea pentru membrii familiei, din timp. Cadourile bazate pe experiențe, cum ar fi biletele pentru o atracție preferată, biletele pentru film sau un abonament la o activitate favorită, pot fi, de asemenea, cadouri semnificative care nu adaugă stres senzorial. Utilizarea ambalajului ușor de deschis sau a pungilor cadou poate face ca experiența să fie mai accesibilă pentru copiii cu dificultăți de motricitate fină.

Utilizați suporturi vizuale sau povești sociale

Poveștile sociale pot fi foarte eficiente în pregătirea copiilor cu autism pentru evenimentele care urmează. Luați în considerare crearea unor povești sociale care să descrie ce poate aștepta copilul dumneavoastră în perioada sărbătorilor, cum ar fi decorarea bradului, vizitele la rude sau participarea la un eveniment de sărbătoare. Aceste ajutoare vizuale și narative pot face conceptele abstracte mai concrete, ajutând la reducerea anxietății și la dezvoltarea unui sentiment de predictibilitate.

Considerații despre mâncare și dietă

Mâncarea de sărbători poate fi necunoscută sau copleșitoare pentru unii copii cu autism. Dacă copilul dumneavoastră urmează o dietă restricționată sau specială, comunicați acest lucru clar rudelor și gazdelor. Aduceți unele dintre alimentele preferate ale copilului pentru a face mesele mai puțin stresante. Încurajați membrii familiei să evite să ofere mâncare fără permisiune, pentru a preveni întreruperea rutinei dietetice, ceea ce poate duce uneori la dureri de stomac sau schimbări de comportament.

Planificați timpul de tranziție

Tranzițiile, cum ar fi sosirea sau plecarea de la o adunare, pot fi deosebit de dificile pentru copiii cu autism. Pentru a ușura aceste momente, planificați timp suplimentar pentru a permite copilului să se adapteze. Oferiți avertismente clare înainte de tranziții, cum ar fi „În 10 minute vom pleca”, și utilizați cronometre vizuale, dacă este necesar. Acest lucru va permite copilului dumneavoastră să se pregătească mental pentru schimbare și să reducă rezistența sau anxietatea.

Implicați frații în pregătiri

Frații copiilor cu autism pot avea, de asemenea, nevoie de sprijin în perioada sărbătorilor. Implicați-i în pregătiri explicându-le orice schimbări sau considerații speciale pentru fratele sau sora lor cu autism. Încurajați-i să ajute la crearea unui mediu de sprijin, înțelegând rutinele și nevoile fratelui lor. Acest lucru poate cultiva empatie și înțelegere, ajutând frații să se simtă valoroși și incluși în proces.

Plan de urgență pentru momentele de copleșeală

În ciuda celor mai bune eforturi, pot exista momente în care copilul dumneavoastră devine copleșit. Creați un plan de urgență pentru aceste situații. Acesta poate include stabilirea unui „cuvânt de cod” pentru a semnala momentul în care trebuie să plecați mai devreme sau pregătirea unui rucsac cu obiecte care ajută la calmarea copilului, cum ar fi jucării preferate, gustări sau căști cu anulare a zgomotului. Fiind pregătiți pentru aceste situații, puteți reduce stresul și crea un sentiment de siguranță atât pentru dumneavoastră, cât și pentru copilul dumneavoastră.

Colaborați cu copilul dumneavoastră

Implicarea copilului în planificarea activităților de sărbători poate fi o experiență bogată și îl poate ajuta să se simtă mai în control. Întrebați-l care tradiții îi sunt cele mai confortabile și lăsați-l să decidă ce activități să includă sau să adapteze. Contribuția lor poate ajuta la asigurarea faptului că activitățile alese sunt potrivite nivelului lor de confort, făcând experiența sărbătorilor mai pozitivă pentru toată lumea.

Gestionați așteptările pentru interacțiunile sociale

Copiii cu autism pot găsi interacțiunile sociale legate de sărbători provocatoare. Luați în considerare discutarea unor strategii pentru gestionarea salutărilor, cum ar fi pregătirea unor scenarii pentru atunci când sosesc rudele sau lăsând copilul să salute oamenii în propriul său mod, fără presiunea contactului fizic, cum ar fi îmbrățișările. Acest lucru poate ajuta copilul să se simtă mai confortabil și să reducă stresul în timpul interacțiunilor sociale.

Exersați activitățile de sărbători din timp

Exersați sau jucați jocuri de rol pentru anumite activități de sărbători înainte de eveniment, pentru a ajuta copilul să devină familiarizat cu ele. Aceasta ar putea include o „mini” adunare de Crăciun acasă, unde repetați salutările, schimbul de cadouri sau decoratul. Practicarea acestor activități într-un mediu familiar poate ajuta copilul să înțeleagă ce se va întâmpla și să reducă anxietatea în timpul evenimentului propriu-zis.

Creați un „Kit de supraviețuire” pentru sărbători

Creați un „Kit de supraviețuire” detaliat pentru sărbători, care să conțină obiecte senzoriale, alimente reconfortante, căști sau activități mici pentru momentele când copilul dumneavoastră are nevoie de o pauză în timpul evenimentelor de sărbători. Având acest kit la îndemână, atât copilul, cât și familia vor avea la dispoziție instrumente pentru a face față stresului neprevăzut. Includeți obiecte care sunt reconfortante și eficiente pentru calmarea copilului, facilitând gestionarea situațiilor copleșitoare.

Implicați-vă copilul în selectarea decorațiunilor

Lăsați-vă copilul să joace un rol activ în selectarea, planificarea și chiar deciderea momentului și modului în care se vor pune decorațiunile de Crăciun. Montarea decorațiunilor poate reprezenta o schimbare semnificativă a mediului, care poate fi copleșitoare pentru unii copii cu autism. Permiteți-i să aleagă decorațiuni care sunt vizual plăcute și senzorial adecvate, cum ar fi lumini moi, zgomot minim sau texturi preferate. Luați în considerare reducerea distribuției decorațiunilor în întreaga casă și concentrați-le într-o singură zonă, pentru a limita schimbările din mediu. Această abordare nu doar că face ca mediul să fie mai confortabil și previzibil pentru copil, dar oferă și un sentiment de apartenență și autonomie asupra spațiului lor, reducând anxietatea și făcând experiența mai plăcută.

Creați sărbători adaptate familiei dumneavoastră

Uitați de presiunile de a vă conforma așteptărilor tradiționale de sărbători și creați o tradiție care funcționează cel mai bine pentru familia dumneavoastră. Fiecare familie are ritmul propriu, iar adaptarea sărbătorilor pentru a răspunde nevoilor copilului poate duce la o experiență mai veselă. Indiferent dacă înseamnă să sărbătoriți cu un grup mic acasă, să renunțați la anumite evenimente sau chiar să începeți tradiții complet noi, ceea ce contează este ca sărbătoarea să fie pozitivă și plăcută pentru toată lumea.

Creați-vă propriile strategii

Reflectați asupra experiențelor anterioare ale familiei dumneavoastră în timpul sărbătorilor și luați în considerare ce a funcționat bine și ce nu. Folosiți aceste reflecții pentru a crea strategii personalizate care să răspundă nevoilor specifice ale copilului dumneavoastră. Fiecare copil este unic, iar ceea ce funcționează cel mai bine pentru familia dumneavoastră poate să nu fie întotdeauna găsit într-un ghid sau listă de verificare. Adaptați abordarea sărbătorilor în funcție de ceea ce aduce copilului dumneavoastră bucurie și confort și fiți suficient de flexibili pentru a ajusta planul atunci când este necesar.

 

Concluzie

Perioada sărbătorilor poate fi un moment de mare bucurie, dar pentru familiile cu copii cu autism, adesea vine cu provocări unice. Prin pregătirea din timp, stabilirea unor limite clare, educarea celor din jur și crearea unor noi tradiții, puteți construi un mediu în care toți membrii familiei să se simtă incluși și sprijiniți. Amintiți-vă, este în regulă să adaptați sau chiar să renunțați la activitățile care nu funcționează pentru familia dumneavoastră. Ceea ce contează cel mai mult este să creați o perioadă de sărbători plină de confort și înțelegere. Aceasta poate include momente de fericire adaptate copilului dumneavoastră și familiei în ansamblu.

 

Articol pregătit și adaptat de Maria Postolache - Asistent social.

 

Bibliografie:
Attwood, T., & Garnett, M. (2023). Preparing for Christmas with Autistic Children: A Guide for Families. Attwood and Garnett Events. Recuperat de la https://www.attwoodandgarnettevents.com/blogs/news/preparing-for-christmas-with-autistic-children-a-guide-for-families?fbclid=IwY2xjawHH-JFleHRuA2FlbQIxMAABHcuJNwnw0CpHhdq_OD2AWFrE8aMVyifEMGJ-CGf4F4COWsLpflaQO8C5PA_aem_czjOwC1TaV0Wibs3kbMnLA

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție – Curs fizic

Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție

ADHD este o tulburare de neurodezvoltare ce afectează profund viețile celor diagnosticați și ale celor apropiați, de multe ori continuând și la vârsta adultă. Această afecțiune aduce provocări zilnice pentru copii și adulți, prin simptome precum dificultatea de a-și concentra atenția, impulsivitatea și hiperactivitatea. Pe lângă acestea, pot apărea tulburări asociate – de învățare, opoziționism, anxietate și chiar depresie – care influențează nu doar individul, ci și relațiile cu familia, colegii și profesorii. Prin urmare, un sprijin terapeutic adecvat, psihoeducația și colaborarea sunt esențiale pentru o gestionare eficientă a ADHD.

Vino să descoperi și să înțelegi profund impactul ADHD! Pe 29 noiembrie, te invităm la cursul „Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție”, desfășurat în format fizic, în București. Acest curs se adresează părinților, profesorilor și tuturor celor ce doresc să facă o diferență în viața celor afectați de ADHD.

 

La finalul acestui curs, participanții vor:

👉🏻 dobândi abilități practice de recunoaștere a simptomelor specifice ADHD;

👉🏻 învăța pașii corecți pentru un diagnostic complet și corect;

👉🏻 înțelege cauzele și mecanismele care stau la baza ADHD;

👉🏻 cunoaște beneficiile și importanța terapiei medicamentoase;

👉🏻 învăța tehnici de gestionare a simptomelor acasă, la școală și în alte contexte sociale;

👉🏻 obține o viziune de ansamblu asupra evoluției ADHD de la copilărie la maturitate, pentru a anticipa și sprijini etapele viitoare.

 

📣 Cursul va fi susținut de:

👉🏻 Andrei Mocanu: psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental. Are o experiență de peste 16 ani în domeniu, fiind formator pe diverse proiecte de sănătate mintală dedicate copiilor și adolescenților. De asemenea, este facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

👉🏻 Ramona Gheorghe : medic primar în psihiatrie pediatrică și psihoterapeut adlerian, cu aproape 20 de ani de experiență în lucrul cu copii, adolescenți și părinți. Oferă second opinion pentru tulburările de neurodezvoltare și este lector de cursuri de Psihodinamica psihopatologiei. De asemenea, Ramona este prezentă ca lector în cadrul conferințelor de sănătate mintală naționale și internaționale.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: 29 noiembrie, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Taxa de participare: 200 lei.

❗Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 27 noiembrie 2024, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0729 189 326

Email: contact@asociatia-activity.ro

Acest curs este gândit să ofere nu doar informații, ci și inspirație și sprijin pentru cei ce vor să ajute activ copiii și adulții cu ADHD. Te așteptăm să faci parte din schimbare!

Influența Analizei Comportamentale în educarea copiilor cu TSA

Influența Analizei Comportamentale în educarea copiilor cu TSA

În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele. Această analiză se bazează pe cercetările comportamentale ale lui B.F. Skinner, care arată cum comportamentele pot fi învățate sau schimbate prin controlul consecințelor acțiunilor.

Pe scurt, întăritorii sunt cei care fac ca un comportament pozitiv să fie prezent mai des pe viitor, iar pedepsele reduc frecvența unui comportament nedorit.

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează întăritorii, este important să știi că aceștia sunt de două tipuri: pozitivi și negativi.

  • Întăritorii pozitivi înseamnă că oferi ceva în schimbul unui comportament, astfel crescând șansa ca acel comportament să se repete în viitor. Cele mai folosite tipuri de întăritori pozitivi includ:

    • laude și complimente;

    • a bate palma, gâdilatul, zâmbetul;

    • oferirea de bani;

    • accesul la jucării sau electronice;

    • oferirea de mâncarea preferată.

De exemplu, speli vasele înainte ca partenerul tău să ajungă acasă, iar acesta, văzând vasele spălate, îți dă un sărut și spune "mulțumesc". Astfel, este mai probabil ca, pe viitor, să speli din nou vasele în aceleași circumstanțe.

  • Întăritorii negativi înseamnă că elimini ceva neplăcut, ceea ce crește probabilitatea ca un comportament să se repete. Câteva exemple de întăritori negativi sunt:

    • eliminarea zgomotelor deranjante;

    • înlăturarea durerii;

    • evitarea situațiilor deranjante;

    • eliminarea sarcinilor neplăcute.

De exemplu, dacă ai o durere de cap și iei o pastilă, durerea dispare. Ca urmare, data viitoare când ai dureri de cap, probabilitatea de a lua o pastilă crește.

 

Diferența dintre întăritori și pedepse

Întăritorii cresc probabilitatea ca un comportament să se repete în viitor. Reține că termenul „negativ” nu înseamnă ceva rău, ci că a fost eliminat un stimul neplăcut. Întăritorii negativi implică faptul că, prin eliminarea unui factor deranjant, comportamentul respectiv are șanse mai mari să se repete. În schimb, pedepsele reduc probabilitatea ca un comportament să se repete.

 

Cum să folosești întăritorii

Întăritorii modelează comportamentele, și din acest motiv, ei reprezintă baza tuturor strategiilor ABA (Analiza Comportamentală Aplicată). Există câțiva factori care pot face întăritorii mai eficienți, determinând apariția și susținerea mai rapidă a schimbărilor dorite.

 

  • Întăritorii trebuie să fie personalizați și relevanți pentru copil. Observă ce îl interesează și îl motivează pe copil pentru a stabili ce întăritori să folosești. Poți face acest lucru oferindu-i o varietate de obiecte și activități care îi plac, observând ce îi atrage atenția și în ce ordine le alege. Primul obiect ales va fi cel mai puternic întăritor, fiind cel mai probabil să motiveze copilul.

  • Întăririle trebuie să fie imediate. Pentru ca un copil să înțeleagă că a făcut ceva corect, întăririle trebuie să urmeze imediat comportamentului. Dacă întăritorul este oferit cu întârziere, copilul poate să nu mai asocieze corect comportamentul cu recompensa. De exemplu, dacă un copil își îndeplinește o sarcină și recompensa este un joc, aceasta trebuie oferită imediat, nu peste un sfert de oră.

  • Mărimea recompensei trebuie să fie proporțională cu dificultatea comportamentului. Ia în considerare dificultatea sarcinii atunci când decizi cât de mare să fie recompensa. Dacă un copil are nevoie de ajutor pentru a se încălța, o laudă simplă („Bravo, te-ai încălțat frumos!”) poate fi suficientă. Însă, dacă același copil reușește să-și lege singur șireturile, merită o laudă mai entuziastă și, eventual, o recompensă suplimentară, cum ar fi o jucărie sau mâncarea preferată. Pe scurt, folosește recompense mai mari și laude mai intense pentru sarcinile mai dificile.

  • Oferă-i recompense la alegere. Înainte de a solicita copilului o sarcină dificilă, întreabă-l ce recompensă își dorește. Este util să îi prezinți două sau trei obiecte sau activități din care să aleagă, astfel încât să fie motivat să îndeplinească sarcina.

  • Limitează accesul la recompense. Obiectele preferate ale copilului trebuie puse deoparte pentru a-și menține eficiența ca întăritori. Dacă copilul are acces constant la jucăriile și activitățile preferate sau la mâncarea preferată, va fi mai puțin motivat să lucreze pentru ele. Alternează jucăriile și activitățile pentru a menține interesul copilului și dorința de a lucra pentru ele.

  • Micșorează nivelul recompenselor pe măsură ce abilitatea este învățată. Atunci când un copil învață o nouă abilitate, acesta ar trebui recompensat după fiecare încercare reușită. Pe măsură ce abilitățile copilului se îmbunătățesc și devine din ce în ce mai independent, recompensele trebuie ajustate. De exemplu, dacă un copil învață să îmbrace un tricou singur, la început va fi lăudat pentru fiecare pas, iar la final pentru că a reușit singur. După câteva zile în care copilul se îmbracă singur, nu va mai fi necesar să fie lăudat de fiecare dată.

 

Concluzie

Aceste tehnici pot fi aplicate cu succes atât la copiii tipici, cât și la cei cu TSA (Tulburări din Spectrul Autist), cu rezultate remarcabile. Ele au reprezentat un punct de cotitură în dezvoltarea copiilor cu întârzieri, oferind o speranță în plus părinților și celor care au grijă de acești copii.

Articol scris de Cezar Popoaia - Psiholog.

 

Bibliografie:
Van Diepen, M. (2019)
Van Diepen, B.
Reinforcement/Punishment
ABA Visualized. A visual guidebook for parents and teachers, 40 - 45

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Active Parenting Meet-up: Copilul meu este perfect, dar se poate și mai bine

Active Parenting Meet-up: Copilul meu este perfect, dar se poate și mai bine

Dragi prieteni,

Ne bucurăm să vă anunțăm că un nou eveniment @Activity - Active Parenting Meet-up este pe drum, și de această dată vă invităm la o discuție deschisă despre anxietate și perfecționism în relația părinte-copil. Tema evenimentului din acest an, „Copilul meu este perfect, dar se poate și mai bine,” își propune să exploreze cum așteptările ridicate și dorința de perfecțiune pot influența sănătatea emoțională a copiilor.

Active Parenting Meet-up strânge împreună o serie de invitați speciali:

❇️ Andrei Mocanu (Tatăl activ), psihoterapeut cognitiv-comportamental și consilier parental,
❇️ Bogdan-Cristian Fițiu, medic specialist în psihiatrie pediatrică,
❇️ Adriana Bălșanu, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental.

Discuția va fi moderată de Alex Zamfir, jurnalist.

 

🗓️ Program:

- 6 noiembrie 2024

📍Locație:

Ceainăria GreenTea, Str. Dr. Burghelea nr.24

👉🏻 Intrare liberă pe bază de înscriere, aici.

 

Pentru orice întrebare, ne poți trimite mesaj pe Facebook sau Instagram.

Vă așteptăm cu drag!

Opoziționismul și autismul – similarități, diferențe și modalități de gestionare

Opoziționismul și autismul – similarități, diferențe și modalități de gestionare

Comportamentele opoziționiste, caracterizate prin refuzul de a respecta regulile sau prin atitudini sfidătoare, sunt frecvent întâlnite la copiii cu tulburări de neurodezvoltare, inclusiv autism. Studiile arată că aproximativ 24% dintre copiii cu tulburări din spectrul autist prezintă simptome de tulburare de opoziție, comparativ cu o prevalență de 3-5% în rândul populației generale (Hawes et al., 2023). Această suprapunere între autism și comportamentele opoziționiste complică adesea procesul terapeutic și creează provocări suplimentare pentru părinți, educatori și terapeuți. În continuare, vom explora ce este tulburarea de opoziție, legătura sa cu autismul și modalitățile eficiente de gestionare a comportamentelor opoziționiste.

Ce este tulburarea de opoziție și cum se manifestă la copii?

Tulburarea de opoziție se caracterizează printr-un comportament dificil, marcat de sfidare și, uneori, chiar de o dorință de răzbunare. Acest tip de comportament poate fi greu de gestionat, atât pentru copil, cât și pentru cei din jurul său, fiind de obicei direcționat către adulții din viața copilului, în special către părinți. Adulții care interacționează cu un copil ce prezintă simptome de opoziționism se confruntă frecvent cu refuzuri constante de a respecta cererile sau regulile, certuri frecvente, izbucniri de furie necontrolată și tendința de a da vina pe ceilalți pentru propriile greșeli (APA, 2013). Este important să înțelegem că aceste comportamente nu sunt simple acte de rebeliune, ci pot reprezenta un strigăt de ajutor, care necesită multă răbdare și compasiune.

Care este legătura dintre tulburarea de opoziție și autism?

Copiii cu autism întâmpină deseori dificultăți în interacțiunile sociale și în comunicarea cu cei din jur, precum și probleme senzoriale care le pot amplifica agitația atunci când rutina lor zilnică este modificată. Aceste comportamente pot fi uneori percepute ca o formă de sfidare, similară cu tulburarea de opoziție, dând impresia că refuză să coopereze. Cu toate acestea, la copiii cu autism, este crucial să înțelegem că, de multe ori, există factori specifici care îi împiedică să urmeze regulile. Pentru acești copii, ceea ce pentru alții poate părea o simplă cerință, poate reprezenta o provocare extrem de dificilă (Golden Care Therapy, 2024). De aceea, este important să analizăm cu atenție cauzele din spatele refuzurilor lor, pentru a răspunde într-un mod adecvat și empatic.

În acest context, tehnicile de gestionare a opoziționismului la copiii cu autism includ încurajarea și consolidarea comportamentelor pozitive, pentru a le oferi un mediu de sprijin.

Cum gestionăm reacțiile de tipul „nu vreau/nu pot” la copiii cu autism?

Primul aspect pe care trebuie să îl avem în vedere este că orice copil învață, în mod natural, observând adulții din jur. Copiii, în special cei cu autism, au nevoie de o comunicare clară, de explicarea așteptărilor și de limite bine stabilite pentru a se simți în siguranță. O rutină stabilă și predictibilă le poate oferi sprijin, ajutându-i să își dezvolte încrederea în propriile abilități și să navigheze mai ușor prin provocările zilnice (Out of your ordinary, 2023).

Este esențial să abordăm copiii cu autism cu răbdare, empatie și o comunicare blândă, oferindu-le astfel șansa de a depăși momentele dificile. Prin aceste abordări de sprijin, nu doar că îi ajutăm să facă față provocărilor prezente, dar le arătăm că nu sunt singuri și că pot conta pe ajutorul celor din jur în situații dificile. Aceasta este o călătorie în care fiecare mic progres reprezintă o victorie, atât pentru copil, cât și pentru cei care îl sprijină.

Articol scris de Monica Șerbănescu

Bibliografie

American Psychiatric Association. (2013). Manual de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale (5th ed.). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425596

Golden Care Therapy. (2024). Oppositional Defiant Disorder and Autism. https://goldencaretherapy.com/blogs-oppositional-defiant- disorder-and- autism/#The_Connection_Between_ODD_and_Autism

Out of your ordinary (2023). Oppositional Defiant Disorder in Autistic Children: A Guide for Autism Parents. https://www.outofyourordinary.com/blog/oppositional-defiant- disorder-in-autistic-children-a-guide-for-autism-parents

Hawes, D. J., Gardner, F., Dadds, M. R., Frick, P. J., Kimonis, E. R., Burke, J. D., & Fairchild, G. (2023). Oppositional defiant disorder. Nature Reviews Disease Primers, 9, 31.

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Ce este Desincronizarea senzorială și cum se deosebește de Tulburarea de Spectru Autist ?

Ce este Desincronizarea senzorială și cum se deosebește de Tulburarea de Spectru Autist ?

Ca părinți, ne dorim mereu ce este mai bun pentru copiii noștri și suntem atenți la semnele care ne-ar putea îngrijora. Două condiții care pot influența comportamentul copiilor sunt Desincronizarea senzorială și Tulburarea de Spectru Autist. Deși pot părea asemănătoare, ele sunt distincte și necesită abordări specifice. Acest articol vă va ajuta să înțelegeți ce este Desincronizarea senzorială, cum se deosebește de Tulburarea de Spectru Autist și cum puteți oferi sprijinul potrivit copilului dumneavoastră.

Ce este Desincronizarea senzorială?

„Diferențele de procesare senzorială reprezintă incapacitatea de a primi, de a integra (adică de a conecta), de a interpreta sau de a folosi informațiile primite de la simțuri pentru a desfășura activități normale în viața de zi cu zi” (Kranowitz C. S., p. 31, 2022).

Diferențele de procesare senzorială apar atunci când creierul copilului întâmpină dificultăți în a gestiona și răspunde corect la informațiile primite prin simțuri, cum ar fi vederea, auzul, mirosul, gustul, atingerea sau mișcarea. Aceasta înseamnă că un copil cu Desincronizare senzorială poate reacționa exagerat sau, dimpotrivă, prea puțin la lucruri pe care ceilalți le consideră normale. De exemplu, un copil ar putea fi extrem de deranjat de zgomote pe care majoritatea oamenilor le consideră obișnuite, cum ar fi sunetul unui aspirator, sau, invers, ar putea să nu simtă deloc când este atins ușor. Desincronizarea senzorială face ca lumea din jur să pară copleșitoare sau confuză, iar copiii răspund în moduri care reflectă modul diferit în care simțurile lor funcționează.

Cum se deosebește Desincronizarea senzorială de Tulburarea de Spectru Autist?

Desincronizarea senzorială și Tulburarea de Spectru Autist sunt două tulburări distincte, deși uneori simptomele lor se suprapun. Desincronizarea senzorială se referă exclusiv la modul în care creierul copilului procesează informațiile senzoriale, precum sunetele, luminile, texturile sau mirosurile. Un copil cu Desincronizare senzorială poate fi extrem de sensibil la zgomote puternice sau poate să nu simtă bine atingerea ușoară, dar, în general, nu are dificultăți majore în comunicare și interacțiune socială.

Pe de altă parte, Tulburarea de Spectru Autist (TSA) este o tulburare de neurodezvoltare mai complexă, care afectează abilitățile de comunicare și interacțiune socială, precum și comportamentele și interesele. Copiii cu TSA pot întâmpina dificultăți în a înțelege și utiliza limbajul, gesturile sau expresiile faciale și pot manifesta comportamente repetitive și interese foarte restrânse. Deși copiii cu TSA pot prezenta, de asemenea, dificultăți de procesare senzorială, acestea nu constituie simptomele principale. Diferența majoră este că, în TSA, dificultățile de socializare și comunicare sunt centrale, în timp ce, în Desincronizarea senzorială, provocările principale sunt răspunsurile la stimulii senzoriali.

Poate un copil cu autism să aibă Desincronizare senzorială?

Da, un copil cu autism poate avea și Desincronizarea senzorială, deoarece mulți copii cu TSA au dificultăți de procesare senzorială, fiind fie hipersensibili, fie hiposensibili la stimuli precum sunete, lumini, mirosuri, gusturi sau texturi. De exemplu, un copil cu autism poate fi deranjat de zgomote puternice sau de luminile strălucitoare și poate evita anumite texturi. 

Cu toate acestea, un copil care are Desincronizarea senzorială nu are automat autism, deoarece Desincronizarea senzorială se concentrează strict pe modul în care copilul percepe și răspunde la stimuli senzoriali. Desincronizarea senzorială nu implică neapărat probleme de comunicare sau comportamente specifice autismului. Așadar, deși cele două tulburări pot coexista, ele sunt distincte și necesită abordări diferite de diagnosticare și tratament.

 

Articol pregătit de Stan Diana Mihaela - Asistent social.

Bibliografie:

Kranowitz C. S., (2022), Copilul desincronizat senzorial, Editura Frontiera.

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Burnout-ul parental în rândul părinților cu copii cu TSA: ce este, cum se instalează și cum îl putem preveni

Burnout-ul parental în rândul părinților cu copii cu TSA: ce este, cum se instalează și cum îl putem preveni

Burnout: definiție și caracteristici

Astăzi, auzim tot mai des termenul „burnout”, fiind asociat de obicei cu munca și descriind o stare de oboseală extremă, atât fizică, cât și psihică, cauzată de stres și acumularea de responsabilități. Concret, burnout-ul „se referă la un sindrom specific de epuizare, care apare ca urmare a unui dezechilibru emoțional prelungit, când povara stresului perceput depășește resursele personale necesare pentru a-l gestiona” (Hubert și Aujoulat, 2018).

Totuși, burnout-ul nu este legat doar de locul de muncă. De fapt, putem vorbi și despre burnout în rolul de părinte, deoarece a fi părinte este adesea considerat „cea mai frumoasă, dar și cea mai grea meserie din lume”. Acest tip de burnout, cunoscut sub numele de burnout parental, a fost inițial studiat în familiile cu copii care au afecțiuni sau tulburări, însă în prezent, poate fi regăsit și în rândul părinților cu copii sănătoși.

Burnout-ul parental apare atunci când un părinte se simte copleșit fizic și emoțional de responsabilitățile acestui rol. Spre deosebire de burnout-ul profesional, unde există posibilitatea de a lua o pauză sau de a demisiona, în cazul rolului de părinte nu există „pauze prelungite”, mai ales când este vorba despre îngrijirea unui copil cu nevoi speciale, cum ar fi un copil cu TSA (Tulburări din Spectrul Autist). Diagnosticarea unui copil cu TSA poate aduce sentimente de neputință și vinovăție, ceea ce crește nivelul de stres resimțit de părinți.

Burnout-ul parental include trei dimensiuni esențiale:

  1. Epuizarea emoțională legată de responsabilitățile parentale;

  2. Distanțarea emoțională – tendința de a se distanța de copii;

  3. Sentimentul de lipsă de realizare personală – părintele simte că nu este eficient în rolul său (Sekułowicz et al., 2022).

Studiile arată că părinții copiilor cu TSA sunt mai afectați emoțional decât părinții copiilor cu dezvoltare tipică sau chiar decât cei ai copiilor cu dizabilități intelectuale. Acest lucru se întâmplă din cauza unei combinații de factori legați de comportamentul copilului (comportamente repetitive, dificultăți intelectuale, comportamente problematice) și de resursele personale și sociale limitate ale familiei (Ardic, 2020).

 

Factorii de risc și efectele burnout-ului parental

Orice părinte se poate simți copleșit la un moment dat, mai ales în perioada de acomodare cu noul rol. Însă pentru părinții unui copil cu TSA, provocările pot fi mai mari, iar riscul de burnout mai ridicat. Câteva dintre principalele surse de stres pentru acești părinți includ:

  • Oboseala și incertitudinea legată de evoluția copilului – părinții nu știu ce viitor va avea copilul și nu pot anticipa cât de mult se va recupera;

  • Schimbări de roluri și rutine – în familiile cu copii cu TSA, dinamica zilnică se schimbă adesea drastic;

  • Dificultăți în accesarea serviciilor de terapie și diagnosticare – mulți părinți se confruntă cu birocrație sau lipsa resurselor locale pentru a obține ajutorul necesar;

  • Lipsa sprijinului social – rețelele de suport (familie, prieteni) sunt esențiale pentru părinți, însă nu toți au acces la astfel de sprijin, fie din cauza distanței, fie a izolării sociale;

  • Probleme economice – costurile terapiilor și ale îngrijirii speciale pot depăși bugetele familiei;

  • Izolarea socială – părinții se pot retrage din viața socială, evitând evenimentele și întâlnirile din cauza nevoilor copilului (Ardic, 2020).

Epuizarea parentală nu înseamnă doar oboseală fizică. Ea poate duce și la:

  • Distanțare emoțională față de copil – părintele se retrage emoțional și poate deveni mai puțin implicat;

  • Pierderea plăcerii de a fi părinte – părintele nu mai simte bucuria în interacțiunile cu copilul;

  • Compararea negativă a versiunii actuale a sinelui parental cu cea din trecut – părintele simte că nu mai este la fel de bun sau eficient (Lin et al., 2023).

Pe lângă efectele emoționale, burnout-ul parental cronic poate afecta sănătatea fizică a părinților. Aceștia pot experimenta simptome precum:

  • Creșterea cortizolului (hormonul stresului),

  • Insomnie,

  • Mâncat compulsiv,

  • Anxietate, toate acestea putând afecta negativ viața de zi cu zi, inclusiv eficiența la muncă (Lin et al., 2023).

În unele cazuri, burnout-ul parental poate duce la deteriorarea relațiilor de familie, inclusiv a relației de cuplu, și poate provoca conflicte între părinți și copii. În cazurile extreme, părinții ajung să recurgă la neglijență sau chiar la violență, ceea ce poate avea efecte negative asupra dezvoltării copilului pe termen lung.

De asemenea, studiile arată că mamele sunt mai predispuse la burnout decât tații, din cauza împărțirii tradiționale a rolurilor parentale. De obicei, mamele sunt cele care renunță la carieră și la dezvoltarea personală pentru a se dedica îngrijirii copilului cu nevoi speciale, asumându-și și roluri suplimentare de îngrijitor, terapeut sau asistent medical, fără a avea pregătirea necesară pentru aceste sarcini (Sadziak, Wilinski, Wieczorek, 2019).

Ce putem face pentru a preveni burnout-ul?

Potrivit Teoriei Balanței între riscuri și resurse, burnout-ul apare atunci când factorii de risc depășesc resursele disponibile. Prin urmare, prevenirea burnout-ului se bazează pe identificarea din timp a factorilor de risc și pe creșterea resurselor de protecție.

Factorii de risc pot include:

  • Genul – femeile sunt mai afectate deoarece, în general, își asumă mai multe responsabilități în creșterea copiilor și gestionarea gospodăriei;

  • Personalitatea – trăsături de perfecționism pot duce la o presiune internă crescută;

  • Lipsa unui sprijin social adecvat – absența unei rețele de susținere poate amplifica stresul (Lin et al., 2023).

Factorii de protecție includ:

  • Implicarea tatălui și împărțirea responsabilităților în mod egal;

  • Calitatea relației de cuplu – un cuplu care comunică și colaborează eficient poate gestiona mai bine stresul;

  • Rețeaua de sprijin social – fie că este vorba de familie, prieteni sau alte persoane care pot oferi suport;

  • Comunitatea altor părinți în situații similare – schimbul de experiențe și sprijinul reciproc pot aduce alinare;

  • Implicarea activă în procesul terapeutic al copilului – părinții pot simți mai mult control și împlinire (Sadziak, Wilinski, Wieczorek, 2019).

Pe lângă aceasta, psihoterapeutul Annette Nuñez oferă câteva sfaturi practice pentru prevenirea burnout-ului:

  1. Creează o listă de lucruri care îți plac și te calmează – fie că este vorba de o plimbare, ascultarea muzicii preferate sau savurarea unui desert, aceste mici pauze te pot ajuta să te regenerezi emoțional.

  2. Acordă-ți timp pentru tine – creează un program zilnic care să includă și momente dedicate doar ție, chiar dacă este vorba doar de 15-20 de minute.

  3. Fii blând/ă cu tine însuți/însăți – este important să nu te critici dur și să accepți că nu poți face totul perfect.

  4. Organizează activități pentru tine – planifică o ieșire doar pentru tine: o cafea în oraș, o plimbare sau o sesiune de shopping.

  5. Prioritizează sarcinile – acceptă că nu poți face totul și că este în regulă să amâni anumite sarcini.

Concluzie

Burnout-ul parental, mai ales în cazul părinților copiilor cu TSA, poate părea inevitabil, dar cu recunoașterea timpurie a semnelor și sprijinul adecvat, acesta poate fi prevenit sau gestionat. Important este să nu uităm că părinții au nevoie și de timp pentru ei, iar cererea de ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci un pas necesar spre protejarea sănătății mintale și fizice a întregii familii.

Articol scris de: Raluca Brehoi - terapeut.

Bibliografie:

  • Ardic, A. (2020). Relationship between parental burnout level and perceived social support levels of parents of children with autism spectrum disorder. International Journal of Educational Methodology, 6(3), 533-543.

  • Hubert S. și Aujoulat I. (2018) Parental Burnout: When Exhausted Mothers Open Up. Frontiers in Psychology. 9:1021. doi: 10.3389/fpsyg.2018.01021

  • Lin, Y., Wang, Y., Lin, C., Ni, Q., Jia, R., Chang, Y., & Qi, Y. (2023). The mediating role of perceived social support: alexithymia and parental burnout in parents of children with autism spectrum disorder. Frontiers in Psychology, 14, 1139618.

  • Sadziak, A., Wilinski, W., & Wieczorek, M. (2019). Parental burnout as a health determinant in mothers raising disabled children. Baltic Journal of Health and Physical Activity, 11(3), 8.

  • Sekułowicz, M., Kwiatkowski, P., Manor-Binyamini, I., Boroń-Krupińska, K., & Cieślik, B. (2022). The effect of personality, disability, and family functioning on burnout among mothers of children with autism: A path analysis. International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(3), 1187.

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Impactul diagnosticului de autism asupra familiilor

Impactul diagnosticului de autism asupra familiilor

Diagnosticarea copilului de către specialiști reprezintă pentru părinți un proces  complex, a cărui confirmare scindează lăuntric aparținătorii acestor copii, îi sfâșie din punct de vedere emoțional, impactându-i puternic. În momentul în care copilul lor este diagnosticat,vse declanșează o criză puternică în sufletul părinților, greu de gestionat pentru aceștia, generată de aflarea și conștientizarea de către aceștia a existenței unor nevoi speciale la copilul său.

S-a constatat că părinții sunt de cele mai multe ori în stare de alertă încă din etapa anterioară diagnosticării, când ei observă modul anormal de manifestare al copilului lor și problemele asociate, deoarece ei sunt cei care descoperă primii dificultățile copiilor lor. În plus, s-a demonstrat că acest diagnostic reprezintă un factor perturbator în viața de familie, deoarece în urma lui, întregul program al familiei este perturbat și schimbat. Părinții încep să acorde atenție exclusivă copilului cu autism: sunt atenți la nevoile, problemele, dorințele lui, începând să facă abstracție de propria viață socială, de nevoile lor, problemele, dorințele, emoțiile lor.

Ca urmare a diagnosticului impactant, părinții vor experimenta anumite etape emoționale de-a lungul timpului după diagnosticarea copilului lor. Aceste etape emoționale, în număr de cinci, sunt următoarele:

  •         Negarea
  •         Furia
  •         Negocierea
  •         Depresia
  •         Acceptare

Ce modalități folosesc părinții pentru a se adapta situației de criză?

Pentru a face față situației de criză în care se află și pentru a se adapta, părinții își dezvoltă anumite mecanisme adaptative de coping:

  •         Credința în divinitate
  •         Rugăciunea și frecventarea bisericii
  •         Existența unei rețele sociale de suport: familie, prieteni, cunoștințe
  •         Acceptarea.
  •         Negarea diagnosticului în prima etapă pentru a face față situației
  •         Optimismul
  •         Elaborarea de noi perspective, viziuni asupra situației
  •         Implicare maximală prin informare
  •         Căutarea unui alt specialist, a unei alte păreri cu privire la diagnosticul copilului

Toate acestea servesc la reducerea stresului părintelui, respectiv la adaptarea părintelui în fața situației de criză pe care o experimentează, dar și la dezvoltarea rezilienței.

Confruntarea cu diagnosticul de autism al copilului este o experiență extrem de dificilă pentru părinți, care trec printr-un adevărat carusel emoțional, de la negare și furie până la acceptare. Această situație le perturbă viața de zi cu zi, obligându-i să se adapteze unei noi realități în care copilul devine centrul preocupărilor lor. În fața acestui șoc, părinții își dezvoltă diverse mecanisme de coping, cum ar fi credința în divinitate, căutarea de sprijin social și informarea activă, care le permit să facă față provocărilor și să gestioneze stresul.

Prin acceptarea treptată a situației și implicarea activă în viața copilului, părinții pot transforma această experiență dureroasă într-o oportunitate de creștere personală și familială. În acest fel, ei pot cultiva reziliența, găsind noi perspective și soluții pentru a merge mai departe cu optimism și speranță.

Articol scris de Rădănia Mihaela-Luiza - asistent social.

Bibliografie:

Oşvat, C., & Bălţătescu, S. (2011). Suportul social şi instituţional pentru familiile copiilor cu dizabilităţi. Influenţa asupra bunăstării subiective a aparţinătorilor. În Sociologie

Românească, 9(4), 85-101

Shilubane, H., Mazibuko, N. (2020). Understanding autism spectrum disorder and coping

mechanism by parents: An explorative study. În International Journal of Nursing Sciences, 7, 413-418

Stamatin, O., & Chirilă, L. (2015). Impactul copilului cu autism asupra modului de viață a

familiei. În Revista Psihologie. Pedagogie Specială. Asistenţă Socială, 40(3), 33-36.

 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Explorând potențialul: punctele forte asociate autismului

Explorând potențialul: punctele forte asociate autismului

În discuțiile despre autism, se pune adesea accentul pe dificultățile pe care aceste persoane le întâmpină în ariile socială, de comunicare și comportamentală. Este adevărat că se confruntă cu numeroase provocări, însă este esențial să recunoaștem și să valorificăm potențialul, punctele forte și resursele interioare unice ale fiecărei persoane cu autism.

Important este să recunoaștem și să valorificăm potențialul, punctele forte și resursele interioare unice ale fiecărei persoane cu autism. Prin înțelegerea și aprecierea acestor aspecte, putem contribui la dezvoltarea unei perspective mai echilibrate și mai pozitive asupra autismului, promovând incluziunea și respectul în societate.

Un aspect distinctiv la copiii cu autism este concentrarea intensă asupra anumitor arii de interes. Atunci când aceștia devin interesați de o activitate sau de un obiect, își pot menține atenția asupra acestora pentru perioade îndelungate, ceea ce îi diferențiază de copiii cu dezvoltare tipică. Acești copii pot manifesta abilități tehnice remarcabile, în special în utilizarea calculatorului, având o atenție deosebită la detalii. De asemenea, percepția lor asupra realității poate fi diferită, ceea ce le permite dezvoltarea unor abilități matematice excepționale, conducând la performanțe notabile.

Pe lângă aceste abilități, Autism Speaks (2010) menționează și alte calități importante ale persoanelor cu autism, cum ar fi capacitatea de memorare pe termen lung, abilitatea de a interioriza reguli și aspecte concrete, orientarea excelentă în spațiu și o integritate morală pronunțată. Persoanele cu autism sunt adesea foarte corecte și cinstite, având și competențe în interpretarea textului scris.

Conform ghidului Autism Speaks (2010), copiii cu autism demonstrează o individualitate și unicitate remarcabilă în comparație cu copiii cu dezvoltare tipică. Deși se confruntă cu numeroase probleme, ei dispun și de puncte forte datorită unui element cheie: motivația. Motivația este motorul care îi ajută să își dezvolte abilități atunci când descoperă activități care le stârnesc interesul. Părinții trebuie să fie atenți la nevoile și dorințele copiilor lor pentru a identifica principalele interese ale acestora. Înțelegând aceste aspecte, părinții pot descifra motivația intensă a copilului, ceea ce poate conduce la interiorizarea și dezvoltarea unor competențe valoroase.

Este, de asemenea, important să subliniem rolul educației și al intervențiilor personalizate în dezvoltarea punctelor forte ale copiilor cu autism. Programele educaționale special concepute și terapiile personalizate pot ajuta la cultivarea abilităților unice ale acestor copii, oferindu-le oportunități de a-și dezvolta talentele și de a-și atinge potențialul maxim. Printr-o abordare individualizată, care să se concentreze pe punctele forte și pe interesele lor specifice, se poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții acestora și se poate facilita integrarea lor în societate.

În plus, este esențial să promovăm o atitudine pozitivă și incluzivă față de persoanele cu autism, atât în comunitate, cât și la locul de muncă. Recunoașterea și valorizarea abilităților lor poate duce la o mai bună integrare socială și profesională, precum și la crearea unui mediu în care diversitatea este apreciată și respectată. Prin eforturi comune, putem construi o societate în care fiecare persoană, indiferent de diagnostic, să aibă șansa de a-și valorifica potențialul și de a contribui într-un mod semnificativ la comunitatea din care face parte.

Articol scris de: Rădănia Mihaela-Luiza

 

Bibliografie: 

Autism Speaks (2013). Servicii pentru familie. Ghidul celor 100 de zile. București: Fundația Romanian Angel Appeal

Iacoblev, L., Dumitru, S. (2010). Copilul meu cu autism. Mini ghid pentru părinți. București: Editura Autism România.

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Contribuie alături de noi la reducerea abandonului școlar: Alătură-te campaniei „Ghiozdănelul vesel”!

Contribuie alături de noi la reducerea abandonului școlar: Alătură-te campaniei „Ghiozdănelul vesel”!

Abandonul școlar în România: O problemă acută

Abandonul școlar reprezintă o problemă majoră în România, afectând mii de copii anual. Factorii principali care contribuie la această situație includ lipsa resurselor materiale, accesul limitat la infrastructura educațională adecvată și sprijinul insuficient pentru elevi și familiile lor. În mediul rural, unde oportunitățile educaționale sunt considerabil mai reduse în comparație cu cele din mediul urban, această problemă este și mai accentuată.

Discrepanțele de acces la educație între mediul rural și cel urban

Copiii din comune și sate se confruntă cu numeroase provocări care le limitează accesul la o educație de calitate. Printre acestea se numără:

  • Lipsa resurselor: Mulți copii din mediul rural nu au acces la rechizitele necesare, la materiale educaționale de bază sau la condiții adecvate de studiu acasă.

  • Infrastructura inadecvată: Școlile din zonele rurale sunt adesea subfinanțate, cu dotări insuficiente și cadre didactice care se confruntă cu numeroase dificultăți.

  • Transportul limitat: Pentru mulți copii, distanțele mari până la școală și lipsa mijloacelor de transport adecvate reprezintă un obstacol major în calea educației lor.

  • Sprijinul familial și comunitar: Familiile din mediul rural se confruntă adesea cu dificultăți economice care le împiedică să ofere sprijinul necesar copiilor lor pentru a continua studiile.

Aceste discrepanțe duc la o rată mult mai mare a abandonului școlar în mediul rural comparativ cu cel urban, amplificând astfel inegalitățile sociale și economice.

În acest context, intervențiile în mediul rural devin esențiale pentru a combate această problemă. Deși problemele sunt de natură macro și necesită soluții la nivel de politici publice, fiecare intervenție la nivel micro, cum ar fi campania „Ghiozdănelul vesel”, are un impact semnificativ.

Prin aceste intervenții directe, nu doar că ajutăm copiii să rămână în școală, dar le oferim și motivația și resursele necesare pentru a-și continua studiile. Fiecare ghiozdan complet echipat, fiecare set de rechizite și fiecare resursă educațională contribuie la crearea unui mediu mai favorabil pentru învățare și dezvoltare.

Astfel, deși provocările sunt mari și necesită soluții ample, acțiunile noastre la nivel individual și comunitar au un impact profund asupra viitorului acestor copii. Investiția în educația lor nu doar că le oferă o oportunitate de a-și îmbunătăți viața, dar contribuie și la reducerea inegalităților și la crearea unei societăți mai echitabile și mai incluzive.

Campania „Ghiozdănelul vesel”

Ajunsă la a 9-a ediție, campania „Ghiozdănelul vesel” are ca scop sprijinirea copiilor din comunități defavorizate să înceapă școala cu toate rechizitele necesare. În fiecare vară, ne mobilizăm pentru a aduce un zâmbet pe fețele copiilor și pentru a le oferi șansa de a avea un început de an școlar cât mai bun.

Ce am făcut în ultimii 3 ani?

  • 2023: Am susținut 30 de copii din comuna Potlogi, județul Dâmbovița, oferindu-le ghiozdane echipate complet cu rechizite școlare.

  • 2022: Am ajutat 50 de copii din satul Focșeașca, județul Vaslui, să înceapă școala cu toate materialele necesare.

  • 2021: Am ajuns la copiii din comuna Bogdana, județul Vaslui, sprijinind peste 30 de elevi să aibă un început de an școlar mai ușor și mai frumos (informații la pagina 10 din raport).

Cum poți contribui

Pentru anul 2024, căutăm noi parteneri care să ne sprijine în acest demers. Avem nevoie de donații de rechizite școlare, produse alimentare neperisabile, articole de igienă sau echipamente electronice. Fiecare contribuție contează și poate face o diferență semnificativă în viața acestor copii.

Poți contribui fie prin donații de produse, fie prin sprijin financiar, care ne va permite să achiziționăm articolele necesare. În cazul unui sprijin financiar, îți vom furniza toate documentele justificative (chitanțe, facturi și bonuri fiscale) pentru a asigura transparența cheltuielilor.

Pentru donații, menționează „ghiozdănel vesel”:

Nume: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Cont bancar: RO12UGBI0000422012949RON, Garanti Bank

CIF: 34317853

 

Fiecare gest contează! Sponsori și persoane fizice, vă invităm să ne susțineți în campania „Ghiozdănelul vesel” și să contribuiți la educația copiilor din comunități defavorizate. Ne poți contacta direct aici, ne poți suna la 0770984224 sau ne poți scrie la adresa de e-mail contact@asociatia-activity.ro.

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Cum stimulăm limbajul la copiii cu TSA?

Cum stimulăm limbajul la copiii cu TSA?

Copiii au nevoie de cât mai multe contexte în care să experimenteze comunicarea, dar și de un model lingvistic (Hoff, 2006, citat în Grandgeorge et al., 2009). În tulburarea de spectru autist, copiii pot utiliza imitația ca formă de învățare a limbajului.

Copiii cu autism pot necesita sprijin pentru a-și îmbunătăți abilitățile lingvistice. Acest lucru se datorează faptului că aceștia se concentrează adesea pe detaliile din lumea lor. Prin urmare, ei ar putea pierde oportunitățile de a dobândi abilități lingvistice precum înțelegerea și exprimarea folosind cuvinte. Un copil de trei luni care este distras de un ventilator de tavan este mai puțin probabil să învețe să zâmbească și să se gâdile cu părinții lui. Dacă un copil nu se joacă cu părinții săi până la nouă luni, este mai puțin probabil ca limbajul acestuia să se dezvolte corespunzător.

Pentru a dezvolta limbajul, copiii cu autism au nevoie de oportunități regulate, semnificative și motivante de a folosi și exersa limbajul și abilitățile lingvistice. Putem crea oportunități semnificative și motivante pentru copilul autist de a folosi limbajul ca parte a activităților de zi cu zi împreună. De exemplu, am putea pune jucăria preferată a copilului la îndemână, astfel încât copilul să fie nevoit să o ceară. Sau putem, pe rând, să deschidem paginile cărților cu imagini și să vorbim sau să arătăm unul altuia ceea ce găsim. Este important să facem o pauză suficient de lungă pentru ca cel mic să spună ceea ce gândește sau simte (Autism CRC, 2022).

Modelarea utilizării limbajului pentru copiii cu autism permite să-i arătăm copilului cum să răspundă sau să ceară ceva. Când vorbim cu un copil autist, modelarea limbajului implică folosirea gesturilor și expresiilor faciale. În plus, înseamnă să ajutăm copilul să folosească corect limbajul. 

Dacă copilul încearcă să vorbească, putem folosi expresiile de care credem că are nevoie, cum ar fi „ajutor” în timp ce copilul ține un pachet de mâncare pe care nu îl poate deschide. Este recomandat să folosim fraze care conțin cu unul sau două cuvinte mai multe decât ceea ce folosește copilul în prezent atunci când vorbește. De exemplu, modelăm propoziții de unu sau două cuvinte dacă copilul nu vorbește încă. Dacă copilul vorbește în propoziții de două sau trei cuvinte, repetăm ceea ce spune, dar adăugăm câteva cuvinte suplimentare pentru a-i demonstra că poate construi propoziții mai mari (Autism CRC, 2022).

Este importantă încurajarea comunicării non-verbale. Dacă copilul autist se manifestă prin comportamente precum plânsul, este posibil să aibă capacitatea de a comunica non-verbal. De exemplu, acesta se poate încuraja să arate sau să se întindă după obiectul dorit sau să folosească un sistem de comunicare vizual, cum ar fi un semn de cuvânt cheie, pentru a cere ceea ce își dorește. Modelarea este o altă modalitate prin care se poate ajuta copilul să învețe. De exemplu, putem arăta copilului ce trebuie să facă, arătând singur obiectul respectiv sau folosind un semn vizual pentru acesta. Îl putem ajuta și fizic, direcționându-i mâna spre ceea ce-și dorește, dacă acceptă acest lucru. 

Pe de altă parte, este necesară și încurajarea comunicării verbale. Oferim copilului opțiuni pentru a-l ajuta să facă cereri și să facă legături între lucruri și cuvinte. Punem un exemplu în care îi cerem să aleagă între două alimente: „Banane sau struguri?”. Utilizăm cuvinte precum „tren”, „minge”, „pensulă” și așa mai departe pentru a eticheta obiectele din casă. De multe ori, a auzi și a vedea cuvintele poate ajuta copilul să înțeleagă semnificația unui cuvânt și a unui obiect fără a trebui să proceseze o cantitate mare de informații. 

Folosim indicii vizuali. De exemplu, în timp ce rostim cuvântul, arătăm copilului obiectul. Transformăm întrebările despre obiecte în comentarii. De exemplu, putem spune: „Este o lingură!” în loc să întrebăm: „Ce este asta?”. Trebuie să extindem vocabularul astfel: Copiem cuvintele și sunetele copilului și adăugăm cuvinte la ceea ce spune. De exemplu, dacă copilul spune „Pantof”, putem repeta cu un cuvânt suplimentar, cum ar fi „Pantof mare” sau „Pantoful tău”. 

Folosim propoziții scurte și evidențiem cuvintele cheie. De exemplu, „Pune-ți cămașa!”/„Pune-ți pălăria!”. Nu în ultimul rând, contribuim la încurajarea conversației. Acordăm copilului timp suficient pentru a înțelege și a răspunde la întrebări și comentarii. Discutăm despre subiecte sau lucruri care îl interesează pe copil. Este important ca acesta să fie motivat să comunice (Field, 2020).

Prin urmare, copiii cu TSA trebuie să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare pentru a-și maximiza potențialul.

Articol scris de Alexandra Ghilință - terapeut.

 

Bibliografie

Autism CRC. (2022). Ghid național pentru sprijinirea învățării, participării și bunăstării copiilor cu autism și a familiilor lor din Australia . Autism CRC.

Field, E. (2020). Construirea comunicării și a independenței pentru copiii din spectrul autismului: strategii pentru a aborda limbajul, ecolalia și comportamentul minim. Londra: Editura: Jessica Kingsley.

Grandgeorge, M., Hausberger, M., Tordjman, S., Deleau, M., Lazartigues, A. & Lemonnier, E. (2009). Environmental factors influence language development in children with autism spectrum disorders. Plos one Journal. 4(4). 1-8. doi: https://doi.org/10.1371/journal.pone.0004683 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) – Tehnici pentru antrenarea concentrării-

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) - Tehnici pentru antrenarea concentrării-

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, pe scurt ADHD, este o afecțiune a creierului manifestată printr-o întârziere în cortexul frontal în cortexul prefrontal sau în funcțiile executive. În principal sunt afectate organizarea și gestionarea emoțiilor, concentrarea și nivelul de activitate al copilului. 

 Există trei tipuri de ADHD, în funcție de caracteristicile predominante:

  • Dacă copilul este deosebit de energic, impulsiv, agitat și are probleme în a se controla, este posibil că tipul său să fie ADHD hiperactiv-impulsiv. 

  • Dacă el are probleme în a urma reguli și a rămâne în sarcină, nu este deloc organizat și uită sau pierde des lucruri, ar putea fi semne că tipul său este ADHD cu deficit de atenție. 

  • Totuși, dacă combină mai multe din toate aceste caracteristici, tipul său este de ADHD combinat.

Diagnosticul este întotdeauna pus de un psihiatru sau neurolog, iar tipul de ADHD este extrem de important pentru a alege strategiile potrivite.

De asemenea, copiii pot fi hipersensibili din punct de vedere senzorial, adică reacționează puternic la anumiți stimuli, sau pot fi hiposensibili, adică reacționează slab la stimulii din jur.

ADHD nu se capătă pe parcursul vieții. Este o afecțiune cu care copilul se naște și cu care învață să trăiască pe tot parcursul vieții, existând o serie de strategii, tehnici și metode terapeutice care, împreună cu medicamentația, le vin în ajutor pentru reducerea simptomelor. Toți copiii cu ADHD sunt diferiți unul față de celălalt, ceea ce, din nou, ne obligă să găsim strategiile corecte pentru fiecare copil în parte.

În articolul de față, sunt prezentate o serie de tehnici care să ajute copiii să se concentreze mai bine în viața de zi cu zi, fie că este vorba de școală sau de treburile de acasă. Există un mit potrivit căruia copiii cu ADHD nu se pot concentra absolut deloc, dar acest lucru s-a demonstrat a fi fals. Ei pot fi extrem de concentrați dacă găsesc o activitate plăcută și provocatoare. Totuși, următoarele strategii îi vor ajuta să își recapete concentrarea chiar și asupra activităților mai puțin plăcute.

Cutia respirației (în engleză Box Breathing)

Este un exercițiu simplu de respirație care funcționează astfel: inspiră încet timp de patru secunde, menține aerul timp de alte patru secunde, expiră încet timp de patru secunde, menține timp de alte patru secunde, apoi repetă de câte ori este nevoie. 

Efectul Mozart

 S-a demonstrat că muzica ajută la atenuarea simptomelor ADHD, stimulează anumite părți din creier, reduce anxietatea și sporește atenția și concentrarea. Important este ca muzica să nu aibă versuri/voce, să fie calmă și liniștitoare. Se recomandă muzica clasică, precum cea a lui Mozart, Bach sau Haendel.

 

Cronometraje

 Pentru copiii cu ADHD, timpul pare a curge diferit față de cum îl percepem noi. Nu îi va ajuta să li se spună cât timp mai au până la finalul activității, ci este important să poată „vizualiza” timpul. Astfel îi poți ajuta utilizând un cronometru. Spune-i cât timp mai are până la finalizare și setează ceasul pentru a suna în acel moment.

Memento-urile ZEN

 Acestea sunt alarme puse la intervale aleatorii (15 secunde, apoi două minute, apoi 5 secunde, apoi 3 minute etc). Pentru că acestor copii le plac provocările, setează aceste alarme pe tot parcursul activității lor și notează un (+) dacă lucrează la sarcina primită și un (-) dacă au fost distrași în acel moment. La final, transformă-le în puncte cu beneficii (de exemplu dacă au mai multe plusuri, atunci primesc zece minute de joacă în plus înainte de culcare).

 „Oprește, observă, ascultă”

 Similar, cu activitatea precedentă, se vor seta alarme aleatorii, dar la intervale mai lungi de timp (5 minute, apoi 10 minute, apoi 25 de minute, apoi 15 minute). Când este declanșată alarma, spune-i copilului „Este timpul să te oprești, să observe și să asculți”. El va face o pauză în care trebuie să observe și să se gândească la ce tocmai făcea - era sau nu concentrat la activitate, în ce stadiu al activității se afla?  Astfel, el se va putea autoevalua.

Eliminarea distragerii

 Este important ca mediul copiilor să fie organizat, iar obiectele necesare pentru o anumită activitate să le fie la îndemână pentru a elimina un posibil motiv de distragere. Astfel, ajută-i să își organizeze mai bine spațiul în funcție de tipul de ADHD. De exemplu, pentru studiu, copiii hipersensibili au nevoie de o cameră liniștită și un birou pe care să se afle doar lucrurile esențiale, în timp ce copiii hiposensibili pot fi mai concentrați când ascultă muzică, au ușa camerei deschisă, iar pe birou au diverse obiecte care îi liniștesc (de exemplu, un ursuleț de pluș). În ambele cazuri este esențial să nu aibă acces la tabletă, telefon sau laptop dacă nu este necesar.

 

Zone fără ecrane

După cum spuneam, limitarea timpului în fața ecranelor este un element esențial în eliminarea distragerilor, astfel ar fi ideal că întregul mediu să fie astfel reorganizat. În acest scop puteți urma trei reguli simple: crearea unor zone fără ecrane (de exemplu, dormitorul și băile), stabilirea unor rutine fără ecrane pentru întreaga familie (de exemplu, duminica niciun membru al familiei nu poate folosi ecranele), fără ecrane înainte de culcare (toate dispozitivele electronice trebuie oprite cu o oră și jumătate înainte de culcare). Este important că toți membrii familiei să urmeze aceste reguli.

Aceste tehnici reprezintă doar câteva dintre strategiile care se pot folosi pentru sporirea concentrării și eliminarea distragerilor. Important este ca strategiile să fie alese în funcție de nevoile copilului. Astfel, acestea trebuie încercate timp de cel puțin două săptămâni pentru a se observa eficacitatea acestora. De asemenea, atât copiii, cât și ceilalți membrii  ai familiei trebuie să urmeze aceste rutine.

Articol scris de Iuliana Lazăr – pedagog de recuperare

Surse: 

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/adhd-ce-este-și-cum-îl-recunoaștem-corect

E-book: Avantajul ADHD 2.0 - Strategii pentru a transforma neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea copilului tău în superputeri

E-book: KELLI MILLER: Înflorind cu ADHD:  60 de activități distractive pentru a-i ajuta pe copii să se autoregleze, să se concentreze și să reușească

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Dezvoltarea inteligenței emoționale la copiii cu autism – Înțelegerea și exprimarea emoțiilor

Dezvoltarea inteligenței emoționale la copiii cu autism – Înțelegerea și exprimarea emoțiilor

 Ca o continuare a articolului anterior „Dezvoltarea inteligenței emoționale la copiii cu autism - expresiile feței și mimica gestuală”, vom vorbi despre înțelegerea și exprimarea emoțiilor. După cum spuneam, în cadrul ședințelor de terapie la care participă copiii cu autism, există o serie de programe/activități care ajută la dezvoltarea inteligenței emoționale. 

 Astfel, după ce sunt familiarizați cu fiecare emoție primară (fericire, tristețe, furie, spaima) și cu expresiile faciale și corporale prin care ne exprimăm fiecare emoție, copiii merg mai departe, învățând moduri de exprimare verbală a emoțiilor lor.  Trebuie specificat, din nou, faptul că predarea abilităților emoționale trebuie făcută cât mai natural, prin joacă, dar și prin experiențe din viața de zi cu zi. 

 În continuarea articolului, vă sunt prezentate o serie de jocuri și activități prin care copilul dumneavoastră poate ajunge să înțeleagă și să exprime emoțiile lui sau ale celor din jur într-o manieră cât mai firească.

Tabelul emoțiilor

Materiale: coală albă sau un caiet, obiecte de scris (creion, pix, carioca), riglă.

Vom împărți o coală albă în patru coloane, pe verticală, fiecare reprezentând câte o emoție. Scriem astfel: furios, trist, fericit, speriat. Coloanele deja formate, le vom împărți în alte trei coloane, pe orizontală. 

În prima coloană, denumită „ÎNTREBĂRI” vom nota exemple de întrebări care ni se adresează atunci când cei din jur vor să știe despre noi sau noi înșine vrem să aflăm când simțim o anumită emoție.

-Ce te face să te simți fericit/furios/trist/speriat?

-Ce te întristează/sperie/înfurie?

-Ce mă face să mă simt fericit/furios/trist/speriat?

A doua coloană, o vom denumi specific „RĂSPUNSURI”. Aici, copilul va răspunde fiecărei întrebări în mod verbal și scris (dacă micuțul nu știe încă să scrie, îl putem ajuta notând noi răspunsul). De asemenea, dacă este talentat sau, pur și simplu, pasionat de desen, îl putem lăsa să deseneze răspunsul. Acest lucru vă face activitatea mai amuzantă și vă stimula creativitatea micuțului. 

-FERICIT: să mănânc o ciocolată.

-FURIOS: să pierd la un joc.

-TRIST: să nu îmi văd bunicii o perioadă lungă de timp.

-SPERIAT: să fiu alergat de un câine.

În ultima coloană, „EXPRESII”, ajutăm copilul să își exprime verbal emoțiile, verbalizând ceea ce simte. 

-Mă simt fericit/furios/trist/speriat!

-Sunt fericit/furios/trist/speriat!

-Acest lucru mă face să mă simt fericit/furios/trist/speriat!.

-Sunt extrem de fericit/furios/trist/speriat!

Inițial, copilul trebuie lăsat să se exprime liber, cu propriile cuvinte, și ulterior ajutat cu noi exemple de expresii prin care ne putem exprima emoțiile. La final, vom avea „Tabelul Emoțiilor” completat, iar copilul va înțelege mai bine cauzalitatea dintre gânduri și emoții, dar și cum să își exprime stările în anumite situații. 

Ca un plus, îl putem ajuta copilul să își exprime dorința de a fi ajutat în acele momente mai dificile pentru el folosind următoarea exprimare: „Acest lucru mă face să mă simt trist/furios/speriat și am nevoie să mă ajuți cu…”. Deși cel mai important este ca micuții să își exprime toate emoțiile, este la fel de necesar să îi încurajăm să ceară ajutorul atunci când simt emoții mai puțin pozitive, cum ar fi tristețea sau furia. De fapt, un bun exercițiu în acest sens îl poate constitui chiar următorul joc: 

„Mă simt… când… și m-ar ajuta să…”

Materiale: foaie albă sau un caiet, obiecte de scris (creion, pix, carioca), riglă.

Ca și în cazul primului joc, vom crea un tabel, de data aceasta cu trei coloane verticale, fiecare reprezentând câte o emoție mai puțin plăcută (tristețe, furie, spaimă). La rândul lor, le împărțim în două coloane orizontale. 

În prima coloană, „MĂ SIMT… CÂND…”, copilul trebuie să indice trei situații care îi trezesc emoțiile prezentate. Astfel, vom avea cate trei situații pentru fiecare dintre emoțiile de mai sus.

În a doua coloană, „ȘI M-AR AJUTA SĂ…”, copilul va trebui să scrie câte trei moduri în care și-ar dori să fie ajutat de către adulții din jurul lui. 

 La final, vom ruga copilul să citească fiecare situație astfel: „Mă simt… când… și m-ar ajuta să…”

De exemplu, el ar putea răspunde astfel: „Mă simt trist când nu mă pot juca afară și m-ar ajuta să pot să o fac zilnic, cel puțin câteva minute”. Vom lăsa copilul să găsească și să propună singur posibilele soluții, ajutandu-l atunci când îi este dificil să găsească o rezolvare corespunzătoare.

Cu ajutorul acestor jocuri, copilul va avea ocazia să învețe să înțeleagă emoțiile, să le exprime, dar și să găsească soluții pentru a ieși din situațiile neplăcute din viața lui.

La fel cum, zi de zi, avem ca scop dezvoltarea limbajului copiilor noștri, este extrem de important să avem în vedere și dezvoltarea lor emoțională care este un element foarte important când vine vorba de crearea oricărei relații. De asemenea, ne dorim că ei să ajungă să trăiască o viață cât mai echilibrată și liniștită, iar echilibrul emoțional este cel mai important pas în această direcție.

Articol scris de Iuliana Lazăr – pedagog de recuperare

Surse: 

“LAS EMOCIONES EN EL AUTISMO. MÓDULO 2. Expresión emocional” - Anabel Cornago 

https://autismocdmexico.org/ar/autismo-y-emociones/

https://edu.freepedia.ro/inteligenta-emotionala-copii-t-s-a

https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/autism-tulburare-de-spectru-autist

https://autismartaadhd.ro/cum-simte-emotiile-copilul-cu-autism/ 

https://edukiwi.ro/dezvoltarea-inteligentei-emotionale-la-copii/ 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Frații copiilor cu autism

Frații copiilor cu autism

 

Ce este neurotipic?

„Neurotipic" este un termen folosit pentru a-i descrie pe cei cu o dezvoltare sau funcționare neurologică tipică. Acestea sunt persoanele care nu au primit un diagnostic de autism sau nu prezintă alte diferențe intelectuale sau de dezvoltare. Astfel, o persoană „neurotipică" este cineva care gândește, percepe și se comportă într-un mod considerat "normal" de către majoritatea oamenilor.

Cum trebuie să le explicăm copiilor neurotipici despre autism?

Este important să îi ajutăm pe copiii neurotipici să-și înțeleagă fratele sau sora cu autism prin consolidarea relației pe care o au și prin explicații adecvate vârstei. Trebuie să abordăm subiectul autismului atunci când copiii neurotipici sunt suficient de mari pentru a înțelege sau când încep să observe că frații lor se comportă diferit față de ceilalți copii. Pe măsură ce copiii cresc și înțeleg mai bine, vor pune întrebări mai complexe și vor avea nevoie de mai multe informații. Iată câteva exemple de bază care te pot ajuta să discuți cu cei mici despre acest subiect, cu mențiunea că poți adapta aceste exemple pentru diferite vârste și stadii de dezvoltare:

Este esențial să descoperi ce știu deja copiii tăi, punându-le întrebări precum: „Maria are autism. Ai auzit de autism?" sau „Ai observat că Maria se joacă diferit față de tine?". Folosește un limbaj adecvat, găsește idei și comparații pe care știi că cel mic le poate înțelege. De exemplu, poți spune: „Autismul face ca oamenii să gândească puțin diferit decât tine" sau „Unele persoane cu autism se pot juca sau pot vorbi diferit sau pot avea dificultăți în a înțelege sentimentele altora" sau „Maria încă nu a învățat să se joace acel joc, deci poate o va face în alt mod". Fii pregătit să repeți aceste informații de mai multe ori.

Cum găsești modalități pentru ca frații să se distreze împreună?

Deși frații copiilor cu autism au în general sentimente pozitive față de aceștia, uneori relațiile lor nu sunt la fel de strânse pe cât ar putea fi. Acest lucru se poate datora dificultăților pe care copiii cu autism le întâmpină în comunicarea socială.

O metodă de a dezvolta relații mai strânse între copiii tăi. este să găsiți modalități prin care toată lumea să se joace, să se distreze și să interacționeze împreună. Identifică punctele de interes comune; de exemplu, copiii tăi ar putea să se bucure de jocuri cu trenulețe sau de fotbal, deci implică-i pe toți în aceste activități.

Dedică timp special fraților copiilor cu autism

Este important ca toți copiii să petreacă timp individual cu părinții lor, iar acest lucru este și mai important pentru frații copiilor cu autism. Timpul petrecut împreună transmite mesajul că toți copiii tăi sunt fel de speciali și că sentimentele și experiențele lor sunt importante pentru tine. Acest lucru consolidează sentimentele de încredere și apartenență în cadrul întregii familii.

Câteva idei despre cum să dedici timp special copiilor tăi neurotipici :

  • Stabilește un timp regulat pentru copiii neurotipici în fiecare zi. Acesta ar putea consta în citirea unei povești înainte de culcare sau petrecerea a 10 minute împreună la sfârșitul fiecărei zile în care să le spui copiilor trei lucruri pozitive pe care le-au făcut în acea zi.

  • Acordă câteva minute pentru a asculta când copiii tăi vor s-ți împărtășească experiențele lor, dorințele, gândurile și emoțiile.

  • Găsește timp pentru activități speciale împreună cu cei mici. Acestea pot include vizionarea unui film, participarea la ateliere creative, plimbări cu bicicleta, cumpărături, pregătirea mesei sau practicarea unui sport.

Indiferent de circumstanțe și în special în astfel de situații, legătura dintre frați este consolidată de dragostea necondiționată pe care o simt unul pentru celălalt.

Articol scris de: Letisia Sora, asistent social

 

Bibliografie
Education and understanding in autism- Alcanzando (2014). Hermanos de ninos con autismo. [Online] Disponibil pe:  https://alcanzando.org/hermanos-de-ninos-con-autismo/ [Accesat la data de 20.01.2024].
Red Cenit. Centros de Desarrollo Cognitivo (2015).  10 recomendaciones para hermanos de ninos con autismo. [Online] Disponibil pe: https://www.redcenit.com/hermanos-de-ninos-con-autismo-10-recomendaciones/ 
 [Accesat la data de 20.01.2024].

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Acceptarea diagnosticului de către părinți: de la negare până la acceptare

Acceptarea diagnosticului de către părinți: de la negare până la acceptare

A avea un copil cu autism poate perturba echilibrul unei familii. Părinții pot experimenta stres emoțional, anxietate, frică sau chiar vinovăție. Aceștia pot fi nevoiți să-și reorganizeze modul de viață pentru a acomoda nevoile speciale ale copilului lor.

Modul în care un părinte primește vestea diagnosticului poate juca un rol crucial în felul în care vor accepta și vor gestiona diagnosticul. Fiecare părinte poate traversa diferite stări emoționale la aflarea diagnosticului copilului său, printre acestea numărându-se:

(a) copleșeală;

(b) tristețe sau dispoziție proastă;

(c) șoc sau negare;

(d) acceptare. 

Indiferent de stările emoționale trăite, acest proces este unul normal, având în vedere că traiectoria vieții lor și a copilului este pe punctul de a se schimba.

Copleșeala poate apărea din cauza volumului mare de informații noi sau a lipsei de claritate în privința pașilor de urmat. Mulți părinți se luptă să accepte realitatea, fiind influențați negativ și de alți membri ai familiei care neagă existența unei „nereguli" în comportamentul copilului. Apar adesea tendințe de a căuta scuze sau explicații pentru comportamentul diferit al copilului.

Frica de necunoscut și de un viitor nesigur poate fi sursa anxietății pentru mulți părinți. Diagnosticul le oferă părinților sentimentul că nu au control asupra viitorului copilului lor, generând numeroase întrebări și neliniști, cum ar fi: „Va vorbi copilul meu?", „Va putea copilul meu să frecventeze o grădiniță/școală?", întrebări la care, din păcate, nu există răspunsuri clare.

Chiar dacă aflarea unui diagnostic poate schimba cursul vieții, există strategii și resurse pentru a face față situației. Acestea includ:

  • educație și informații despre TSA;

  • suport profesional;

  • îngrijirea de sine;

  • elaborarea unui plan de acțiune.

Totodată, în timp ce unii părinți pot găsi benefică împărtășirea și discutarea diagnosticului cu alții, alți părinți pot întâmpina dificultăți în a dezvălui acest lucru. După aflarea diagnosticului, multe familii se pot simți „lăsate în întuneric”, neștiind exact care sunt pașii următori pentru a asigura cel mai bun viitor pentru copilul lor. O colaborare eficientă între părinți și profesioniști empatici este crucială în această etapă. De obicei, părinții caută informații și educație despre autism, precum și suport profesional personalizat pentru a se adapta la nevoile lor specifice. Acest sprijin poate oferi familiilor vulnerabile încredere și un sentiment de competență în gestionarea provocărilor ce urmează.

Părinții pot identifica necesitatea unei abordări simplificate după diagnostic. Mai exact, un acces facil la o persoană cheie care să îi ajute să își clarifice preocupările, să le ofere direcții clare și să îi informeze în legătură cu diagnosticul, poate fi extrem de valoros.

Articol scris de: Lazăr-Niedermayer Tanita-Doloress, psihopedagog Asociația Activity.

 

Bibliografie

Rabba, A. S., Dissanayake, C., & Barbaro, J. (2019). Parents’ experiences of an early autism diagnosis: Insights into their needs. Research in Autism Spectrum Disorders, 66, 101415.doi:10.1016/j.rasd.2019.101415 

Crane, L., Jones, L., Prosser, R., Taghrizi, M., & Pellicano, E. (2019). Parents’ views and experiences of talking about autism with their children. Autism, 136236131983625.doi:10.1177/1362361319836257 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Pot fi persoanele cu TSA empatice?

Pot fi persoanele cu TSA empatice?

Una dintre caracteristicile unui copil cu TSA este reprezentată de deficitul de exprimare emoțională, ceea ce poate duce la dificultăți în crearea interacțiunilor sociale. Acest deficit poate fi legat atât de gestionarea propriilor emoții, cât și de recunoașterea emoțiilor altora și de identificarea indicilor non-verbal și paraverbali (poziția corpului, mimica feței, tonul vocii, etc.).

Cu toate acestea, poate un copil cu TSA să fie empatic?

Mai întâi, să clarificăm ce înseamnă empatia! Empatia este definită ca fiind „o formă de cunoaștere rezultată din relațiile interpersonale, constând în imitația interiorizată a stărilor și comportamentelor unei alte persoane, mergând până la identificare cu acea persoană” (Ion-Andrei Popescu, pag. 213, 1998). Mai precis, reprezintă capacitatea de a te pune în pielea altei persoane: de a înțelege ceea ce simte ea, de ce se simte în acest fel și chiar de a ajunge să simți ca ea.

Deși inițial s-a crezut că un copil cu autism nu poate fi empatic, cercetările au evoluat de-a lungul timpului și au demonstrat contrariul: copiii cu TSA sunt empatici, dar pot întâmpina dificultăți în manifestarea empatiei.

Persoanele cu autism au un mod diferit de a gândi, ceea ce poate fi unul dintre punctele lor forte. Cu toate acestea, acest lucru poate duce la înțelegeri greșite ale interacțiunilor și comportamentelor sociale. Acest fapt poate determina unii oameni să interpreteze greșit metodele de interacțiune și comportamentele lor ca fiind lipsă de empatie sau că nu conștientizează suferința emoțională a altora sau nu răspund adecvat într-o situație socială (Drake, 2021).

Empatia este un concept complex, care implică mai multe caracteristici. Pentru a o înțelege mai bine, trebuie să ținem cont că are două componente inseparabile: o componentă afectivă/emoțională și o componentă cognitivă.

Empatia afectivă:

  • Este cunoscută și sub numele de empatie afectivă și se referă la capacitatea de a reacționa la starea mentală a altuia cu o emoție adecvată (Shalev et al, 2022).

  • Se dezvoltă în mod precoce în viață și rămâne stabilă sau crește ușor în timpul celui de-al doilea an de viață (Shalev et al., 2022).

  • Este capacitatea de a percepe starea emoțională a altuia și impulsul de a răspunde la aceasta (Drake, 2021).

  • În timp ce empatia cognitivă poate fi mai scăzută la persoanele cu autism, empatia afectivă - care se bazează pe instincte și răspunsuri involuntare la emoțiile celorlalți - poate fi puternică și copleșitoare. De fapt, cercetările mai noi sugerează că unele persoane cu autism pot simți de fapt emoțiile altora mai intens (Rudy, 2023).

Empatia Cognitivă:

  • Este capacitatea de a recunoaște ceea ce gândește sau simte o altă persoană (Rudy, 2023).

  • Se dezvoltă mai târziu în primul an de viață și crește de-a lungul vieții (Shalev et al, 2022).

  • Cercetările arată că persoanele cu autism se pot lupta cu empatia cognitivă, deoarece nu sunt capabile să recunoască și să numească emoțiile pe baza expresiilor faciale. Unele studii au reușit să demonstreze că persoanele cu TSA tind să privească mai degrabă periferia feței, decât să acorde atenție ochilor și gurii, adică la locurile în care emoțiile sunt de obicei afișate (Drake, 2021).

Un exemplu pentru a înțelege mai bine diferențele dintre cele două este următorul: o femeie nu ajunge la raftul de sus al magazinului pentru a lua un aliment de care are nevoie - ea se străduiește din greu să ajungă la el, însă nu reușește. Dacă o persoană cu TSA o vede, poate înțelege că femeia întâmpină o dificultate, dar s-ar putea să nu realizeze că el o poate ajuta (aceasta este empatia cognitivă), însă poate observa că femeia este supărată și să se întrebe de ce (aceasta este empatia afectivă).

Astfel, deficitul în empatia cognitivă poate crea impresia că oamenii cu autism nu sunt empatici, când, în realitate, chiar sunt - doar că se prezintă în moduri care ar putea să nu satisfacă așteptările societății (Drake, 2021).

Un alt aspect important este reprezentat de motivele pentru care ai putea să crezi că o persoană cu autism nu poate fi empatică, acestea ținând în special de percepția persoanelor neurotipice care trebuie să accepte și să înțeleagă modul diferit în care simte o persoană cu TSA: aceștia pot avea mai puține expresii faciale care să ofere indicii despre starea lor emoțională, un mod diferit de a reacționa la suferință (ceea ce nu înseamnă că nu o recunosc sau că nu o simt) sau la alte emoții, moduri unice de comunicare, precum și dificultăți în a realiza și menține contactul vizual.

De asemenea, alte cercetări au pus bazele unui nou concept, și anume empatia dublă (double empathy), potrivit căreia o „nepotrivire între două persoane poate duce la o comunicare defectuoasă. Această deconectare poate apărea la mai multe niveluri, de la stilurile de conversație până la modul în care oamenii văd lumea. Cu cât deconectarea este mai mare, cu atât cele două persoane vor avea mai multe dificultăți în interacțiune” (Zamzow, 2021). În ceea ce privește autismul, acest decalaj de comunicare are o cauză reciprocă: atât persoanele cu autism întâmpină dificultăți în a îi înțelege pe cei care nu au autism, cât și persoanele neurotipice au dificultăți în a îi înțelege pe cei cu TSA.

În concluzie, se poate considera un adevărat mit faptul că un copil sau un adult cu TSA nu este empatic. Dificultățile apar în modul în care aceștia o manifestă, care poate fi diferit de modul nostru, a celor care nu au autism, de a o recunoaște.

Bibliografie:

  1. Drake, K. (2021). All You Need to Know About Autism and Empathy. Disponibil online la: https://psychcentral.com/autism/autism-and-empathy .
  2. Popescu, A.I. (1998). 'Empatie '. În Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (Coord). Dicționar de sociologie urmat de indicatori demografici, economici, sociali și sociologici. Pp. 213. București: Editura Babel.
  3. Rudy, L.J. (2023). Autism, Empathy, and Sympathy. Disponibil online la: https://www.verywellhealth.com/do-people-with-autism-lack-empathy-259887 .
  4. Shalev, I., Warrier, V., Greenberg, D. M., Smith, P., Allison, C., Baron-Cohen, S., Eran, A., & Uzefovsky, F. (2022). Reexamining empathy in autism: Empathic disequilibrium as a novel predictor of autism diagnosis and autistic traits. Autism research : official journal of the International Society for Autism Research, 15(10), 1917–1928. https://doi.org/10.1002/aur.2794 .
  5. Zamzow, R. (2021). Double empathy, explained. Disponibil online la: https://www.spectrumnews.org/news/double-empathy-explained/ .

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Aniversarea de 9 ani a Asociației Activity

Aniversarea de 9 ani a Asociației Activity

Într-o sărbătoare plină de emoție și recunoștință, Asociația Activity a marcat cei 9 ani de activitate dedicată îmbunătățirii vieților copiilor cu diverse nevoi speciale și sprijinirea familiilor acestora. 

Săptămâna trecută, pe 4 aprilie 2024, am sărbătorit împreună cu copiii și părinții noștri dragi, la locația minunată Fabulous Kids*, unde am petrecut momente de bucurie și împlinire alături de întreaga noastră comunitate. A fost o ocazie specială să reflectăm la drumul parcurs și să ne exprimăm recunoștința față de cei care ne-au sprijinit și ne-au însoțit în această călătorie plină de încercări și reușite.

*Mulțumim Fabulous Kids pentru că ne-ați pus la dispoziție spațiul de joacă!

Am rugat întreaga echipă să lase în scris câteva gânduri despre această aniversare și pentru că s-au strâns mai multe emoții decât ne așteptam, am simțit că e necesar să le așternem într-un articol pe site.

 

„Știu că timpul zboară, însă 9 ani de Activity simt că au trecut într-o clipă. O clipă în care ne-au călcat pragul 350 de copii pentru care am desfășurat 117.500 de ore de terapie comportamentală, 5.000 de ore de terapie logopedică, 1.300 ore de kinetoterapie, 2.750 de ore de terapie de grup pentru dezvoltarea abilităților socio-emoționale, 250 de ore de meloterapie și 2.300 de ore de terapie senzorială. Ne-am întâlnit cu 3800 de părinți și bunici care ne-au cerut ajutorul și am format în ultimii 3 ani 65 de părinți în cadrul proiectului Părintele Co-terapeut. De-a lungul timpului, din Activity au făcut parte oameni cu suflet mare și profesioniști în domeniu care au fost angajați (cca. 80) sau voluntari (cc.a 115), împreună cu care am organizat 50 de evenimente marca Activity și am participat la 35 de evenimente tematice. Aniversarea de 9 ani vine cu o nouă (9) locație, o nouă perspectivă de dezvoltare a serviciilor și programelor care să vină în ajutorul copiilor și a familiilor (de exemplu, After School), continuând în același timp activitățile de terapie și suport oferite cu empatie, dragoste și toleranță pentru toți cei care ne cer ajutorul.” - Simona Mocanu, psihopedagog logoped.

„9 ani de Activity sunt pentru mine 9 ani în care m-am format ca profesionist, care m-au scos mult din zona de confort, care mi-au oferit prilejul să interacționez cu specialiști din domenii conexe, care m-au ajutat să pun accent pe calitate, să îmi construiesc o echipă puternică, să cunosc o comunitate faină de părinți, să mă implic în recuperarea și dezvoltarea mai multor copii frumoși cu care am creat multe amintiri plăcute!

La mulți ani, Activity! Mulți ani cu lucruri frumoase și bine făcute pentru copii și părinți!” - Andrei Ionel Mocanu, psiholog, analist comportamental.

„La mulți ani, Activity! Te felicit pentru impactul pozitiv pe care îl ai atât în viața terapeuților, cât și în cea a familiilor care îți trec pragul. Să trăiești mulți, mulți ani!” - Mihaela Oprișor, terapeut.

„Mă bucur că fac parte din Asociația Activity și este al doilea an în care sărbătoresc alături de colegii mei activi. Acești 9 ani de Activity au adus multe bucurii atât copiilor, cât și părinților și nouă, pentru că suntem din ce în ce mai implicați, mândri, pozitivi, încrezători că vedem rezultate mult mai bune de când copiii și părinții au intrat în asociație. La mulți ani, Activity și să ne bucurăm mai mulți ani împreună! 🥳” - Letiția Sora, asistent social.

„La mulți ani, Activity! În cei 9 ani ați realizat lucruri minunate, iar de 1 an și jumătate m-am alăturat și eu echipei pentru a ajuta să continuăm să facem lucruri cât mai bune. Cu această ocazie, sărbătorim împreună atât o echipă plină de energie și dedicată, cât și pe piticii noștri care ne aduc zâmbete în fiecare zi, care ne bucură cu fiecare progres pe care îl realizează, dar și pe părinții acestora, un exemplu de putere, forță și perseverență, atât pentru noi, cât și pentru cei mici. La cât mai mulți ani plini de realizări!” - Raluca Brehoi, asistent social

„La mulți ani, Asociația Activity! La mulți ani cu ședințe de terapie distractive, activități extraordinare, proiecte excepționale și planuri mărețe! La mulți ani alături de copii, părinți și de noi, membrii echipei Activity! La mulți ani nouă, familia Activity! Personal, nu fac parte din echipa Activity de 9 ani, ci de mai puțin de un an. Totuși, am reușit în acest scurt să văd cum Asociația Activity schimbă viețile a zeci de copii și familii zi de zi și știu sigur că a schimbat mii în acești nouă ani. Așa că dorința mea pentru asociație este ca totul să se continue la fel mulți ani de acum înainte. Fă ce știi să faci, Activity, pentru că faci bine! La mulți ani!” - Iuliana Șandru, pedagog de recuperare.

„Din totalul de 9 ani ai Asociației Activity, eu fac parte din această familie de aproximativ 7 ani. Au fost perioade bune, perioade mai puțin bune, cum ar fi anul 2020 când a trebuit să lucrăm online. Cu toate acestea, am trecut cu bine peste momentele respective și iată-ne sărbătorind 9 ani. Am crescut împreună, am dat viață gândurilor, am încheiat capitole și am început să scriem povești! Continuăm la fel și peste alți 9 ani! La mulți ani activi, Activity!” - Raluca Berchez, psiholog, analist comportamental.

„Mă bucur mult că am ocazia să iau parte la cea de-a doua aniversare din cadrul Asociației Activity. Este un context prin care sărbătorim cu toții, atât cei mici cât și cei mari, succesele pe care le-am avut de-a lungul timpului. Acest lucru ne face să ne conectăm în profunzime, să fim mai empatici și să dăm în continuare tot ce avem mai bun pentru a reuși să ne atingem scopul și de a-i ajuta pe cei mici să aibă o viață independentă. Felicitări tuturor pentru aniversarea a 9 ani de activitate realizată cu pasiune, implicare și iubire! La mulți ani! ❤️” - Alexandra Ghilință, psihopedagog, logoped.

„Felicitări pentru cei 9 ani de activitate a Asociației Activity! Să continuăm să aducem bucurie în viețile noastre, ale copiilor și familiilor pe care îi susținem. Să avem mereu puterea și inspirația de a face o diferență în comunitate. La mulți ani și la mulți ani! 🎈🫶” - Oana Cocea, psihopedagog.

„Cu toate că eu am intrat mai recent în acest colectiv, sărbătorirea a 9 ani de Activity îmi arată dedicarea din partea tuturor oamenilor implicați în această Asociație, lucru care reiese în mod special din progresele copiilor. După acești 9 ani - în care au fost un număr mare de copii, multe evenimente, cursuri, workshop-uri, schimbări de locații - dorința de a avansa, de a-i ajuta pe cei mici și de a juca un rol activ în dezvoltarea lor a crescut de la o zi la alta și cu siguranță va continua să o facă și în următorii ani. La cât mai mulți ani de Asociație :)!” - Tanita Lazăr, psihopedagog, analist comportamental.

„Am văzut organizația cum crește pe parcursul a aproape șapte ani din cei nouă de activitate și mă bucur că am putut contribui la frumoasa sa evoluție. De la un vis, de la un apartament a devenit un centru mare și primitor care aduce o viață NOUĂ copiilor speciali. Activity, îți doresc ani frumoși și plini de noutăți care să facă în continuare lumea puțin mai bună!” - Andreea Mirea,voluntar coordonator departament comunicare si PR.

 „Începutul lui 2024 m-a adus în familia Activity și m-a scos din zona de confort. Având experiență doar în proiecte cu copii tipici, Activity mi-a arătat și altă față a lumii celor mici, unde e nevoie de multă perseverență și de un suflet puternic. Aștept cu nerăbdare să văd cum va arăta parcursul în Asociație, da știu sigur că începutul nu poate decât să mă bucure. La mulți ani, Activity” – Mihaela Țîmpău, social media manager.

 

Cu fiecare cuvânt și fiecare gând exprimate de membrii echipei noastre și de cei care au trecut pragul Asociației Activity, am simțit din nou puterea și impactul pe care îl avem în viețile copiilor și familiilor noastre. Ne bucurăm că suntem într-o continuă creștere și dezvoltare, aducând zâmbete și speranță în fiecare zi. Mulțumim copiilor și părinților noștri minunați pentru că ne-au fost alături și pentru că ne-au deschis ușile către inimile lor și către locurile de joacă în care ne putem întâlni și sărbători împreună. Continuăm să facem lucrurile să se întâmple!

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

ABC-ul vorbirii la copilul cu autism: Cum îmi ajut copilul să își dezvolte limbajul și comunicarea? – Workshop pentru părinți și terapeuți

ABC-ul vorbirii la copilul cu autism: Cum îmi ajut copilul să își dezvolte limbajul și comunicarea? - Workshop pentru părinți și terapeuți

🫶🏻 Vino alături de noi la cursul online „ABC-ul vorbirii la copilul cu autism: Cum îmi ajut copilul să își dezvolte limbajul și comunicarea?” pe 18 mai 2024, online, între 10:00-13:00. Cursul este susținut de Andrei Ionel Mocanu - psihoterapeut și analist comportamental- și este destinat părinților și terapeuților.

🫂 „Știai că prin stimularea dezvoltării limbajului la copiii cu autism, poți reduce comportamentele nedorite și tendințele de autostimulare? Te invit să participi la workshop pentru a învăța să dezvolți comportamentele verbale ale copilului și pentru a deveni un partener de joacă eficient, ajutându-ți copilul să-și dezvolte abilitățile de comunicare și să interacționeze mai bine cu cei din jur.” - Andrei Ionel Mocanu.

Ce vom aborda?

  • definirea comportamentelor verbale;

  • descrierea operanților verbali;

  • organizarea mediului care să încurajeze dezvoltarea limbajului;

  • identificarea criteriilor de alegerea primelor cuvinte;

  • prezentarea modalităților de dezvoltare a cererilor;

  • prezentarea modalităților de dezvoltare a imitării verbale;

  • prezentarea modalităților de dezvoltare a tactului.

👉🏻Andrei Ionel Mocanu (sau Tatăl activ), co-fondator Activity - Asociația de intervenție terapeutică pentru copil și familie, este absolvent al Facultății de Psihologie și Științele Educației, cu specializările în Pedagogie (în 2008) și Psihologie (în 2012). El este, de asemenea, facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P. Printre cursurile la care a participat Andrei se numără și „Analiză comportamentală aplicată: Intervenție în Tulburările de Spectru Autist", care îi conferă acreditarea națională de analist comportamental. 

Taxa de participare: 200 de lei/participant

Pentru înscriere:

👉🏻 Achitați taxa de participare până la data de 16 mai 2024, utilizând detaliile de cont următoare:

Cont: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

 

Mai multe detalii și actualizări despre eveniment găsești pe paginile de Facebook Asociația Activity, Tatăl activ, dar și în evenimentul de aici.