Active parenting meet-up: Parentingul tradițional și parentingul modern: de la pedeapsă la educație conștientă.

Active parenting meet-up: Parentingul tradițional și parentingul modern: de la pedeapsă la educație conștientă.

Suntem bucuroși să vă anunțăm că urmează un nou eveniment marca Activity, Active Parenting Meet-Up, iar de această dată aducem în discuție un subiect care stârnește multe întrebări și, uneori, chiar controverse în rândul părinților de azi: Parentingul tradițional și parentingul modern: de la pedeapsă la educație conștientă.

Înscrieri gratuite aici.

Într-o lume în continuă schimbare, părinții se află între două modele aparent opuse: disciplina bazată pe autoritate și control, specifică parentingului tradițional cu care au fost crescuți, și abordările moderne centrate pe emoții, conectare și dezvoltare relațională, la care sunt expuși constant prin Social Media. Acest eveniment își propune să aducă claritate, echilibru și soluții practice pentru părinții care își doresc să crească copii responsabili, echilibrați și autonomi, fără a renunța la limite și structură, înțelegând totodată și efortul imens pe care îl depun părinții din zilele noastre.

📅 Evenimentul va avea loc joi, 19 martie 2026, ora 18:30, la Cărturești Verona.

Într-un spațiu cald și prietenos, ne vom întâlni pentru o conversație sinceră și aplicată alături de invitații noștri speciali:
❇ Daniela Gavankar - psiholog specialist și consilier de dezvoltare personală
❇ Consuela Colțan - profesor pentru învățământ primar
❇ Andrei Mocanu - psihoterapeut cognitiv-comportamental

„Tot mai des, părinții trăiesc sentimente contradictorii sau de epuizare pentru că fug de metodele cu care au fost crescuți și cad pradă perfecționismului de pe internet. Mereu spun că este important să găsim calea de mijloc. Ce funcționa din ceea ce făceau părinții noștri și ne ajuta? Limitele clar stabilite și fermitatea. Ce ne ajută din ceea ce spun specialiștii în parenting de astăzi? Conectarea cu copilul, manifestarea afecțiunii. Astfel, ajungem la echilibru, la calea de mijloc, la fermitate și blândețe.” - Andrei Mocanu.

Împreună, vom aduce perspective complementare - psihologică, educațională și practică - pentru a înțelege mai bine cum putem naviga între fermitate și empatie, între tradiție și noile paradigme ale educației conștiente.

Discuția va fi moderată de Sorina Mincu, fondatoare a platformei „Știu de la Sorina”, cunoscută pentru faptul că oferă săptămânal peste 100 de activități pentru părinții din București, susținându-i în procesul educațional și de dezvoltare personală.

🆓 Participarea este gratuită, însă locurile sunt limitate, așa că vă rugăm să confirmați prezența completând formularul online.

Eveniment organizat de: Asociația Activity și Tatăl Activ

Mulțumim Cărturești Verona pentru găzduire și mulțumim Editura Philobia care ne ajută să aducem cărțile mai aproape de părinți!

Vă așteptăm cu drag la o întâlnire care promite claritate, inspirație și, poate, câteva schimbări de perspectivă.

Cum să ajuți un copil diagnosticat cu autism să dezvolte abilități sociale

Cum să ajuți un copil diagnosticat cu autism să dezvolte abilități sociale

Articol tradus și adaptat după Carol Tatom, BA.HSE, CHW
9 iulie 2025

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii. Deși modul în care copiii cu autism interacționează cu ceilalți poate fi diferit, nevoia de bază de interacțiuni cu semenii, comunicare eficientă și abilități sociale fundamentale rămâne aceeași.

Sprijinul acordat copilului pentru a construi aceste abilități îl ajută să își facă prieteni, să înțeleagă semnalele sociale și să dezvolte un sentiment mai puternic de apartenență și stimă de sine. Toate acestea contribuie la bunăstarea și fericirea sa generală.

Exemplu din viața reală: Învățarea citirii semnalelor sociale

Autoarea articolului a lucrat cu numeroase persoane din spectrul autist și a observat de-a lungul timpului progrese semnificative în dezvoltarea lor socială.

Un exemplu este cazul unui băiat mic care beneficia de servicii într-o clinică de specialitate. El întâmpina frecvent dificultăți în a înțelege de ce colegii reacționau într-un anumit fel în situații sociale, ceea ce îl făcea să se simtă izolat. Intervenția s-a concentrat pe citirea și interpretarea limbajului corporal. Au fost utilizate cartonașe cu expresii faciale și posturi corporale diferite, iar apoi au fost exersate jocuri de rol în diverse scenarii. De asemenea, au fost vizionate clipuri video scurte fără sunet, analizând ce ar putea simți personajele pe baza indiciilor nonverbale. Treptat, copilul a început să facă legătura între expresii și emoții. A învățat să observe schimbări subtile în postură sau în expresia ochilor, ceea ce l-a ajutat să anticipeze reacțiile celorlalți. Pe măsură ce a devenit mai priceput în înțelegerea acestor semnale sociale, s-a simțit mai puțin confuz și mai în control în interacțiuni.

Această evoluție nu doar că i-a îmbunătățit comunicarea socială, ci i-a redus vizibil sentimentul de izolare. A început să participe mai mult la activități de grup, iar colegii au interacționat mai frecvent cu el. Transformarea de la confuzie și izolare la înțelegere și acceptare ilustrează impactul pozitiv al intervenției.

Progresul arată diferit pentru fiecare copil. Pentru unii, înseamnă contact vizual mai constant; pentru alții, inițierea unei conversații sau înțelegerea unei emoții complexe prin diverse expresii.

De ce abilitățile sociale sunt provocatoare pentru copiii autiști

Mulți copii autiști gândesc în termeni foarte literali. Asta înseamnă că expresii uzuale precum sarcasmul sau aluziile subtile pot fi interpretate diferit, generând confuzie.

Imaginează-ți că spui cuiva „plouă cu găleata” - el ar putea vizualiza cu adevărat apa căzând din cer, ceea ce l-ar putea deranja. De asemenea, sensibilitățile senzoriale influențează profund comunicarea. Dacă o cameră este prea zgomotoasă, prea luminoasă sau inconfortabilă, poate copleși simțurile, făcând dificilă concentrarea asupra conversației.

Anxietatea joacă un rol major în interacțiunile copiilor autiști. Schimburile rapide și imprevizibile din conversații pot fi stresante, ducând la evitarea contactului vizual, dificultăți în inițierea sau menținerea discuțiilor ori preferința pentru alte forme de comunicare, cum ar fi scrisul sau imaginile. Gândirea lor literală face normele sociale complicate - de exemplu, să își aștepte rândul să vorbească în clasă, să înțeleagă ce se implică fără a fi spus direct sau să recunoască sfârșitul unei conversații.

Ca părinte, recunoașterea acestor dificultăți te ajută să găsești moduri mai bune de a te conecta și de a crea un spațiu de susținere în care copilul se simte înțeles și confortabil să se exprime în felul său unic. Predarea abilităților sociale oferă beneficii pe viață și îmbunătățește eficiența intervențiilor terapeutice.

Începe cu pași mici și modelează comportamentul

Sprijinirea dezvoltării abilităților sociale la copiii cu autism poate părea o sarcină mare pentru părinți. Amintește-ți că cele mai lungi călătorii încep cu pași mici. Este extrem de eficient să începi prin a modela comportamente adecvate în interacțiunile zilnice.

Acțiuni simple, precum luarea rândului la jocuri de masă, un salut prietenos „bună” sau „la revedere” și menținerea contactului vizual îl ajută subtil pe copil să înțeleagă aceste semnale esențiale.

Gândește-te la tine ca la un ghid care demonstrează exact ce dorește să învețe copilul și sărbătorește fiecare mic progres. Fii consecvent și răbdător, pe măsură ce copilul observă și internalizează treptat aceste interacțiuni pozitive.

Fii disponibil să răspunzi la întrebări pe măsură ce învață să navigheze abilități noi și să își facă prieteni. Cei care lucrează cu un terapeut ABA pot exersa jocuri de rol cu un adult sau cu un coleg.

Pe lângă modelare, integrează învățarea abilităților sociale în joc, rutine predictibile și povești. Jocul oferă un mediu natural, cu presiune redusă, pentru practică: activități de grup, respectarea rândului, împărțirea, interacțiunea cu personalul școlii și înțelegerea perspectivelor diferite.

Rutinele consistente pentru saluturi, mese sau culcare ajută copilul să anticipeze și să practice interacțiuni sociale într-un mod previzibil.

Poveștile permit explorarea situațiilor sociale și a răspunsurilor adecvate într-un mod sigur și captivant.

Prin aceste strategii zilnice, înveți abilități valoroase și oferi susținere într-un mediu sigur.

Folosește suporturi vizuale

Ajutoarele vizuale sunt instrumente puternice pentru a pregăti copiii cu autism pentru interacțiuni sociale. Mulți procesează informațiile mai bine în format concret, vizual, decât doar verbal.

Programele cu imagini, tabelele „mai întâi–apoi” sau imaginile cu emoții oferă moduri clare și consistente de a transmite așteptări. Ele reduc anxietatea, făcând situațiile sociale abstracte mai previzibile. De exemplu, un program vizual înainte de o întâlnire cu prietenii poate arăta secvența: „salut”, „joc cu blocuri”, „gustare”, „la revedere”. Acest lucru îl ajută pe copil să anticipeze și să se simtă mai în siguranță.

Terapia ocupațională și ABA sunt resurse valoroase pentru crearea și utilizarea suporturilor vizuale și a poveștilor sociale.

Integrează povești sociale

Poveștile sociale sunt un mod eficient de a învăța abilități sociale persoanelor cu autism. Ele explică clar situațiile sociale, ce să aștepți, de ce acționează oamenii într-un anumit fel și cum să răspunzi adecvat. De pildă, o poveste intitulată „Când am nevoie de ajutor la temă” începe cu ideea că este normal să te blochezi. Apoi parcurge pașii: privește la profesor, ridică mâna liniștit, așteaptă răbdător și spune „Am nevoie de ajutor, vă rog”. Se explică faptul că profesorul va asculta și va ajuta, iar cererea de sprijin este un lucru bun care ușurează învățarea și aduce un sentiment de mândrie.

Poveștile îmbină elementele vizuale cu narațiuni scurte, personalizate, care descompun situațiile în pași gestionabili: cine, ce, unde, când, de ce și cum. De exemplu, o poveste despre o petrecere de ziua de naștere descrie ce se întâmplă, cum saluți gazda, oferi cadoul și ce faci dacă te simți copleșit.

Ca părinte, poți crea povești personalizate cu numele copilului, locuri familiare și personaje cunoscute, făcându-le captivante și eficiente pentru creșterea încrederii și a succesului social.

Valorifică interesele speciale pentru a încuraja interacțiunea

Copiii cu autism au adesea interese speciale - subiecte sau activități de care sunt pasionați intens. Acestea pot deveni căi excelente spre învățarea socială. Integrând aceste interese în interacțiuni, apelezi la motivația lor naturală. Imaginează-ți exersarea luării rândului cu un joc plictisitor versus unul cu trenulețele sau dinozaurii preferați – diferența de implicare este uriașă. În acest fel, învățarea devine relevantă și plăcută, reducând intimidarea și crescând dorința de conectare. Interesele speciale creează teren comun, făcând interacțiunile mai confortabile. De exemplu, folosește un personaj de desene animate preferat în povești sociale sau jocuri de rol ori caută grupuri cu interese comune. Acest lucru oferă un punct de plecare pentru conversație și activități comune, reducând presiunea.

Când discută despre ceva ce iubesc, copiii comunică mai fluent, mențin contactul vizual mai bine și se implică mai mult.

Pași mici, impact mare: Susținerea călătoriei sociale a copilului tău

Călătoria dezvoltării abilităților sociale nu este despre perfecțiune, ci despre susținere constantă și iubitoare. Fiecare copil este unic, așa că adaptează strategiile în funcție de ceea ce funcționează pentru el. Observă ce rezonează - reacțiile copilului sunt cel mai bun ghid.

Nu trebuie să parcurgi acest drum singur. Terapeuții, educatorii sau grupurile de suport pot oferi strategii personalizate.

Dedicarea ta contează enorm - fiecare efort îl ajută pe copil să își construiască abilități, încredere și conexiuni cu lumea.

Abilitățile interpersonale sunt fundamentale pentru a naviga viața: comunicarea gândurilor și nevoilor, construirea relațiilor, colaborarea, înțelegerea perspectivelor, rezolvarea conflictelor și adaptarea. Ele creează conexiune, îmbunătățesc bunăstarea și contribuie la creșterea personală.

Bibliografie

Moody, C. T., & Laugeson, E. A. (2020). Social skills training in autism spectrum disorder across the lifespan. Psychiatric Clinics, 43(4), 687–699.

Soares, E. E., Bausback, K., Beard, C. L., Higinbotham, M., Bunge, E. L., & Gengoux, G. W. (2021). Social skills training for autism spectrum disorder: A meta-analysis of in-person and technological interventions. Journal of Technology in Behavioral Science, 6(1), 166–180.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

De ce unii copii cu autism au dificultăți în a dormi noaptea?

De ce unii copii cu autism au dificultăți în a dormi noaptea?

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme. Motivele sunt variate și adesea interconectate. Iată o parte din ele:

Producția de melatonină.
Mulți copii cu autism au o producție sau o eliberare neregulată de melatonină, hormonul responsabil cu reglarea ciclurilor somn–veghe. Corpurile lor pot produce mai puțină melatonină sau o pot elibera la momente nepotrivite, ceea ce face dificilă apariția senzației de somnolență la finalul zilei.

Perturbarea ritmului circadian.
Ceasul intern al corpului poate fi dereglat. Creierul nu primește „semnalele” potrivite pentru relaxare la sfârșitul zilei, ceea ce duce la adormire întârziată și un somn fragmentat.

Sensibilitate senzorială crescută.
Mulți copii cu autism au dificultăți în procesarea senzorială, în special în filtrarea stimulilor de fundal. Creierul lor nu estompează automat zgomotele, luminile, mirosurile sau texturile, așa cum o face un creier neurotipic.

Astfel, chiar și stimuli foarte mici, zgomotul unui frigider, traficul îndepărtat, textura pijamalelor sau o lumină slabă de sub ușă, pot deveni extrem de deranjanți.

Sistem nervos în alertă.
Dacă sistemul senzorial rămâne activ, copilului îi va fi greu să se relaxeze. Mulți copii rămân hiper-conștienți sau copleșiți de senzații pe care alții nici nu le observă.

Anxietate crescută la culcare.
Mulți copii cu autism experimentează niveluri mai mari de anxietate, care se intensifică seara. Întunericul, zgomotele neașteptate sau schimbarea rutinei pot declanșa un disconfort puternic.

Activarea mentală înainte de somn.
În multe familii se observă că mintea copilului devine foarte activă înainte de culcare, ceea ce împiedică instalarea relaxării necesare unui somn odihnitor.

Dificultăți cu tranzițiile.
Trecerea de la zi la noapte sau de la activități stimulante la cele liniștite poate fi deosebit de dificilă. Copiii care au nevoie de predictibilitate pot resimți tranzițiile ca fiind stresante, ceea ce crește anxietatea și îngreunează adormirea.

Dificultate în exprimarea nevoilor.
Unii copii cu autism au dificultăți în a comunica nevoi precum foamea, setea, durerea sau nevoia la toaletă. Dacă acestea nu sunt exprimate sau observate, disconfortul poate persista și afecta somnul.

Exemple:

  • Foamea sau setea pot provoca neliniște și treziri nocturne.

  • Disconfortul fizic (dureri, colici, dințișori, poziție incomodă) poate duce la agitație.

  • Nevoia la toaletă poate genera treziri frecvente sau anxietate.

     

Înțelegerea rutinei de somn.
Unii copii au dificultăți în a înțelege sau a urma pașii rutinei de culcare, mai ales dacă aceasta se schimbă des sau dacă implică multe etape. Trecerea bruscă de la joc, ecrane sau activități energice la liniștea pentru somn poate crea rezistență sau confuzie.

Condiții asociate.
Probleme precum constipația, refluxul gastroesofagian, durerile abdominale, epilepsia sau ADHD sunt mai frecvente la copiii cu autism și pot cauza treziri nocturne, neliniște și dificultăți în adormire. Tratarea acestor condiții poate îmbunătăți considerabil calitatea somnului.

Obiceiuri și modele comportamentale.

  • Somnurile lungi sau foarte târzii din timpul zilei pot împinge ora de culcare.

  • Activitățile stimulante înainte de culcare (joacă energică, ecrane, discuții intense) mențin corpul într-o stare de alertă.

  • Orele de culcare neregulate sau rutina imprevizibilă perturbă ritmul circadian natural.

     

Dificultățile de somn la copiii cu autism au cauze complexe: biologice, senzoriale, emoționale și comportamentale. Înțelegerea acestor mecanisme îi poate ajuta pe părinți să identifice mai bine nevoile copilului și să creeze o rutină de seară predictibilă și calmă, adaptată sensibilităților lui.

Articol scris de: Eliza Iliescu

Bibliografie: https://www.phren.uk/blog 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Idei de cadouri pentru copii cu TSA

Idei de cadouri pentru copii cu TSA

Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.

Alegerea unui cadou potrivit pentru un copil din spectrul autist înseamnă mai mult decât un gest frumos. Înseamnă grijă față de nevoile lui, respect față de ritmul individual și sprijin în explorare și dezvoltare.

Cum alegem cadoul potrivit?

Un cadou adecvat nu trebuie să fie complex, ci adaptat sensibilităților și intereselor copilului. Iată ce este important să avem în vedere:

  • Sensibilitatea senzorială – mulți copii pot fi hipersensibili la anumite sunete, lumini sau texturi. Sunt recomandate texturi plăcute, moi, culori calde și elemente care nu suprasolicită simțurile.
  • Evitarea suprastimulării – jucăriile foarte zgomotoase, cu lumini intermitente sau mișcare rapidă pot fi deranjante.
  • Sprijinirea dezvoltării – jocurile care antrenează motricitatea fină, coordonarea, atenția și abilitățile cognitive sunt excelente.
  • Vârsta copilului – nu doar pentru siguranță, ci și pentru nivelul de interes și capacitatea de explorare.
  • Interesele copilului – copiii din spectru pot avea interese intense, specifice; un cadou în această zonă este adesea foarte apreciat.

De ce este important un cadou adaptat?

Pentru un copil cu autism, un cadou potrivit poate fi o resursă esențială în procesul de reglare senzorială sau emoțională. Multe jucării oferă predictibilitate și o senzație de control, două elemente care îi ajută pe copii să se simtă în siguranță chiar și atunci când mediul din jur se schimbă. În plus, un cadou bine ales poate deveni o punte de comunicare între copil și adult, facilitând momente de conectare, joc în paralel sau interacțiuni scurte, dar valoroase.

Pe lângă componenta senzorială, jucăriile adecvate pot stimula abilități importante precum răbdarea, toleranța la frustrare, planificarea sau rezolvarea de probleme. De exemplu, un puzzle simplu poate încuraja copilul să exerseze secvențierea, iar un set de construcție îi poate oferi libertatea de a crea, în ritmul lui, fără presiune. Astfel, cadoul devine mai mult decât un obiect: devine un instrument terapeutic integrat în joacă.

Sugestii de cadouri potrivite

  • Cub interactiv
  • Table senzoriale / busy boards
  • Seturi de construcție (cuburi din lemn, LEGO, cuburi magnetice)
  • Puzzle-uri și încastre
  • Jocuri de asociere, sortare și categorisire
  • Mingi senzoriale sau mingi de texturi diferite
  • Cărticele senzoriale / quiet books
  • Jocuri pentru atenție și memorie (BrainBox, Memo Game, Dr. Eureka, Camelot Jr.)
  • Jucării pentru motricitate fină ( înșirat mărgele mari, cleștișori)
  • Seturi anti-stres (fidget-uri simple, nu foarte zgomotoase)
  • Materiale de joacă predictibilă (plastilină, nisip kinetic, slime non-lipicios)
  • Jucării pentru propriocepție (pături grele adaptate, perne senzoriale, mingi mari de gimnastică -  la recomandarea specialiștilor)

Un cadou ales cu grijă are puterea de a aduce nu doar bucurie, ci și sprijin real unui copil cu autism. Îl poate ajuta să se regleze, să exploreze, să învețe și să se simtă în siguranță în mijlocul agitației specifice sărbătorilor. Atunci când înțelegem nevoile copilului și alegem în acord cu ele, darurile devin o formă de respect și acceptare, două elemente esențiale în relația cu orice copil, tipic sau atipic.

Bibliografie

  1. Behavioral Innovations. (2024). 21 Gift Ideas for Children with Autism
  2. Big Heart Toys. (2024). Best Gifts for Children with Autism
  3. AngelSense. (2024). Thoughtful and Educational Gifts for Autistic Children
  4. https://www.dtoys.ro/10-idei-de-cadouri-de-craciun-pentru-copiii-cu-autism/?srsltid=AfmBOopZtwhsxYR-I4UKO6Muk5y0oiyzBnqFsgty_SNwayJLZyzXGMP9
  5. https://evawoodtoys.ro/nevoi-speciale-si-sindromul-down/

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii – Partea a III-a

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii - Partea a III-a

Partea III – copilul mic (1–6 ani)

În Partea I – perioada neonatală (prima lună de viață) am vorbit despre rolul reflexelor primitive și despre modul în care acestea susțin adaptarea nou-născutului la viața extrauterină.

În Partea II – perioada sugarului (1–12 luni) am urmărit trecerea de la mișcări reflexe la control voluntar: susținerea capului, rostogolirea, statul în șezut, ridicatul în picioare și primii pași independenți.

În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an:
👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii,
👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării,
👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.

Mersul independent, jocul activ și utilizarea tot mai precisă a mâinilor sunt strâns legate de dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională și creează baza pentru achizițiile următoare din copilăria timpurie.

Dezvoltarea neuromotorie după vârsta de 1 an

1–2 ani

După vârsta de 1 an, copilul trece de la pașii nesiguri la un mers tot mai stabil.

Achiziții frecvente:

  • Mers independent

  • Urcă scările ținându-se de balustradă sau de mână

  • Se apleacă și se ridică fără sprijin

  • Împinge sau trage jucării, lovește mingea cu piciorul

  • Face turnuri din 2–4 cuburi

  • Mâzgălește spontan

  • Începe să mânuiască lingura

În această etapă, copilul își folosește corpul pentru a explora spațiul, iar motricitatea grosieră (mers, urcat, împins, tras) și cea fină (prindere, manipulare) încep să se coordoneze tot mai bine.

2–3 ani

La această vârstă, copilul devine vizibil mai activ și mai sigur pe el în mișcare.

Achiziții caracteristice:

  • Aleargă, se ghemuiește și se ridică singur

  • Urcă și coboară scările, punând ambele picioare pe aceeași treaptă

  • Aruncă mingea deasupra capului și încearcă să o prindă

  • Construiește turnuri din 6–8 cuburi

  • Folosește mai bine lingura și bea din cană

  • Desenează linii și cercuri simple

Este o perioadă în care jocul devine mai intențional, iar copilul își exersează constant coordonarea și echilibrul.

3–4 ani

Coordonarea globală și motricitatea fină se rafinează semnificativ.

De obicei copilul poate:

  • Pedala tricicleta

  • Urca scările alternativ (câte un picior pe treaptă)

  • Sări cu ambele picioare și încearcă să sară pe un singur picior

  • Folosi foarfeca, sub supraveghere

  • Construi structuri mai complexe din cuburi

Aceste abilități susțin jocurile de mișcare, activitățile creative și interacțiunile cu alți copii.

4–5 ani

Mersul, echilibrul și precizia mișcărilor sunt mult mai bine dezvoltate.

Achiziții frecvente:

  • Sare pe un picior

  • Merge în linie dreaptă, cu echilibru bun

  • Prinde mingea cu ambele mâini

  • Încheie și desface nasturi

  • Folosește corect tacâmurile

  • Desenează figuri umane simple (cap, trunchi, picioare, brațe)

În această etapă, copilul câștigă tot mai multă independență în activitățile de zi cu zi.

5–6 ani

Copilul se apropie de vârsta școlară, iar controlul neuromotor devine mult mai precis.

De obicei poate:

  • Merge pe vârfuri

  • Sări în lungime

  • Sta pe un picior câteva secunde

  • Prinde și arunca mingea de la distanță

  • Scrie câteva litere sau cifre

  • Decupa corect cu foarfeca

  • Să se îmbrace și dezbrace singur și începe să lege șireturile

Aceste abilități sunt importante pentru adaptarea la activitățile școlare, pentru autonomie și pentru încrederea în sine.

Rolul mediului în dezvoltarea neuromotorie

Progresul neuromotor nu depinde doar de maturizarea biologică, ci și de experiențele la care este expus copilul.

Au un rol important:

  • jocul liber și structurat,

  • activitățile fizice adaptate vârstei,

  • interacțiunea cu alți copii,

  • sprijinul și încurajarea familiei.

Un mediu bogat în oportunități de mișcare și explorare susține dezvoltarea coordonării, a echilibrului și a motricității fine.

Când este indicată evaluarea de specialitate?

Este recomandată o evaluare medicală dacă:

  • după 18 luni copilul nu merge singur,

  • după 2 ani nu aleargă,

  • după 3 ani nu poate urca scările alternativ (câte un picior pe treaptă).

Aceste întârzieri nu înseamnă automat o problemă gravă, dar pot indica nevoia unei evaluări realizate de un medic pediatru, neurolog pediatru, kinetoterapeut sau medic de recuperare. Intervenția precoce poate avea un impact semnificativ asupra evoluției copilului.

Concluzie

Dezvoltarea neuromotorie între 1 și 6 ani este o călătorie fascinantă, în care copilul trece de la pași nesiguri la abilități motorii complexe ce îi susțin independența, explorarea și învățarea.

Observarea etapelor de dezvoltare, susținerea prin joc și mișcare și solicitarea unei evaluări atunci când apar îngrijorări sunt elemente esențiale pentru o creștere sănătoasă și echilibrată.

📚 Bibliografie

  • Sheridan, M. (2014). From Birth to Five Years: Practical Developmental Examination. Routledge.

  • Illingworth, R. S. (2013). The Development of the Infant and the Young Child: Normal and Abnormal. Elsevier.

  • Berk, L. E. (2017). Development Through the Lifespan (7th Edition). Pearson.

  • Nelson Textbook of Pediatrics (21st Edition). (2020). Elsevier.

  • World Health Organization (WHO). (2006). Multicentre Growth Reference Study: Motor Development Milestones. Geneva: WHO Press.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii – Partea a II-a

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii - Partea a II-a

Partea II – perioada sugarului (1–12 luni)

În prima parte a acestei serii am vorbit despre dezvoltarea neuromotorie în perioada neonatală, când reflexele primitive domină mișcările nou-născutului și asigură adaptarea la viața extrauterină. 

După prima lună de viață, copilul începe să își dezvolte treptat controlul voluntar al mișcărilor. Reflexele primitive încep să se estompeze, iar mișcările devin tot mai coordonate, intenționate și adaptate mediului. În această perioadă, creierul și sistemul nervos central se maturizează rapid, iar experiențele senzoriale și stimularea adecvată joacă un rol crucial în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Dezvoltarea neuromotorie la sugar (1–12 luni)

1–2 luni
Sugarul începe să-și ridice pentru scurt timp capul atunci când este așezat pe burtă. Mișcările rămân în mare parte reflexe, dar apar primele încercări de control activ. Mâinile sunt de obicei strânse în pumni, iar membrele au o postură flexată. Privirea devine mai atentă, iar sugarul poate urmări pentru scurt timp un obiect aflat în mișcare.

3–4 luni
Capul devine mai stabil, iar copilul se poate sprijini pe antebrațe când este în decubit ventral (când stă pe burtă). Mișcările încep să fie mai fluide și coordonate. Sugarul descoperă plăcerea de a-și privi mâinile și începe să prindă pentru scurt timp obiecte, ducându-le la gură. Se consolidează legătura dintre coordonarea ochi–mână și controlul trunchiului.

5–6 luni
Capul este complet stabil, iar sugarul poate să se rostogolească în ambele sensuri. Apare statul în șezut cu sprijin pe mâini sau pe o pernă. Apucarea obiectelor se face cu toată palma (prindere palmară), iar copilul explorează activ corpul propriu: își prinde picioarele și le duce la gură, un pas important în conștientizarea schemei corporale.

7–8 luni
Sugarul stă singur în șezut fără sprijin și își folosește mâinile pentru a se juca liber. Se poate târî sau deplasa rostogolindu-se, iar interesul pentru explorare crește semnificativ. Transferă obiectele dintr-o mână în alta și manifestă curiozitate pentru texturi, sunete și mișcare. Aceasta este o etapă de mare progres pentru integrarea senzorială: copilul învață cum să combine informațiile tactile, vizuale și auditive pentru a înțelege mediul.

9–10 luni
Sugarul se ridică singur în picioare, sprijinindu-se de mobilă, și face mișcări laterale ținându-se cu mâinile. Apare prinderea fină (între degetul mare și arătător), un pas esențial pentru dezvoltarea motricității fine. Începe să elibereze voluntar obiectele și să le manipuleze cu scop. În această perioadă, joaca devine mai interactivă, iar copilul imită gesturi simple și reacționează la propriul nume.

11–12 luni
La finalul primului an, copilul poate sta singur în picioare și face primii pași fără sprijin, un moment de mare bucurie și emoție pentru părinți. Își folosește mâinile pentru activități tot mai complexe, introduce și scoate obiecte din recipiente, lovește două jucării între ele, încearcă să se hrănească singur și imită gesturile adulților. Toate aceste achiziții reflectă o coordonare tot mai bună între motricitate, echilibru și intenție.

 

Semne care pot indica o întârziere în dezvoltare

Monitorizarea dezvoltării neuromotorii este importantă pentru identificarea timpurie a oricăror dificultăți.
👉 Consultați un specialist dacă:

  • La 4 luni copilul nu își poate susține deloc capul. 
  • La 6 luni nu se rostogolește și nu se sprijină pe brațe când e pe burtă. 
  • La 9 luni nu stă deloc în șezut fără sprijin. 
  • La 12 luni nu se ridică în picioare sprijinindu-se și nu face pași cu ajutor. 

Absența acestor achiziții la vârsta așteptată nu indică automat o problemă gravă, dar poate semnala o întârziere în dezvoltare care merită evaluată de un medic pediatru, neurolog pediatru, kinetoterapeut sau medic de recuperare. Evaluarea timpurie și intervenția adecvată pot face o diferență semnificativă în evoluția copilului.

Concluzie

Dezvoltarea neuromotorie în primul an de viață este un proces dinamic, în care fiecare etapă pregătește următoarea. Mișcările devin din ce în ce mai coordonate, iar copilul trece de la reflexe automate la acțiuni voluntare și intenționate. Sprijinul adecvat, mediul stimulativ și observarea atentă a progreselor contribuie la o creștere armonioasă și sănătoasă.

 

📚 Bibliografie

  • Capute AJ, Accardo PJ. Developmental Disabilities in Infancy and Childhood. 3rd Edition. Paul H. Brookes Publishing, 2011. 
  • Allen MC, Alexander GR. "Gross Motor Milestones." Pediatrics in Review, 2014;35(1): e1–e9. 
  • Bly L. Motor Skills Acquisition in the First Year: An Illustrated Guide to Normal Development. 2nd Edition. Psychological Corp., 1994. 
  • Zafeiriou DI. "Primitive reflexes and postural reactions in the neurodevelopmental examination." Pediatric Neurology, 2004;31(1):1–8. 
  • Sheridan M. From Birth to Five Years: Children’s Developmental Progress. 4th Edition. Routledge, 2014.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii

Partea I – perioada neonatală (prima lună de viață)

Dezvoltarea neuromotorie este un proces esențial în creșterea și formarea copilului, influențând modul în care acesta își controlează și coordonează mișcările. Ea se desfășoară în primii ani de viață, în strânsă legătură cu maturizarea sistemului nervos central.

Fiecare etapă de dezvoltare marchează achiziții importante în plan motor, cognitiv și senzorial. Acestea sunt influențate atât de factori genetici, cât și de stimularea din mediul înconjurător.

Dezvoltarea neuromotorie în perioada neonatală

În prima lună de viață, nou-născutul prezintă predominant reflexe primitive.

Ce sunt reflexele primitive?

Reflexele primitive sunt răspunsuri automate și involuntare ale nou-născutului la anumiți stimuli. Ele sunt controlate de trunchiul cerebral și de măduva spinării și au mai multe roluri:

  • sprijină supraviețuirea imediată (ex. reflexul de supt),

  • facilitează dezvoltarea motorie ulterioară,

  • constituie indicatori importanți ai funcționării neurologice.

Reflexele principale la nou-născut

  • Reflexul Moro – când copilul este brusc înclinat pe spate sau aude un zgomot puternic, își întinde brațele și degetele, apoi le readuce spre trunchi. Este prezent de la naștere și dispare la 4–6 luni.

  • Reflexul de supt – atingerile buzelor sau introducerea unui obiect (deget, suzetă) în gură declanșează mișcarea de supt. Este prezent la naștere, scade între 3–4 luni, dar rămâne funcțional pentru hrănire.

  • Reflexul de căutare (rooting reflex) – atingerea ușoară a obrazului determină întoarcerea capului spre stimul, cu deschiderea gurii. Dispare la 3–4 luni.

  • Reflexul de prindere palmară – atingerea palmei provoacă strângerea fermă a degetelor în jurul obiectului. Dispare între 3–6 luni.

  • Reflexul plantar (Babinski la nou-născut) – atingerea tălpii produce extensia degetului mare și deschiderea în evantai a celorlalte degete. Dispare la 12 luni.

  • Reflexul de mers automat – susținut vertical, cu tălpile pe o suprafață plană, nou-născutul face pași alternativi. Dispare la 1–2 luni.

  • Reflexul tonic cervical asimetric („poziția spadasinului”) – întoarcerea capului într-o parte determină extensia brațului de acea parte și flexia celui opus. Apare după prima săptămână și dispare la 5–6 luni.

  • Reflexul Galant – la atingerea laterală a coloanei vertebrale, copilul își înclină trunchiul în direcția stimulului. Dispare la aproximativ 2 luni.

De ce sunt reflexele importante în evaluarea neurologică?

Reflexele primitive sunt indispensabile în evaluarea dezvoltării neurologice a sugarului.

👉 Absența lor, asimetria sau persistența peste vârsta normală pot semnala:

  • leziuni cerebrale,

  • paralizie cerebrală infantilă,

  • tulburări genetice sau sindromice,

  • întârzieri globale în dezvoltare.

Deși sunt temporare, reflexele constituie baza pe care se vor dezvolta mișcările voluntare. Ele facilitează adaptarea la viața extrauterină și au o valoare clinică majoră pentru depistarea precoce a patologiilor neurologice.

Monitorizarea atentă a reflexelor în perioada neonatală poate face diferența în intervenția timpurie și în sprijinul adecvat acordat copilului.

📚 Bibliografie

  • Pediatrics: American Academy of Pediatrics Textbook of Pediatric Care (2nd Edition)

  • Sheridan, M. (2014). From Birth to Five Years: Children’s Developmental Progress. Routledge

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Ghid complet al deprinderilor de autoservire pentru copiii cu autism

Ghid complet al deprinderilor de autoservire pentru copiii cu autism

Pentru mulți părinți, deprinderile de autoservire, cum ar fi spălatul pe dinți, închiderea unui nasture sau îmbrăcatul, par lucruri obișnuite. Însă pentru familiile care cresc un copil cu autism, aceste abilități devin adevărate repere de progres și independență. Fiecare pas reușit, oricât de mic, este o realizare care aduce bucurie, încredere și speranță pentru viitor.

 

Ce sunt deprinderile de autoservire?

Deprinderile de autoservire sunt sarcini de bază prin care un copil învață să aibă grijă de sine:

  • îmbrăcatul și dezbrăcatul,

     

  • pieptănatul și igiena personală,

     

  • spălatul pe dinți și pe mâini,

     

  • folosirea toaletei,

     

  • hrănirea independentă,

     

  • îmbăierea.

     

Deși pot părea mărunte, ele sunt fundamentale. Un copil cu autism care reușește să-și gestioneze aceste nevoi capătă încredere în sine, simte că are control asupra mediului și devine pregătit pentru responsabilități mai mari. În plus, deprinderile de autoservire sprijină și integrarea socială: igiena zilnică, cererea de ajutor și respectarea rutinelor îl ajută pe copil să se simtă mai confortabil în colectivitate.

 

De ce sunt importante pentru copiii cu autism?

Atunci când un copil poate să se spele, să se îmbrace sau să-și pregătească micul dejun, depinde mai puțin de ceilalți. Viața de zi cu zi devine mai organizată, iar nivelul de stres scade atât pentru copil, cât și pentru familie.

Totuși, progresul nu este întotdeauna simplu. Copiii cu autism pot întâmpina obstacole precum:

  • dificultăți de procesare auditivă sau vizuală,

     

  • hipersensibilități senzoriale,

     

  • provocări în planificarea și organizarea sarcinilor (funcționare executivă),

     

  • diferențe între vârsta cronologică și nivelul real de dezvoltare.

     

Aceste bariere pot încetini progresul, dar cu metode adaptate, deprinderile pot fi învățate pas cu pas.

 

Cum se predau deprinderile de autoservire?

Procesul necesită timp, răbdare și consecvență. Cele mai bune rezultate apar atunci când deprinderile sunt:
✔️ predate treptat,
✔️ exersate în toate mediile (acasă, școală, comunitate),
✔️ adaptate la punctele forte și dificultățile copilului.

 

Strategii utile pentru părinți:

  • Modelarea comportamentului – demonstrează pas cu pas ce are de făcut copilul.

     

  • Împărțirea sarcinii în etape mici – fiecare pas devine mai ușor de stăpânit.

     

  • Suporturi vizuale – diagrame sau imagini pentru fiecare etapă.

     

  • Întărirea pozitivă – laudă și recompense pentru fiecare progres, oricât de mic.

     

Metodă pas cu pas

  1. Alege o singură sarcină (ex. spălatul pe mâini).

     

  2. Împarte-o în pași clari (ia săpunul, deschide apa, freacă palmele etc.).

     

  3. Modelează comportamentul și exersați împreună.

     

  4. Încurajează și sărbătorește efortul, nu doar rezultatul perfect.

     

Activități practice recomandate

  • Spălatul pe dinți: folosește un timer vizual sau o melodie preferată.

     

  • Îmbrăcatul: organizează o „stație de îmbrăcare” cu cutii etichetate pentru haine.

     

  • Motricitate fină: exersează cu nasturi, fermoare sau jocuri practice care pregătesc copilul pentru autoservire.

     

Legătura cu dezvoltarea socială

Un copil care vine la școală curat și îngrijit se simte mai în largul său printre colegi. Deprinderile zilnice devin ocazii de comunicare – de la cererea de ajutor, până la participarea în rutina familiei sau a grupului.

 

Cum menținem motivația?

Progresul poate fi lent, iar uneori frustrant. Este important să folosim ceea ce contează cu adevărat pentru copil ca întărire: timp suplimentar la activitățile preferate, acces la un obiect dorit sau o cutie cu surprize. Motivațiile se schimbă odată cu vârsta, așa că trebuie revizuite constant.

Când apelăm la profesioniști?

Dacă anumite deprinderi par imposibil de atins acasă, sprijinul specialiștilor este esențial. Terapeuții ocupaționali, logopezii sau profesorii de sprijin pot oferi metode personalizate și materiale adaptate, lucrând împreună cu familia pentru a susține progresul copilului.

 

Concluzie – Puterea deprinderilor de autoservire

Predarea acestor abilități nu înseamnă doar „a trece ziua”, ci construirea unui viitor mai independent pentru copil. Fiecare pas, oricât de mic, reprezintă progres. Începe devreme, fii consecvent și caută ajutor atunci când ai nevoie. Ceea ce reușești să faci astăzi pentru copil îi poate oferi încredere și independență pentru mâine.

 

📖 Bibliografie
Tatem, Susan M., The Ultimate Guide to Self-Help Skills for Autism, Autism Parenting Magazine, 31 iulie 2025.
(https://www.autismparentingmagazine.com/self-help-skills-autism/)

Articol scris de: Ciobanu Ștefania-Iulia

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Lumea văzută prin ochii unui copil cu autism: Ce ar trebui să știm cu toții

Lumea văzută prin ochii unui copil cu autism: Ce ar trebui să știm cu toții

 

Imaginează-ți că intri într-o cameră plină de oameni, lumini puternice, zgomote care se suprapun și fețe care îți cer o reacție, dar creierul tău nu reușește să filtreze nimic. Totul e prea mult, prea rapid, prea intens. Pentru un copil cu autism, așa ar putea arăta o zi obișnuită.

Ce este, de fapt, autismul?

Autismul nu este o boală, ci o tulburare de neurodezvoltare care influențează modul în care o persoană percepe lumea, comunică și interacționează cu ceilalți.

Fiecare copil cu TSA (Tulburare de Spectru Autist) este diferit: unii sunt vorbăreți, alții nu comunică verbal deloc. Unii pot avea dificultăți sociale, alții pot excela în domenii specifice.

„Comportamentul este o formă de comunicare”

Un copil cu TSA s-ar putea agita, țipa sau izola. Nu din obrăznicie, nu din neatenție, ci pentru că mediul devine copleșitor. Un miros, un sunet, o atingere neașteptată, toate pot declanșa o reacție intensă. De multe ori, ceea ce pentru noi este banal, pentru ei poate fi dureros. Este esențial să înțelegem că fiecare reacție are o cauză. În loc să întrebăm „Ce e în neregulă cu el?”, să ne întrebăm „Ce încearcă să-mi spună prin comportamentul lui?”.

Ce putem face noi?

  • Să ascultăm fără prejudecăți. Uneori, cea mai mare nevoie a copilului este să fie văzut și acceptat așa cum este.

  • Să oferim structură și predictibilitate. Rutinele clare, indicii vizuale și reguli simple pot face lumea mai ușor de înțeles.

  • Să vorbim pe limba lui. Fie că e limbaj verbal, semne, pictograme sau device-uri electronice, comunicarea există, doar că arată diferit.

  • Să educăm, nu să judecăm. Când vedem un copil cu un comportament „neobișnuit” într-un spațiu public, hai să privim cu empatie, nu cu critică.

Ce putem învăța noi de la ei?

Copiii cu TSA ne învață să fim prezenți, să observăm detalii pe care le ignorăm zilnic, să fim mai răbdători și mai autentici.

Ne învață că o conexiune reală nu are nevoie de cuvinte.

Rolul comunității

Integrarea copiilor cu TSA nu depinde doar de familie sau de specialiști, ci și de comunitate. Colegii de clasă, cadrele didactice, vecinii și chiar oamenii întâlniți întâmplător pot influența semnificativ modul în care un copil se simte. O privire plină de înțelegere, un gest de răbdare sau un profesor care găsește timp să explice încă o dată pot transforma experiența zilnică a unui copil cu autism. De multe ori, ceea ce pentru noi pare un detaliu, pentru ei poate fi o punte către siguranță și încredere. Acceptarea nu costă nimic, dar pentru un copil poate valora cât întreaga lume.

Puterea micilor schimbări

Schimbarea începe cu pași mici, dar constanți. Un profesor care adaptează lecția folosind materiale vizuale, un coleg care acceptă să joace un joc după regulile prietenului său cu TSA, un părinte care explică copilului său ce înseamnă autismul, toate aceste gesturi construiesc o societate mai incluzivă. Chiar și spațiile publice pot deveni mai prietenoase: semne clare, zone liniștite, activități adaptate. Nu avem nevoie de soluții perfecte, ci de dorința de a încerca, de a asculta și de a privi dincolo de aparențe. Cu fiecare astfel de pas, drumul copiilor cu TSA devine mai ușor și mai luminos.

 

Concluzie:

Autismul nu înseamnă lipsă de inteligență, de emoție sau de dorință de conectare. Înseamnă, pur și simplu, un alt mod de a fi. Și dacă facem un pas către înțelegere, s-ar putea să descoperim o lume extraordinară văzută prin alți ochi.

Bibliografie:

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (5th ed.).

Autism Speaks. (2024). What is Autism? https://www.autismspeaks.org/what-autism

Olga Bogdashina – Autism and the Edges of the Known World. https://archive.org/details/OlgaBogdashinaAutismAndTheEdgeOfTheKnownWorld.2010/page/n53/mode/2up

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Părinții copiilor cu autism: între reziliență și nevoia de sprijin

Părinții copiilor cu autism: între reziliență și nevoia de sprijin

A fi părinte este o aventură plină de emoții, provocări și satisfacții. Atunci când copilul tău are o Tulburare de Spectru Autist (TSA), această aventură capătă culori mai intense, nuanțe mai profunde și momente care te pot testa până la limitele răbdării și rezistenței.

1. Diagnosticul – un moment de cotitură

Pentru mulți părinți, primirea diagnosticului este un amestec de șoc, neîncredere și frică. Unii simt ușurare pentru că, în sfârșit, au un răspuns la întrebările lor, în timp ce alții se confruntă cu anxietatea legată de viitor. Este o etapă în care sprijinul emoțional și informațiile corecte sunt esențiale.

Accesul la specialiști bine pregătiți, dar și la comunități care normalizează autismul și oferă empatie, face diferența între o perioadă copleșitoare și una în care părintele se simte văzut și susținut.

2. Viața de zi cu zi – rutină și adaptare

Copiii cu autism se simt mai în siguranță într-un mediu previzibil. De aceea, părinții învață să creeze rutine clare și să folosească metode de comunicare adaptate, fie că este vorba de cuvinte simple, pictograme sau aplicații speciale. Acest proces cere timp, răbdare și multă consecvență.

Adaptarea mediului de acasă devine un proces constant. Fiecare schimbare este testată, ajustată și integrată cu blândețe, pentru a sprijini dezvoltarea copilului și a reduce comportamentele problematice cauzate de stres sau suprastimulare.

3. Impactul asupra familiei

Îngrijirea unui copil cu nevoi speciale poate afecta echilibrul familiei. Părinții pot resimți oboseală cronică, lipsă de timp pentru relația de cuplu și provocări în relația cu ceilalți copii din familie. În același timp, aceste experiențe pot apropia membrii familiei și întări legături printr-un sentiment profund de solidaritate.

Rolurile din familie se pot schimba: uneori în mod natural, alteori cu tensiune. Frații copiilor cu autism pot avea propriile nevoi emoționale, adesea neexprimate, și merită sprijin dedicat, spațiu de ascultare și timp de calitate cu părinții.

4. Stigma și izolarea socială

Lipsa de înțelegere din partea comunității poate fi una dintre cele mai dureroase provocări. Comentariile nepotrivite, privirile critice sau lipsa de adaptare a spațiilor publice îi determină pe unii părinți să evite ieșirile sociale. În schimb, participarea la grupuri de sprijin le poate oferi un spațiu sigur în care să împărtășească experiențe și soluții.

Este nevoie de o schimbare reală în mentalitatea colectivă, una care să includă diversitatea neurodezvoltării și să creeze contexte prietenoase, unde diferențele nu sunt penalizate, ci acceptate cu empatie.

5. Găsirea echilibrului – nu doar pentru copil, ci și pentru părinte

Îngrijirea constantă poate duce la epuizare dacă părinții nu își fac timp pentru ei înșiși. Activitățile relaxante, terapia personală sau implicarea altor membri ai familiei în îngrijire sunt pași importanți spre menținerea sănătății mintale și fizice.

Reziliența părintelui nu vine dintr-o forță nelimitată, ci din momente de respiro, din capacitatea de a cere ajutor, din validare emoțională și din sentimentul că nu este singur în acest proces.

Ce pot face comunitatea și specialiștii?

Pentru ca părinții copiilor cu autism să nu simtă că poartă totul singuri, este esențial ca sprijinul să vină nu doar din familie, ci și din afară: de la terapeuți implicați, cadre didactice formate în incluziune, vecini empatici și instituții care oferă servicii adaptate.

Un simplu „Te înțeleg” sau un gest de susținere pot însemna enorm. Și mai mult decât atât, putem crea împreună un mediu în care părintele nu este doar „aparținător”, ci partener valoros în procesul de dezvoltare al copilului său.

Concluzie

Părinții copiilor cu autism sunt adesea neobservați, dar ei duc în fiecare zi o muncă nevăzută, plină de dedicare, adaptare și iubire. Între reziliență și epuizare, între provocări și descoperiri emoționante, nevoia de sprijin real, accesibil și empatic rămâne esențială.

O comunitate care sprijină părinții este o comunitate care sprijină copilul. Iar fiecare pas spre acceptare și înțelegere e un pas mai aproape de o societate incluzivă.

 

Articol scris de: Postolache Maria, asistent social.

 

Surse utilizate

Hands Center – Common challenges parents of children with autism face

https://www.handscenter.com/common-challenges-parents-of-children-with-autism-face

Medical News Today – Coping with an autistic child: Practical tips

https://www.medicalnewstoday.com/articles/313789

PMC (NIH) – Parenting Stress and Coping Strategies in Parents of Children with Autism

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8001702/

 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Cum să ajuți un copil cu autism să dezvolte abilități sociale: sfaturi practice care funcționează

Cum să ajuți un copil cu autism să dezvolte abilități sociale: sfaturi practice care funcționează

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială pentru creșterea oricărui copil, inclusiv pentru cei cu autism. Chiar dacă modul lor de a interacționa diferă, nevoia de conexiune, comunicare și încredere este aceeași.

De ce pot avea dificultăți sociale?

Mulți copii cu autism gândesc literal, interpretând greșit sarcasmul sau expresiile figurate. De asemenea, problemele senzoriale sau anxietatea pot afecta negativ conversațiile, ducând la evitarea contactului vizual sau la dificultăți în inițierea interacțiunilor.

Exemplu real:
Un băiețel aflat în terapie nu înțelegea reacțiile colegilor. Prin jocuri de rol, imagini cu expresii faciale și videoclipuri fără sunet, a învățat să „citească” limbajul nonverbal. A devenit mai implicat și mai sigur pe sine.

Cum poți sprijini copilul

1. Începe cu pași mici

Modelează comportamente pozitive: salută, menține contact vizual, respectă rândul la joacă.

2. Folosește jocul

Jocurile dezvoltă în mod natural cooperarea, empatia și ascultarea. Creează rutine previzibile pentru activitățile zilnice.

3.Povești sociale

Explică pașii unei situații sociale (ex: cum ceri ajutor la școală) folosind ilustrații și un limbaj clar.

4. Suport vizual

Programele vizuale sau diagramele emoționale reduc anxietatea și clarifică așteptările.

5. Interese speciale

Folosește pasiunile copilului (trenuri, dinozauri etc.) pentru a stimula interacțiunile și conversațiile.

 

Mic ghid de succes

Fiecare copil învață în ritmul său. Observă ce funcționează pentru copilul tău și adaptează abordarea. Colaborează cu terapeuți, profesori și caută grupuri de sprijin dedicate părinților de copii cu autism.

 

Întrebări frecvente

– Poate un copil autist să fie sociabil?
Da! Mulți sunt, mai ales când se conectează prin interese comune.

– Poate învăța abilități sociale?
Absolut. Cu povești sociale, jocuri de rol și sprijin empatic, poate progresa semnificativ.

– Ce cauzează dificultățile sociale?
Diferențele neurobiologice și sensibilitățile senzoriale pot influența percepția indiciilor sociale.

– Cum pot să-mi ajut concret copilul?
Folosește rutine, suporturi vizuale, jocuri și intervenții structurate. Rolul tău contează enorm.

Concluzie

Sprijinul constant, personalizat și plin de empatie face diferența. Abilitățile sociale nu se învață peste noapte, dar fiecare pas aduce copilul mai aproape de conectare, prietenie și succes personal.

 

📖 Articol original: Autism Parenting Magazine - Carol Tatom, BA.HSE, CHW. Tradus și adaptat în limba română de Eliza Iliescu.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Ecolalia la copii: Ce încearcă să comunice copilul tău prin repetiție?

Ecolalia la copii: Ce încearcă să comunice copilul tău prin repetiție?

Ecolalia, adică repetarea cuvintelor sau frazelor auzite, este un comportament de limbaj frecvent întâlnit la copii, mai ales în primii ani de viață, dar și în cazul celor cu tulburări din spectrul autist (TSA) sau alte dificultăți de dezvoltare. Deși la prima vedere poate părea o simplă imitație, ecolalia este adesea o formă de comunicare cu funcții multiple și importante.

Înțelegerea scopului din spatele ecolaliei îi poate ajuta pe părinți, educatori sau terapeuți să susțină mai bine copilul, să răspundă adecvat la încercările lui de a comunica și să-i stimuleze dezvoltarea limbajului. Mai jos sunt 12 moduri în care ecolalia poate funcționa ca un „cod” pe care copilul încearcă să-l folosească pentru a transmite ceva important:

1. Transmiterea unei nevoi sau dorințe

Mulți copii folosesc ecolalia pentru a cere ceva. De exemplu, dacă au auzit anterior întrebarea „Vrei un biscuite?” și acum o repetă, este posibil să își exprime dorința de a primi acel lucru. Deși structura e una întrebare-răspuns, copilul poate folosi ceea ce a auzit pentru a cere.

2. Atrage atenția asupra sa

Repetarea anumitor fraze poate fi o încercare de a obține atenția adultului sau de a iniția o interacțiune. Uneori, poate părea că „vorbește cu pereții”, dar în realitate îți testează reacțiile.

3. Procesarea informației auditive

Copiii pot repeta fraze ca o formă de învățare și înțelegere. Prin ecolalie, își fixează cuvinte și structuri lingvistice, dându-le sens în propriul ritm. Este o etapă importantă în procesul de internalizare a limbajului.

4. Autoreglarea emoțională

Repetiția poate avea un efect calmant. Copiii pot folosi fraze familiare (din desene animate, cărți sau conversații) pentru a se liniști sau pentru a gestiona situații stresante ori de tranziție.

5. Exprimarea acordului sau refuzului

Uneori, ecolalia poate fi un semn subtil de acceptare sau respingere. Dacă un copil repetă „Nu, mulțumesc”, poate fi modul lui de a refuza ceva, chiar dacă nu formulează un răspuns propriu-zis.

6. Formă de răspuns la întrebări

În loc să spună „da” sau „nu”, copilul poate repeta parțial sau integral întrebarea. De exemplu, dacă spui „Mergem afară?”, iar el răspunde „Mergem afară?”, este foarte posibil să fie un răspuns afirmativ, exprimat prin ecolalie.

7. Exprimarea bucuriei sau interesului

Copiii pasionați de un anumit subiect pot repeta constant fraze sau replici din acel univers: desene animate, cântece, povești. Este o formă de entuziasm și de conectare la ceea ce le place.

8. Solicitarea continuării unei activități

Dacă o activitate este plăcută și copilul vrea să o prelungească, poate folosi fraze asociate cu acel context pentru a transmite intenția. De exemplu, repetarea expresiei „Hai să ne jucăm!” poate însemna că nu vrea ca joaca să se încheie.

9. Împărtășirea unor informații

Prin ecolalie, un copil poate aduce în discuție informații care l-au impresionat. Repetarea unui fapt interesant sau a unei fraze auzite poate fi felul său de a împărtăși ceva ce consideră important.

10. Exersarea abilităților de limbaj

Repetiția este o unealtă puternică de învățare. Copiii folosesc ecolalia ca pe un exercițiu de limbaj: își testează pronunția, învață structuri gramaticale și dobândesc fluență.

11. Clarificarea confuziei

Atunci când copilul nu înțelege o întrebare sau o propoziție, poate răspunde prin ecolalie. Acesta poate fi un indiciu că are nevoie de mai mult timp sau de o reformulare pentru a înțelege corect mesajul.

12. Rememorarea unor experiențe

Ecolalia poate fi și o formă de „povestire” sau de evocare a trecutului. Repetarea unor fraze dintr-o experiență anterioară poate însemna că acel moment a fost semnificativ pentru copil și vrea să îl retrăiască sau să îl împărtășească.

 

Cum poți sprijini un copil care folosește ecolalia?

Observarea atentă a contextului în care apare ecolalia este cheia. Notează ce spune copilul, când spune și cum reacționează. Nu încerca să corectezi sau să oprești repetiția – mai degrabă, transform-o într-o oportunitate de conectare și comunicare.

Dacă te îngrijorează frecvența sau modul în care copilul tău folosește ecolalia, discută cu un logoped sau cu un specialist în dezvoltarea copilului. Cu sprijinul potrivit, ecolalia poate deveni o punte valoroasă către o comunicare autentică.

 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Autismul și semnalele sociale: Înțelegerea dificultăților

Autismul și semnalele sociale: Înțelegerea dificultăților

Comunicarea între oameni nu se face doar prin cuvinte. Expresiile feței, gesturile, postura și tonul vocii ne ajută să exprimăm emoții și intenții. Însă, pentru unele persoane cu autism, înțelegerea acestor semnale sociale nonverbale poate fi dificilă. Acest lucru poate duce la neînțelegeri sau reacții nepotrivite în diverse situații sociale.

Pentru mulți dintre cei cu autism, modul în care creierul procesează informațiile sociale este diferit. Astfel, pot să nu observe indicii subtile despre ce simt ceilalți sau pot interpreta greșit aceste semnale. Cu toate acestea, există metode prin care pot învăța să recunoască și să înțeleagă mai bine aceste indicii.

Ce sunt semnalele sociale?

Semnalele sociale sunt indicii nonverbale prin care transmitem ce gândim, simțim sau intenționăm. Ele sunt esențiale în interacțiunile umane, mai ales în situațiile în care cuvintele nu sunt suficiente. De exemplu, ele ne pot arăta când este potrivit să vorbim într-o conversație sau când cineva are nevoie de sprijin emoțional.

Înțelegerea acestor semnale ajută oamenii să navigheze mai ușor în relațiile sociale. Pentru persoanele cu autism, însă, acest proces nu este întotdeauna intuitiv. Învățarea acestor semnale poate contribui semnificativ la îmbunătățirea relațiilor și a interacțiunilor zilnice.

Exemple de semnale sociale

  1. Expresiile feței – Un zâmbet poate indica bucurie, iar o încruntare poate sugera supărare sau confuzie. Ridicarea sprâncenelor arată adesea surprindere.
  2. Gesturile – Înclinarea capului poate însemna acord, iar ridicarea din umeri, nesiguranță. Agitatul mâinilor poate fi un semn de nervozitate.
  3. Limbajul corpului – Brațele deschise sau o postură relaxată sugerează deschidere. În schimb, brațele încrucișate sau o poziție retrasă pot indica disconfort sau retragere.
  4. Tonul vocii – Modul în care sună vocea poate transmite entuziasm, seriozitate sau tristețe. De exemplu, tonul sarcastic modifică sensul unei propoziții.

Autismul și dificultățile în înțelegerea semnalelor sociale

Pentru persoanele neurotipice, citirea semnalelor sociale este un proces natural. Însă, pentru mulți oameni cu tulburare din spectrul autist, acest lucru este mult mai dificil.

  • Expresiile faciale – Pot fi greu de interpretat. Un copil cu autism poate să nu recunoască dacă cineva este trist sau bucuros doar uitându-se la fața acestuia.
  • Gesturile – Unele gesturi simple pot fi înțelese greșit sau complet omise. Asta poate duce la confuzie în timpul unei conversații.
  • Tonul vocii – Schimbările subtile ale tonului pot să nu fie percepute corect, ceea ce afectează înțelegerea emoțiilor transmise prin vorbire.
  • Contextul social – Interacțiunile sociale au reguli nescrise, cum ar fi momentul potrivit pentru a interveni într-o discuție. Persoanele cu autism pot rata aceste indicii și pot părea că întrerup sau reacționează inadecvat.

Aceste dificultăți pot duce la relații sociale tensionate și la un sentiment de izolare. Însă, cu sprijin și intervenții adecvate, persoanele cu autism pot învăța să gestioneze mai bine aceste situații.

Cum pot învăța copiii cu autism semnalele sociale?

Deși procesul este uneori anevoios, există metode eficiente care ajută copiii cu autism să dezvolte abilități sociale:

1. Terapia ABA

Deși terapia ABA (Analiza Aplicată a Comportamentului) generează opinii diferite în comunitatea autismului, studiile au arătat că poate fi eficientă în dezvoltarea abilităților sociale. ABA descompune interacțiunile sociale în pași mici, mai ușor de învățat, și folosește întărirea pozitivă pentru a încuraja comportamentele dorite.

2. Intervenția timpurie

Cu cât se începe mai devreme, cu atât mai mari sunt șansele ca un copil să învețe să recunoască și să răspundă la semnalele sociale. Programele specializate pentru intervenție timpurie sunt adaptate nevoilor copiilor din spectrul autist și îi ajută să recupereze întârzierile de dezvoltare.

3. Exerciții practice

Părinții, îngrijitorii și terapeuții pot folosi:

  • Povești sociale – scurte narațiuni care prezintă situații concrete și reacții potrivite.
  • Suporturi vizuale – imagini sau simboluri care ajută copilul să recunoască expresii și gesturi.
  • Jocuri de rol – simulări de situații sociale, pentru a exersa răspunsuri adecvate.
  • Imitarea comportamentelor – observarea și repetarea gesturilor și reacțiilor sociale corecte.

Concluzie

Recunoașterea semnalelor sociale este o abilitate esențială pentru dezvoltarea relațiilor. Chiar dacă pentru persoanele cu autism aceasta poate fi o provocare, sprijinul potrivit și intervențiile personalizate pot face o diferență majoră. Cu răbdare, exercițiu și înțelegere, copiii cu autism pot învăța să se exprime și să relaționeze mai ușor cu cei din jur.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Curajul de a fi eu – Atelier de autocunoaștere și dezvoltare personală pentru adolescenți

Curajul de a fi eu - Atelier de autocunoaștere și dezvoltare personală pentru adolescenți

Începând cu joi, 3 iulie, dăm startul unui program cu 6 întâlniri dedicate adolescenților cu vârste între 12-14 și 15-17 ani, care își doresc să se descopere, să își înțeleagă emoțiile, să comunice mai clar și să aibă încredere în cine sunt. Prin discuții, exerciții practice și art-terapie, ne apropiem de întrebări esențiale: Cine sunt eu? Ce simt? Ce vreau?

Un spațiu sigur, cu ghidaj profesionist, pentru creștere și exprimare autentică.

Cine susține atelierele?

👉🏻Marilena Opaiț, medic specialist în psihiatrie pediatrică și psihoterapeut adlerian
👉🏻Andrei Mocanu, psihoterapeut cognitiv-comportamental și consilier parental

📍 Unde vă așteptăm?

La sediul Asociației Activity, în București. Adresa este Str. Intrarea Parului nr.28, în apropiere de metrou Dristor.

🗓️ Cum te înscrii?

Completează formularul până cel târziu miercuri, 2 iulie, ora 12:00 și te sunăm noi pentru toate informațiile.

⏰ Program:

Joi, 3 iulie, are loc prima întâlnire. Ne vedem săptămânal, în fiecare joi, timp de 6 săptămâni.

Cost:

300 lei/întâlnire. Pentru achitarea integrală a programului, se aplică un discount de 10%.
Ne vedem pe 3 iulie!

Active parenting meet-up: Furia – o provocare tabu a familiilor tuturor timpurilor

Active parenting meet-up: Furia - o provocare tabu a familiilor tuturor timpurilor

Suntem bucuroși să vă anunțăm că urmează un nou eveniment marca @Activity - Active parenting meet-up, iar de această dată abordăm un subiect provocator și adesea evitat: furia.

🎯 Tema întâlnirii: „Furia – o provocare tabu a familiilor tuturor timpurilor”
Vom vorbi despre crizele de furie ale copiilor și părinților, despre nevoile reale pe care le ascund aceste manifestări și pașii concreți care ne pot ajuta să le gestionăm cu mai multă empatie și claritate.

📅 Evenimentul va avea loc joi, 8 mai 2025, ora 18:00, la Cărturești Verona.

Într-un spațiu cald și prietenos, ne vom întâlni pentru o discuție sinceră și deschisă cu invitații noștri speciali:

Sebastiana Groza, psiholog clinician
👉 Va aborda modul în care furia se manifestă în diferitele etape ale copilăriei și ce mesaje pot sta în spatele reacțiilor intense ale copiilor. Vom discuta despre diferența dintre furie și agresivitate, despre rolul tantrumurilor în dezvoltarea emoțională și despre importanța validării emoțiilor în relația părinte-copil.

Andrei Mocanu, psihoterapeut cognitiv-comportamental și consilier parental
👉 Va vorbi despre furia părinților – acele momente în care emoțiile ne copleșesc și copilul pare „inamicul nr. 1”. Vom explora ce se ascunde în spatele reacțiilor automate, cum influențează acestea relația cu copilul și de ce gestionarea furiei nu ține de perfecțiune, ci de conștientizare și empatie.

Marilena Opaiț, medic specialist în psihiatrie pediatrică și psihoterapeut adlerian
👉 Va discuta despre furie ca semnal al unor probleme mai profunde, explicând diferențele între comportamentele normale și cele patologice. Doamna doctor are experiență în cadrul Clinicii de psihiatrie pediatrică de la Spitalul Alexandru Obregia.

Discuția va fi moderată de Sorina Mincu, fondator al platformei „Știu de la Sorina
👉 Ea este cunoscută pentru faptul că oferă săptămânal peste 100 de activități pentru părinții din București, susținându-i în procesul educațional și de dezvoltare personală.

🆓 Participarea este gratuită, însă locurile sunt limitate, așa că vă rugăm să confirmați prezența completând formularul online.

Parteneri: Orbico, Cărturești Verona

Eveniment organizat de: Asociația Activity și Tatăl Activ

Vă așteptăm cu drag!

5 metode simple pentru a ajuta copiii cu autism să fie mai organizați și mai independenți

5 metode simple pentru a ajuta copiii cu autism să fie mai organizați și mai independenți

Comportamentul unui elev în clasă poate fi influențat de dificultăți legate de organizare, controlul emoțiilor și flexibilitatea în gândire – aspecte frecvente la copiii cu autism. Aceste dificultăți pot duce la izbucniri, probleme cu temele sau dificultăți în relaționarea cu colegii.
Îmbunătățirea acestor abilități îi poate ajuta pe copii să își gestioneze mai bine emoțiile, să fie mai organizați și să interacționeze mai ușor. De aceea, există strategii adaptate pentru fiecare vârstă, care îi sprijină în depășirea acestor provocări.

 

1. Cum să-l ajuți pe copil să se calmeze

Copiii cu autism pot învăța să își gestioneze mai bine impulsurile prin tehnici simple de relaxare. Este important ca ei să recunoască momentele în care devin supărați și să folosească metode de calmare înainte ca situația să se agraveze.

Pentru a-l ajuta, poți face o fotografie în care își arată o expresie „supărată” și una „furioasă”. Lângă fiecare imagine, notează metode de liniștire sau moduri prin care poate cere ajutor. Exersați acasă aceste tehnici – de exemplu, respirația profundă sau număratul până la 10.

De asemenea, copilul poate învăța să se îndepărteze de persoanele care îl deranjează sau să ceară sprijinul unui adult. De exemplu, dacă zgomotul din autobuz îi provoacă disconfort, o soluție simplă ar fi să poarte căști și să asculte muzică.

 

2. Cum să-l ajuți pe copil să se adapteze la schimbări

Copiii cu autism pot deveni mai flexibili dacă li se arată că schimbările nu sunt ceva „rău” sau „grav”. O metodă simplă este să folosești un obiect obișnuit, cum ar fi o pâlnie, și să-i arăți cum se poate transforma într-o pălărie de petrecere, o trompetă sau un corn de unicorn.

Pentru a-l obișnui cu schimbările neașteptate, încearcă să modifici mici aspecte din rutina zilnică. Îl poți învăța expresii simple, precum „nu e mare lucru”, care îl ajută să accepte mai ușor imprevizibilul.

 

3. Cum să-l ajuți pe copil să-și îmbunătățească memoria

Dacă cel mic are dificultăți în a reține informații, poți încerca câteva strategii simple și eficiente:

  • Roagă-l să îți explice pașii unei sarcini – atunci când predă o informație, o va reține mai bine.

  • Folosește un organizator vizual pentru a structura informațiile clar.

  • Ajută-l să învețe prin trucuri amuzante, cum ar fi „ROGVAIV” pentru culorile curcubeului.

Dacă preferă activitățile practice, încercați metode interactive:

  • Scrieți împreună lista de sarcini.

  • Roagă-l să repete instrucțiunile cu voce tare.

  • Jucați-vă aruncând o minge înainte și înapoi în timp ce repetă informația.

4. Cum să-l ajuți pe copil să fie mai organizat

Copiii pot învăța să fie mai ordonați folosind metode simple și vizuale – foarte utile mai ales pentru cei care întâmpină dificultăți în organizare.

  • Folosiți bilețele adezive colorate pentru a marca paginile importante din cărți și teme.

  • Învățați-l să noteze datele importante în telefon și să seteze alarme de reamintire.

  • Păstrarea unui caiet special pentru teme este o metodă eficientă. Profesorul îl poate verifica la sfârșitul zilei pentru a se asigura că toate sarcinile sunt notate corect, iar părinții îl pot folosi acasă pentru a menține organizarea.

 

5. Cum să-l ajuți pe copil să-și urmărească progresul

Copiii pot învăța să își monitorizeze comportamentul prin obiective clare și ușor de înțeles. Alege câteva comportamente specifice pe care le poate exersa atât acasă, cât și la școală.

Exemple de obiective simple:

  • Spune „bună” când intri într-o încăpere.

  • Întreabă pe cineva cum i-a fost ziua.

Evită formulări vagi, precum „fii cuminte” sau „fii amabil”.
Scrie aceste obiective pe un cartonaș pe care copilul îl poate avea cu el. Când apare o situație potrivită, întreabă-l dacă a reușit să aplice ceea ce scrie pe card. Dacă da, oferă-i o formă de apreciere.

Dacă nu, reamintește-i cu blândețe ce ar putea face data viitoare. Împărtășește aceste metode și cu profesorii pentru a-l ajuta să exerseze și în mediul școlar.

 

Deși poate părea complicat, aceste metode sunt distractive și îl ajută să evite frustrarea. Împărtășește aceste tehnici și cu profesorul, pentru ca temele și sarcinile școlare să fie mai ușor de gestionat.

 

Articol scris de: Maria Postolache 

Sursă articol

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Impactul dezechilibrelor emoționale în autism și strategii de gestionare

Impactul dezechilibrelor emoționale în autism și strategii de gestionare

Impactul dezechilibrelor emoționale

Așa cum s-a evidențiat în articolul anterior (Autismul și dezechilibrele emoționale - Identificare și manifestări) atunci când o persoană este copleșită de emoții, aceasta poate reacționa în moduri provocatoare, având un impact negativ asupra stării sale fizice, psihologice și emoționale, precum și asupra celor din jur.

Comportamentele provocatoare pot limita sau întârzia semnificativ accesul unei persoane la anumite activități, servicii și experiențe. Acest lucru poate interfera cu relațiile sociale, performanța academică, angajarea în muncă și incluziunea în diverse medii, afectând astfel capacitatea individului de a-și atinge întregul potențial.

 

Gestionarea dezechilibrelor emoționale în autism

Gestionarea dezechilibrelor emoționale în autism poate fi abordată printr-o combinație de strategii proactive, medii de susținere și intervenții terapeutice care predau în mod sistematic abilități de reglare emoțională.

Există diverse resurse disponibile pentru a preda abilități de reglare emoțională. Unele instrumente, precum caietele de lucru și aplicațiile, pot ajuta persoanele autiste de toate vârstele să învețe să își identifice, exprime și gestioneze emoțiile într-un mod sănătos și social acceptabil.

Părinții, educatorii și profesioniștii pot folosi, de asemenea, aceste resurse pentru a sprijini procesul de reglare emoțională și pentru a crea un mediu mai favorabil dezvoltării acestora.

 

Dezechilibrele emoționale la adulții autiști

Dezechilibrele emoționale la adulții autiști prezintă adesea provocări unice, în special în gestionarea locului de muncă, a relațiilor și a responsabilităților zilnice.

Declanșatori precum supraîncărcarea senzorială, stresul la locul de muncă și schimbările neașteptate în rutină pot amplifica emoțiile, făcând dificilă reacția adecvată în contexte sociale sau profesionale.

Spre deosebire de copii, adulții sunt adesea așteptați să își gestioneze emoțiile în mod independent, ceea ce poate crește presiunea și anxietatea. Când emoțiile devin copleșitoare, pot apărea izbucniri emoționale, shutdown-uri sau chiar retragere socială, afectând capacitatea acestora de a-și menține locul de muncă sau relațiile personale.

 

Pentru adulții autiști, gestionarea dezechilibrelor emoționale necesită abordări personalizate. Mulți reușesc să își îmbunătățească reglarea emoțională folosind tehnici precum terapia cognitiv-comportamentală pentru a reîncadra declanșatorii emoționali sau practicarea mindfulness-ului pentru a gestiona stresul. Adaptările la locul de muncă, cum ar fi programul flexibil sau mediile prietenoase senzorial, pot fi, de asemenea, esențiale pentru menținerea unei stări emoționale echilibrate.

Construirea unei rețele solide de sprijin (terapie, grupuri de suport sau membri ai familiei care înțeleg) le permite adulților autiști să își exprime emoțiile într-un spațiu sigur și să primească îndrumarea de care au nevoie.

 

Navigarea către echilibrul emoțional

Amintiți-vă că nu este niciodată prea târziu pentru a ajuta persoana pe care o susțineți să își dezvolte abilități esențiale de reglare emoțională. Emoțiile și reacțiile noastre nu sunt fixe, ci pot fi modelate. Alegem cum gândim și reacționăm în fața situațiilor dificile.

Între orice eveniment și răspunsul nostru există un spațiu de reflecție. În acel spațiu se află puterea noastră de a alege cum reacționăm emoțional. Împuternicirea persoanelor cu abilități de reglare emoțională le va îmbunătăți calitatea vieții și va aduce beneficii pentru toți cei implicați.

 

Concluzie

Gestionarea dezechilibrelor emoționale în autism este esențială pentru bunăstarea persoanelor afectate și a celor din jurul lor. Indiferent de vârstă, sprijinul potrivit și strategiile eficiente pot face o diferență semnificativă în dezvoltarea abilităților de reglare emoțională.

Adoptarea unui mediu adaptat, oferirea de resurse adecvate și încurajarea unei rețele de sprijin sunt pași importanți către îmbunătățirea calității vieții persoanelor autiste.

Articol scris de: Rădănia Mihaela-Luiza

Sursa

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Curs practic de intervenție în ADHD

Curs practic de intervenție în ADHD

Dacă ești părinte, psihoterapeut sau profesor și îți dorești să sprijini un copil cu ADHD, acest curs este pentru tine. Vrei să-l ajuți să dezvolte anumite abilități? Sau să gestionezi comportamente care apar prea des și afectează viața de zi cu zi?

Îți propunem o sesiune fără teorie, în care preocupările tale vor ghida discuția. Fără slide-uri, fără prezentări rigide – ci un cadru sigur în care poți adresa întrebări directe și primi răspunsuri aplicabile imediat. Sub coordonarea unui psiholog, psihoterapeut și a unui medic psihiatru pediatru, vei descoperi strategii practice pentru a sprijini dezvoltarea copilului tău și pentru a crea un mediu mai echilibrat acasă și la școală.

🗓 Cursul are loc vineri, 4 aprilie, în București. Locurile sunt limitate!

🎯 Ce vei învăța:

Cum să crești frecvența comportamentelor adecvate;

Cum să reduci comportamentele problematice;

Cum să ajuți copilul să dezvolte abilități necesare în viața de zi cu zi;

Cum să creezi contexte care îl ajută să învețe și să crească armonios.

 

📣 Formatori:

👉🏻 Andrei Mocanu – psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental, cu o experiență de peste 16 ani în domeniu. Andrei este formator pe diverse proiecte de sănătate mintală și facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

👉🏻 Dr. Bogdan Fițiu – medic specialist în psihiatrie pediatrică, cu experiență în evaluarea și tratamentul copiilor cu ADHD și alte tulburări de neurodezvoltare.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: Vineri, 4 aprilie 2025, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Participare pe bază de donație: 200 lei.

❗ Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 4 aprilie 2025, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0770 984 224

Email: contact@asociatia-activity.ro

 

Acest curs este o experiență interactivă, nu o prelegere. Pleci cu soluții concrete, aplicabile imediat, pentru a sprijini copilul cu ADHD în mod eficient. Indiferent dacă ești părinte, profesor sau specialist, vei avea ocazia să înțelegi mai bine provocările copilului și să descoperi ce poți face pentru a-l ajuta.

🎓  Înscrie-te acum și află ce poți face diferit!

Autismul și dezechilibrele emoționale – Identificare și manifestări

Autismul și dezechilibrele emoționale – Identificare și manifestări

Introducere

Dezechilibrele emoționale în contextul autismului implică dificultăți în identificarea, exprimarea și gestionarea răspunsurilor emoționale la situațiile de zi cu zi. Acestea se pot manifesta prin reacții emoționale intense la factori de stres aparent minori, comportamente îngrijorătoare și dificultăți în revenirea la o stare de calm.

 

Exemple de dezechilibre emoționale

Dezechilibrele emoționale se manifestă diferit în diverse etape ale vieții, incluzând copilăria, adolescența și vârsta adultă. Iată câteva exemple:

O fetiță de 4 ani, cu multiple provocări în dezvoltare, devine dezechilibrată din punct de vedere emoțional în afara casei, declanșatorii fiind mediile aglomerate, ieșirile lungi și apropierea străinilor. Când este supărată, poate țipa și recurge la auto-vătămare, cum ar fi lovirea capului sau mușcarea mâinilor. În astfel de momente, nu poate fi consolată cu ușurință și are nevoie de o perioadă mai lungă pentru a-și reveni.

Un adolescent de 15 ani, cu autism, dizabilitate intelectuală și epilepsie, experimentează dezechilibre emoționale acasă. Factorii declanșatori includ schimbările de rutină, pierderea obiectelor de confort, presiunea de a se îngriji singur și rivalitatea dintre frați. Atunci când devine copleșit, poate manifesta agresivitate verbală și fizică, aruncând obiecte, lovind pereții sau strigând. În unele situații, își exprimă furia prin refuzul de a colabora sau de a-și îndeplini sarcinile zilnice.

O tânără de 23 de ani, cu autism, ADHD, anxietate și depresie, se retrage din interacțiunile sociale după ani de bullying. Evită să iasă din casă, se bazează pe tehnologie ca mijloc de evadare și își petrece cea mai mare parte a timpului izolată în camera sa. Se confruntă cu dificultăți în menținerea unor relații sociale, iar interacțiunile cu persoanele apropiate sunt limitate și tensionate.

 

Semne ale dezechilibrului emoțional în autism

 

Reacții emoționale intense

O persoană autistă poate avea răspunsuri bruște și copleșitoare, care sunt disproporționate față de situație. Aceasta poate reacționa puternic la schimbări minore în rutină, evenimente neașteptate sau stimuli senzoriali (de exemplu, zgomote puternice sau lumini strălucitoare). Aceste emoții intense pot duce la crize de meltdown, în care persoana poate plânge, țipa sau manifesta comportamente agresive.

Dificultate în revenirea la starea de calm

Persoana poate întâmpina dificultăți în a se liniști sau în a-și reveni după o izbucnire emoțională. Incapacitatea de a reveni rapid la o stare de calm poate duce la perioade prelungite de dezechilibre emoționale, retragere sau shutdown (o formă de retragere emoțională în care persoana devine neresponsivă).

Schimbări bruște de dispoziție

Persoanele autiste pot trece rapid de la o stare emoțională la alta, fără un motiv evident pentru cei din jur. De exemplu, o frustrare minoră, cum ar fi dificultatea în a înțelege o instrucțiune, poate declanșa o reacție puternică de furie sau tristețe.

Crize de meltdown

În situații de stres intens, o persoană autistă poate avea o explozie emoțională, manifestată prin țipete, plâns puternic, aruncarea obiectelor sau chiar comportamente agresive. Meltdown-ul este o reacție involuntară la o supraîncărcare emoțională sau senzorială.

Shutdown-uri

Spre deosebire de meltdown, shutdown-ul implică retragerea completă din interacțiune. Persoana poate deveni tăcută, rigidă și neresponsivă, evitând orice contact vizual sau conversație.

Anxietate și iritabilitate

Persoanele autiste pot manifesta anxietate intensă în fața incertitudinii sau a schimbărilor de rutină. Aceasta poate duce la iritabilitate crescută și dificultăți în gestionarea frustrărilor.

Dificultăți în identificarea și exprimarea emoțiilor

Multe persoane autiste experimentează alexitimie, ceea ce înseamnă că au dificultăți în etichetarea emoțiilor. De exemplu, pot simți disconfort, dar nu pot distinge dacă este anxietate, frustrare sau furie. Acest lucru poate duce la frustrare și poate amplifica starea de stres emoțional, deoarece nu știu cum să-și gestioneze trăirile interne.

Evitare și retragere

Persoanele autiste pot evita anumite medii sau interacțiuni sociale care provoacă stres senzorial sau emoțional. Acest lucru poate fi observat la copii care refuză să iasă din casă sau la adulți care evită evenimentele sociale. În loc să se confrunte cu situațiile dificile, preferă să se retragă, petrecând timp în solitudine sau concentrându-se intens pe un interes special.

Comportamente repetitive sau de autoliniștire (stimming)

Pentru a-și regla emoțiile și a-și oferi confort, persoanele autiste pot recurge la comportamente repetitive, cum ar fi fluturatul mâinilor, balansarea corpului, rotirea obiectelor sau repetarea unor sunete. Aceste comportamente sunt un mecanism de autoliniștire și pot ajuta la gestionarea stresului emoțional sau a supraîncărcării senzoriale.

Reacții impulsive

În momente de stres emoțional, persoanele autiste pot manifesta reacții impulsive, cum ar fi lovitul, strigatul, fuga bruscă dintr-un mediu sau aruncarea obiectelor. Aceste reacții nu sunt întotdeauna intenționate, ci mai degrabă răspunsuri reflexe la o situație copleșitoare.

Dificultăți în gestionarea tranzițiilor

Schimbările bruște pot fi extrem de dificile pentru persoanele autiste, mai ales în cazul copiilor. Tranzițiile de la o activitate la alta, schimbarea locului în care se află sau întreruperea unei rutine pot declanșa anxietate și reacții emoționale intense. Pregătirea în avans și folosirea unor strategii vizuale pot ajuta la atenuarea acestor dificultăți.

Supraîncărcare senzorială

Persoanele autiste pot fi extrem de sensibile la anumiți stimuli senzoriali, cum ar fi lumini puternice, zgomote puternice sau texturi incomode. Atunci când sunt expuse la stimuli pe care îi percep ca fiind invazivi, pot avea reacții de panică, meltdown sau shutdown, încercând să se protejeze prin acoperirea urechilor, închiderea ochilor sau părăsirea spațiului respectiv.

Articol scris de: Rădănia Mihaela-Luiza
Bibliografie
Autism Parenting Magazine. "Autism and Emotional Dysregulation." Disponibil aici.

 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Curs: Cu ADHD în mediul școlar – de la probleme la soluții

Curs:Cu ADHD în mediul școlar - de la probleme la soluții

Copiii și adolescenții cu ADHD se confruntă frecvent cu dificultăți în cadrul școlii. Fie că este vorba de performanța școlară, problemele comportamentale sau provocările în formarea și menținerea relațiilor sociale, școala rămâne mediul unde aceștia își petrec cea mai mare parte a zilei. Înțelegerea modului în care ADHD-ul afectează copilul în mediul școlar și oferirea sprijinului necesar pot avea un impact semnificativ asupra succesului zilnic al acestuia, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

🗓️ Te așteptăm pe 7 martie, la cursul "Cu ADHD în mediul școlar - de la probleme la soluții", unde vei descoperi cum poți contribui activ la îmbunătățirea experienței educaționale a copiilor cu ADHD! Cursul va avea loc în București, iar locurile sunt limitate.

 

🎯 Obiectivele cursului:

Identificarea impactului ADHD asupra performanței școlare;

Dezvoltarea unui parteneriat activ școală - familie;

Crearea unor instrumente eficiente de comunicare a evoluției copilului cu ADHD în cadrul școlii;

Operaționalizarea funcțiilor executive pentru dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor cu ADHD.

 

📣 Formatori:

👉🏻 Andrei Mocanu – psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental, cu o experiență de peste 16 ani în domeniu. Andrei este formator pe diverse proiecte de sănătate mintală și facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

👉🏻 Marius Rusu– psiholog clinician, expert în sănătate mintală, cu experiență în lucru cu adulții și tinerii. Specialist în intervenții educaționale și dezvoltare socio-emoțională.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: 7 martie, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Participare pe bază de donație: 200 lei.

❗ Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 5 martie 2025, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0729 189 326

Email: contact@asociatia-activity.ro

 

Acest curs îți oferă soluții practice pentru a sprijini copiii cu ADHD în mediul școlar. Vei învăța cum să gestionezi provocările legate de comportament, performanță și relații sociale, dezvoltând o colaborare eficientă cu școala și familia.

🎓 Investește în cunoștințe care pot face o diferență reală în viața unui copil!