Ghid complet al deprinderilor de autoservire pentru copiii cu autism

Ghid complet al deprinderilor de autoservire pentru copiii cu autism

Pentru mulți părinți, deprinderile de autoservire, cum ar fi spălatul pe dinți, închiderea unui nasture sau îmbrăcatul, par lucruri obișnuite. Însă pentru familiile care cresc un copil cu autism, aceste abilități devin adevărate repere de progres și independență. Fiecare pas reușit, oricât de mic, este o realizare care aduce bucurie, încredere și speranță pentru viitor.

 

Ce sunt deprinderile de autoservire?

Deprinderile de autoservire sunt sarcini de bază prin care un copil învață să aibă grijă de sine:

  • îmbrăcatul și dezbrăcatul,

     

  • pieptănatul și igiena personală,

     

  • spălatul pe dinți și pe mâini,

     

  • folosirea toaletei,

     

  • hrănirea independentă,

     

  • îmbăierea.

     

Deși pot părea mărunte, ele sunt fundamentale. Un copil cu autism care reușește să-și gestioneze aceste nevoi capătă încredere în sine, simte că are control asupra mediului și devine pregătit pentru responsabilități mai mari. În plus, deprinderile de autoservire sprijină și integrarea socială: igiena zilnică, cererea de ajutor și respectarea rutinelor îl ajută pe copil să se simtă mai confortabil în colectivitate.

 

De ce sunt importante pentru copiii cu autism?

Atunci când un copil poate să se spele, să se îmbrace sau să-și pregătească micul dejun, depinde mai puțin de ceilalți. Viața de zi cu zi devine mai organizată, iar nivelul de stres scade atât pentru copil, cât și pentru familie.

Totuși, progresul nu este întotdeauna simplu. Copiii cu autism pot întâmpina obstacole precum:

  • dificultăți de procesare auditivă sau vizuală,

     

  • hipersensibilități senzoriale,

     

  • provocări în planificarea și organizarea sarcinilor (funcționare executivă),

     

  • diferențe între vârsta cronologică și nivelul real de dezvoltare.

     

Aceste bariere pot încetini progresul, dar cu metode adaptate, deprinderile pot fi învățate pas cu pas.

 

Cum se predau deprinderile de autoservire?

Procesul necesită timp, răbdare și consecvență. Cele mai bune rezultate apar atunci când deprinderile sunt:
✔️ predate treptat,
✔️ exersate în toate mediile (acasă, școală, comunitate),
✔️ adaptate la punctele forte și dificultățile copilului.

 

Strategii utile pentru părinți:

  • Modelarea comportamentului – demonstrează pas cu pas ce are de făcut copilul.

     

  • Împărțirea sarcinii în etape mici – fiecare pas devine mai ușor de stăpânit.

     

  • Suporturi vizuale – diagrame sau imagini pentru fiecare etapă.

     

  • Întărirea pozitivă – laudă și recompense pentru fiecare progres, oricât de mic.

     

Metodă pas cu pas

  1. Alege o singură sarcină (ex. spălatul pe mâini).

     

  2. Împarte-o în pași clari (ia săpunul, deschide apa, freacă palmele etc.).

     

  3. Modelează comportamentul și exersați împreună.

     

  4. Încurajează și sărbătorește efortul, nu doar rezultatul perfect.

     

Activități practice recomandate

  • Spălatul pe dinți: folosește un timer vizual sau o melodie preferată.

     

  • Îmbrăcatul: organizează o „stație de îmbrăcare” cu cutii etichetate pentru haine.

     

  • Motricitate fină: exersează cu nasturi, fermoare sau jocuri practice care pregătesc copilul pentru autoservire.

     

Legătura cu dezvoltarea socială

Un copil care vine la școală curat și îngrijit se simte mai în largul său printre colegi. Deprinderile zilnice devin ocazii de comunicare – de la cererea de ajutor, până la participarea în rutina familiei sau a grupului.

 

Cum menținem motivația?

Progresul poate fi lent, iar uneori frustrant. Este important să folosim ceea ce contează cu adevărat pentru copil ca întărire: timp suplimentar la activitățile preferate, acces la un obiect dorit sau o cutie cu surprize. Motivațiile se schimbă odată cu vârsta, așa că trebuie revizuite constant.

Când apelăm la profesioniști?

Dacă anumite deprinderi par imposibil de atins acasă, sprijinul specialiștilor este esențial. Terapeuții ocupaționali, logopezii sau profesorii de sprijin pot oferi metode personalizate și materiale adaptate, lucrând împreună cu familia pentru a susține progresul copilului.

 

Concluzie – Puterea deprinderilor de autoservire

Predarea acestor abilități nu înseamnă doar „a trece ziua”, ci construirea unui viitor mai independent pentru copil. Fiecare pas, oricât de mic, reprezintă progres. Începe devreme, fii consecvent și caută ajutor atunci când ai nevoie. Ceea ce reușești să faci astăzi pentru copil îi poate oferi încredere și independență pentru mâine.

 

📖 Bibliografie
Tatem, Susan M., The Ultimate Guide to Self-Help Skills for Autism, Autism Parenting Magazine, 31 iulie 2025.
(https://www.autismparentingmagazine.com/self-help-skills-autism/)

Articol scris de: Ciobanu Ștefania-Iulia

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Lumea văzută prin ochii unui copil cu autism: Ce ar trebui să știm cu toții

Lumea văzută prin ochii unui copil cu autism: Ce ar trebui să știm cu toții

 

Imaginează-ți că intri într-o cameră plină de oameni, lumini puternice, zgomote care se suprapun și fețe care îți cer o reacție, dar creierul tău nu reușește să filtreze nimic. Totul e prea mult, prea rapid, prea intens. Pentru un copil cu autism, așa ar putea arăta o zi obișnuită.

Ce este, de fapt, autismul?

Autismul nu este o boală, ci o tulburare de neurodezvoltare care influențează modul în care o persoană percepe lumea, comunică și interacționează cu ceilalți.

Fiecare copil cu TSA (Tulburare de Spectru Autist) este diferit: unii sunt vorbăreți, alții nu comunică verbal deloc. Unii pot avea dificultăți sociale, alții pot excela în domenii specifice.

„Comportamentul este o formă de comunicare”

Un copil cu TSA s-ar putea agita, țipa sau izola. Nu din obrăznicie, nu din neatenție, ci pentru că mediul devine copleșitor. Un miros, un sunet, o atingere neașteptată, toate pot declanșa o reacție intensă. De multe ori, ceea ce pentru noi este banal, pentru ei poate fi dureros. Este esențial să înțelegem că fiecare reacție are o cauză. În loc să întrebăm „Ce e în neregulă cu el?”, să ne întrebăm „Ce încearcă să-mi spună prin comportamentul lui?”.

Ce putem face noi?

  • Să ascultăm fără prejudecăți. Uneori, cea mai mare nevoie a copilului este să fie văzut și acceptat așa cum este.

  • Să oferim structură și predictibilitate. Rutinele clare, indicii vizuale și reguli simple pot face lumea mai ușor de înțeles.

  • Să vorbim pe limba lui. Fie că e limbaj verbal, semne, pictograme sau device-uri electronice, comunicarea există, doar că arată diferit.

  • Să educăm, nu să judecăm. Când vedem un copil cu un comportament „neobișnuit” într-un spațiu public, hai să privim cu empatie, nu cu critică.

Ce putem învăța noi de la ei?

Copiii cu TSA ne învață să fim prezenți, să observăm detalii pe care le ignorăm zilnic, să fim mai răbdători și mai autentici.

Ne învață că o conexiune reală nu are nevoie de cuvinte.

Rolul comunității

Integrarea copiilor cu TSA nu depinde doar de familie sau de specialiști, ci și de comunitate. Colegii de clasă, cadrele didactice, vecinii și chiar oamenii întâlniți întâmplător pot influența semnificativ modul în care un copil se simte. O privire plină de înțelegere, un gest de răbdare sau un profesor care găsește timp să explice încă o dată pot transforma experiența zilnică a unui copil cu autism. De multe ori, ceea ce pentru noi pare un detaliu, pentru ei poate fi o punte către siguranță și încredere. Acceptarea nu costă nimic, dar pentru un copil poate valora cât întreaga lume.

Puterea micilor schimbări

Schimbarea începe cu pași mici, dar constanți. Un profesor care adaptează lecția folosind materiale vizuale, un coleg care acceptă să joace un joc după regulile prietenului său cu TSA, un părinte care explică copilului său ce înseamnă autismul, toate aceste gesturi construiesc o societate mai incluzivă. Chiar și spațiile publice pot deveni mai prietenoase: semne clare, zone liniștite, activități adaptate. Nu avem nevoie de soluții perfecte, ci de dorința de a încerca, de a asculta și de a privi dincolo de aparențe. Cu fiecare astfel de pas, drumul copiilor cu TSA devine mai ușor și mai luminos.

 

Concluzie:

Autismul nu înseamnă lipsă de inteligență, de emoție sau de dorință de conectare. Înseamnă, pur și simplu, un alt mod de a fi. Și dacă facem un pas către înțelegere, s-ar putea să descoperim o lume extraordinară văzută prin alți ochi.

Bibliografie:

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (5th ed.).

Autism Speaks. (2024). What is Autism? https://www.autismspeaks.org/what-autism

Olga Bogdashina – Autism and the Edges of the Known World. https://archive.org/details/OlgaBogdashinaAutismAndTheEdgeOfTheKnownWorld.2010/page/n53/mode/2up

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Părinții copiilor cu autism: între reziliență și nevoia de sprijin

Părinții copiilor cu autism: între reziliență și nevoia de sprijin

A fi părinte este o aventură plină de emoții, provocări și satisfacții. Atunci când copilul tău are o Tulburare de Spectru Autist (TSA), această aventură capătă culori mai intense, nuanțe mai profunde și momente care te pot testa până la limitele răbdării și rezistenței.

1. Diagnosticul – un moment de cotitură

Pentru mulți părinți, primirea diagnosticului este un amestec de șoc, neîncredere și frică. Unii simt ușurare pentru că, în sfârșit, au un răspuns la întrebările lor, în timp ce alții se confruntă cu anxietatea legată de viitor. Este o etapă în care sprijinul emoțional și informațiile corecte sunt esențiale.

Accesul la specialiști bine pregătiți, dar și la comunități care normalizează autismul și oferă empatie, face diferența între o perioadă copleșitoare și una în care părintele se simte văzut și susținut.

2. Viața de zi cu zi – rutină și adaptare

Copiii cu autism se simt mai în siguranță într-un mediu previzibil. De aceea, părinții învață să creeze rutine clare și să folosească metode de comunicare adaptate, fie că este vorba de cuvinte simple, pictograme sau aplicații speciale. Acest proces cere timp, răbdare și multă consecvență.

Adaptarea mediului de acasă devine un proces constant. Fiecare schimbare este testată, ajustată și integrată cu blândețe, pentru a sprijini dezvoltarea copilului și a reduce comportamentele problematice cauzate de stres sau suprastimulare.

3. Impactul asupra familiei

Îngrijirea unui copil cu nevoi speciale poate afecta echilibrul familiei. Părinții pot resimți oboseală cronică, lipsă de timp pentru relația de cuplu și provocări în relația cu ceilalți copii din familie. În același timp, aceste experiențe pot apropia membrii familiei și întări legături printr-un sentiment profund de solidaritate.

Rolurile din familie se pot schimba: uneori în mod natural, alteori cu tensiune. Frații copiilor cu autism pot avea propriile nevoi emoționale, adesea neexprimate, și merită sprijin dedicat, spațiu de ascultare și timp de calitate cu părinții.

4. Stigma și izolarea socială

Lipsa de înțelegere din partea comunității poate fi una dintre cele mai dureroase provocări. Comentariile nepotrivite, privirile critice sau lipsa de adaptare a spațiilor publice îi determină pe unii părinți să evite ieșirile sociale. În schimb, participarea la grupuri de sprijin le poate oferi un spațiu sigur în care să împărtășească experiențe și soluții.

Este nevoie de o schimbare reală în mentalitatea colectivă, una care să includă diversitatea neurodezvoltării și să creeze contexte prietenoase, unde diferențele nu sunt penalizate, ci acceptate cu empatie.

5. Găsirea echilibrului – nu doar pentru copil, ci și pentru părinte

Îngrijirea constantă poate duce la epuizare dacă părinții nu își fac timp pentru ei înșiși. Activitățile relaxante, terapia personală sau implicarea altor membri ai familiei în îngrijire sunt pași importanți spre menținerea sănătății mintale și fizice.

Reziliența părintelui nu vine dintr-o forță nelimitată, ci din momente de respiro, din capacitatea de a cere ajutor, din validare emoțională și din sentimentul că nu este singur în acest proces.

Ce pot face comunitatea și specialiștii?

Pentru ca părinții copiilor cu autism să nu simtă că poartă totul singuri, este esențial ca sprijinul să vină nu doar din familie, ci și din afară: de la terapeuți implicați, cadre didactice formate în incluziune, vecini empatici și instituții care oferă servicii adaptate.

Un simplu „Te înțeleg” sau un gest de susținere pot însemna enorm. Și mai mult decât atât, putem crea împreună un mediu în care părintele nu este doar „aparținător”, ci partener valoros în procesul de dezvoltare al copilului său.

Concluzie

Părinții copiilor cu autism sunt adesea neobservați, dar ei duc în fiecare zi o muncă nevăzută, plină de dedicare, adaptare și iubire. Între reziliență și epuizare, între provocări și descoperiri emoționante, nevoia de sprijin real, accesibil și empatic rămâne esențială.

O comunitate care sprijină părinții este o comunitate care sprijină copilul. Iar fiecare pas spre acceptare și înțelegere e un pas mai aproape de o societate incluzivă.

 

Articol scris de: Postolache Maria, asistent social.

 

Surse utilizate

Hands Center – Common challenges parents of children with autism face

https://www.handscenter.com/common-challenges-parents-of-children-with-autism-face

Medical News Today – Coping with an autistic child: Practical tips

https://www.medicalnewstoday.com/articles/313789

PMC (NIH) – Parenting Stress and Coping Strategies in Parents of Children with Autism

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8001702/

 

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Curajul de a fi eu – Atelier de autocunoaștere și dezvoltare personală pentru adolescenți

Curajul de a fi eu - Atelier de autocunoaștere și dezvoltare personală pentru adolescenți

Începând cu joi, 3 iulie, dăm startul unui program cu 6 întâlniri dedicate adolescenților cu vârste între 12-14 și 15-17 ani, care își doresc să se descopere, să își înțeleagă emoțiile, să comunice mai clar și să aibă încredere în cine sunt. Prin discuții, exerciții practice și art-terapie, ne apropiem de întrebări esențiale: Cine sunt eu? Ce simt? Ce vreau?

Un spațiu sigur, cu ghidaj profesionist, pentru creștere și exprimare autentică.

Cine susține atelierele?

👉🏻Marilena Opaiț, medic specialist în psihiatrie pediatrică și psihoterapeut adlerian
👉🏻Andrei Mocanu, psihoterapeut cognitiv-comportamental și consilier parental

📍 Unde vă așteptăm?

La sediul Asociației Activity, în București. Adresa este Str. Intrarea Parului nr.28, în apropiere de metrou Dristor.

🗓️ Cum te înscrii?

Completează formularul până cel târziu miercuri, 2 iulie, ora 12:00 și te sunăm noi pentru toate informațiile.

⏰ Program:

Joi, 3 iulie, are loc prima întâlnire. Ne vedem săptămânal, în fiecare joi, timp de 6 săptămâni.

Cost:

300 lei/întâlnire. Pentru achitarea integrală a programului, se aplică un discount de 10%.
Ne vedem pe 3 iulie!

Active parenting meet-up: Furia – o provocare tabu a familiilor tuturor timpurilor

Active parenting meet-up: Furia - o provocare tabu a familiilor tuturor timpurilor

Suntem bucuroși să vă anunțăm că urmează un nou eveniment marca @Activity - Active parenting meet-up, iar de această dată abordăm un subiect provocator și adesea evitat: furia.

🎯 Tema întâlnirii: „Furia – o provocare tabu a familiilor tuturor timpurilor”
Vom vorbi despre crizele de furie ale copiilor și părinților, despre nevoile reale pe care le ascund aceste manifestări și pașii concreți care ne pot ajuta să le gestionăm cu mai multă empatie și claritate.

📅 Evenimentul va avea loc joi, 8 mai 2025, ora 18:00, la Cărturești Verona.

Într-un spațiu cald și prietenos, ne vom întâlni pentru o discuție sinceră și deschisă cu invitații noștri speciali:

Sebastiana Groza, psiholog clinician
👉 Va aborda modul în care furia se manifestă în diferitele etape ale copilăriei și ce mesaje pot sta în spatele reacțiilor intense ale copiilor. Vom discuta despre diferența dintre furie și agresivitate, despre rolul tantrumurilor în dezvoltarea emoțională și despre importanța validării emoțiilor în relația părinte-copil.

Andrei Mocanu, psihoterapeut cognitiv-comportamental și consilier parental
👉 Va vorbi despre furia părinților – acele momente în care emoțiile ne copleșesc și copilul pare „inamicul nr. 1”. Vom explora ce se ascunde în spatele reacțiilor automate, cum influențează acestea relația cu copilul și de ce gestionarea furiei nu ține de perfecțiune, ci de conștientizare și empatie.

Marilena Opaiț, medic specialist în psihiatrie pediatrică și psihoterapeut adlerian
👉 Va discuta despre furie ca semnal al unor probleme mai profunde, explicând diferențele între comportamentele normale și cele patologice. Doamna doctor are experiență în cadrul Clinicii de psihiatrie pediatrică de la Spitalul Alexandru Obregia.

Discuția va fi moderată de Sorina Mincu, fondator al platformei „Știu de la Sorina
👉 Ea este cunoscută pentru faptul că oferă săptămânal peste 100 de activități pentru părinții din București, susținându-i în procesul educațional și de dezvoltare personală.

🆓 Participarea este gratuită, însă locurile sunt limitate, așa că vă rugăm să confirmați prezența completând formularul online.

Parteneri: Orbico, Cărturești Verona

Eveniment organizat de: Asociația Activity și Tatăl Activ

Vă așteptăm cu drag!

5 metode simple pentru a ajuta copiii cu autism să fie mai organizați și mai independenți

5 metode simple pentru a ajuta copiii cu autism să fie mai organizați și mai independenți

Comportamentul unui elev în clasă poate fi influențat de dificultăți legate de organizare, controlul emoțiilor și flexibilitatea în gândire – aspecte frecvente la copiii cu autism. Aceste dificultăți pot duce la izbucniri, probleme cu temele sau dificultăți în relaționarea cu colegii.
Îmbunătățirea acestor abilități îi poate ajuta pe copii să își gestioneze mai bine emoțiile, să fie mai organizați și să interacționeze mai ușor. De aceea, există strategii adaptate pentru fiecare vârstă, care îi sprijină în depășirea acestor provocări.

 

1. Cum să-l ajuți pe copil să se calmeze

Copiii cu autism pot învăța să își gestioneze mai bine impulsurile prin tehnici simple de relaxare. Este important ca ei să recunoască momentele în care devin supărați și să folosească metode de calmare înainte ca situația să se agraveze.

Pentru a-l ajuta, poți face o fotografie în care își arată o expresie „supărată” și una „furioasă”. Lângă fiecare imagine, notează metode de liniștire sau moduri prin care poate cere ajutor. Exersați acasă aceste tehnici – de exemplu, respirația profundă sau număratul până la 10.

De asemenea, copilul poate învăța să se îndepărteze de persoanele care îl deranjează sau să ceară sprijinul unui adult. De exemplu, dacă zgomotul din autobuz îi provoacă disconfort, o soluție simplă ar fi să poarte căști și să asculte muzică.

 

2. Cum să-l ajuți pe copil să se adapteze la schimbări

Copiii cu autism pot deveni mai flexibili dacă li se arată că schimbările nu sunt ceva „rău” sau „grav”. O metodă simplă este să folosești un obiect obișnuit, cum ar fi o pâlnie, și să-i arăți cum se poate transforma într-o pălărie de petrecere, o trompetă sau un corn de unicorn.

Pentru a-l obișnui cu schimbările neașteptate, încearcă să modifici mici aspecte din rutina zilnică. Îl poți învăța expresii simple, precum „nu e mare lucru”, care îl ajută să accepte mai ușor imprevizibilul.

 

3. Cum să-l ajuți pe copil să-și îmbunătățească memoria

Dacă cel mic are dificultăți în a reține informații, poți încerca câteva strategii simple și eficiente:

  • Roagă-l să îți explice pașii unei sarcini – atunci când predă o informație, o va reține mai bine.

  • Folosește un organizator vizual pentru a structura informațiile clar.

  • Ajută-l să învețe prin trucuri amuzante, cum ar fi „ROGVAIV” pentru culorile curcubeului.

Dacă preferă activitățile practice, încercați metode interactive:

  • Scrieți împreună lista de sarcini.

  • Roagă-l să repete instrucțiunile cu voce tare.

  • Jucați-vă aruncând o minge înainte și înapoi în timp ce repetă informația.

4. Cum să-l ajuți pe copil să fie mai organizat

Copiii pot învăța să fie mai ordonați folosind metode simple și vizuale – foarte utile mai ales pentru cei care întâmpină dificultăți în organizare.

  • Folosiți bilețele adezive colorate pentru a marca paginile importante din cărți și teme.

  • Învățați-l să noteze datele importante în telefon și să seteze alarme de reamintire.

  • Păstrarea unui caiet special pentru teme este o metodă eficientă. Profesorul îl poate verifica la sfârșitul zilei pentru a se asigura că toate sarcinile sunt notate corect, iar părinții îl pot folosi acasă pentru a menține organizarea.

 

5. Cum să-l ajuți pe copil să-și urmărească progresul

Copiii pot învăța să își monitorizeze comportamentul prin obiective clare și ușor de înțeles. Alege câteva comportamente specifice pe care le poate exersa atât acasă, cât și la școală.

Exemple de obiective simple:

  • Spune „bună” când intri într-o încăpere.

  • Întreabă pe cineva cum i-a fost ziua.

Evită formulări vagi, precum „fii cuminte” sau „fii amabil”.
Scrie aceste obiective pe un cartonaș pe care copilul îl poate avea cu el. Când apare o situație potrivită, întreabă-l dacă a reușit să aplice ceea ce scrie pe card. Dacă da, oferă-i o formă de apreciere.

Dacă nu, reamintește-i cu blândețe ce ar putea face data viitoare. Împărtășește aceste metode și cu profesorii pentru a-l ajuta să exerseze și în mediul școlar.

 

Deși poate părea complicat, aceste metode sunt distractive și îl ajută să evite frustrarea. Împărtășește aceste tehnici și cu profesorul, pentru ca temele și sarcinile școlare să fie mai ușor de gestionat.

 

Articol scris de: Maria Postolache 

Sursă articol

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Impactul dezechilibrelor emoționale în autism și strategii de gestionare

Impactul dezechilibrelor emoționale în autism și strategii de gestionare

Impactul dezechilibrelor emoționale

Așa cum s-a evidențiat în articolul anterior (Autismul și dezechilibrele emoționale - Identificare și manifestări) atunci când o persoană este copleșită de emoții, aceasta poate reacționa în moduri provocatoare, având un impact negativ asupra stării sale fizice, psihologice și emoționale, precum și asupra celor din jur.

Comportamentele provocatoare pot limita sau întârzia semnificativ accesul unei persoane la anumite activități, servicii și experiențe. Acest lucru poate interfera cu relațiile sociale, performanța academică, angajarea în muncă și incluziunea în diverse medii, afectând astfel capacitatea individului de a-și atinge întregul potențial.

 

Gestionarea dezechilibrelor emoționale în autism

Gestionarea dezechilibrelor emoționale în autism poate fi abordată printr-o combinație de strategii proactive, medii de susținere și intervenții terapeutice care predau în mod sistematic abilități de reglare emoțională.

Există diverse resurse disponibile pentru a preda abilități de reglare emoțională. Unele instrumente, precum caietele de lucru și aplicațiile, pot ajuta persoanele autiste de toate vârstele să învețe să își identifice, exprime și gestioneze emoțiile într-un mod sănătos și social acceptabil.

Părinții, educatorii și profesioniștii pot folosi, de asemenea, aceste resurse pentru a sprijini procesul de reglare emoțională și pentru a crea un mediu mai favorabil dezvoltării acestora.

 

Dezechilibrele emoționale la adulții autiști

Dezechilibrele emoționale la adulții autiști prezintă adesea provocări unice, în special în gestionarea locului de muncă, a relațiilor și a responsabilităților zilnice.

Declanșatori precum supraîncărcarea senzorială, stresul la locul de muncă și schimbările neașteptate în rutină pot amplifica emoțiile, făcând dificilă reacția adecvată în contexte sociale sau profesionale.

Spre deosebire de copii, adulții sunt adesea așteptați să își gestioneze emoțiile în mod independent, ceea ce poate crește presiunea și anxietatea. Când emoțiile devin copleșitoare, pot apărea izbucniri emoționale, shutdown-uri sau chiar retragere socială, afectând capacitatea acestora de a-și menține locul de muncă sau relațiile personale.

 

Pentru adulții autiști, gestionarea dezechilibrelor emoționale necesită abordări personalizate. Mulți reușesc să își îmbunătățească reglarea emoțională folosind tehnici precum terapia cognitiv-comportamentală pentru a reîncadra declanșatorii emoționali sau practicarea mindfulness-ului pentru a gestiona stresul. Adaptările la locul de muncă, cum ar fi programul flexibil sau mediile prietenoase senzorial, pot fi, de asemenea, esențiale pentru menținerea unei stări emoționale echilibrate.

Construirea unei rețele solide de sprijin (terapie, grupuri de suport sau membri ai familiei care înțeleg) le permite adulților autiști să își exprime emoțiile într-un spațiu sigur și să primească îndrumarea de care au nevoie.

 

Navigarea către echilibrul emoțional

Amintiți-vă că nu este niciodată prea târziu pentru a ajuta persoana pe care o susțineți să își dezvolte abilități esențiale de reglare emoțională. Emoțiile și reacțiile noastre nu sunt fixe, ci pot fi modelate. Alegem cum gândim și reacționăm în fața situațiilor dificile.

Între orice eveniment și răspunsul nostru există un spațiu de reflecție. În acel spațiu se află puterea noastră de a alege cum reacționăm emoțional. Împuternicirea persoanelor cu abilități de reglare emoțională le va îmbunătăți calitatea vieții și va aduce beneficii pentru toți cei implicați.

 

Concluzie

Gestionarea dezechilibrelor emoționale în autism este esențială pentru bunăstarea persoanelor afectate și a celor din jurul lor. Indiferent de vârstă, sprijinul potrivit și strategiile eficiente pot face o diferență semnificativă în dezvoltarea abilităților de reglare emoțională.

Adoptarea unui mediu adaptat, oferirea de resurse adecvate și încurajarea unei rețele de sprijin sunt pași importanți către îmbunătățirea calității vieții persoanelor autiste.

Articol scris de: Rădănia Mihaela-Luiza

Sursa

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Curs practic de intervenție în ADHD

Curs practic de intervenție în ADHD

Dacă ești părinte, psihoterapeut sau profesor și îți dorești să sprijini un copil cu ADHD, acest curs este pentru tine. Vrei să-l ajuți să dezvolte anumite abilități? Sau să gestionezi comportamente care apar prea des și afectează viața de zi cu zi?

Îți propunem o sesiune fără teorie, în care preocupările tale vor ghida discuția. Fără slide-uri, fără prezentări rigide – ci un cadru sigur în care poți adresa întrebări directe și primi răspunsuri aplicabile imediat. Sub coordonarea unui psiholog, psihoterapeut și a unui medic psihiatru pediatru, vei descoperi strategii practice pentru a sprijini dezvoltarea copilului tău și pentru a crea un mediu mai echilibrat acasă și la școală.

🗓 Cursul are loc vineri, 4 aprilie, în București. Locurile sunt limitate!

🎯 Ce vei învăța:

Cum să crești frecvența comportamentelor adecvate;

Cum să reduci comportamentele problematice;

Cum să ajuți copilul să dezvolte abilități necesare în viața de zi cu zi;

Cum să creezi contexte care îl ajută să învețe și să crească armonios.

 

📣 Formatori:

👉🏻 Andrei Mocanu – psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental, cu o experiență de peste 16 ani în domeniu. Andrei este formator pe diverse proiecte de sănătate mintală și facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

👉🏻 Dr. Bogdan Fițiu – medic specialist în psihiatrie pediatrică, cu experiență în evaluarea și tratamentul copiilor cu ADHD și alte tulburări de neurodezvoltare.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: Vineri, 4 aprilie 2025, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Participare pe bază de donație: 200 lei.

❗ Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 4 aprilie 2025, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0770 984 224

Email: contact@asociatia-activity.ro

 

Acest curs este o experiență interactivă, nu o prelegere. Pleci cu soluții concrete, aplicabile imediat, pentru a sprijini copilul cu ADHD în mod eficient. Indiferent dacă ești părinte, profesor sau specialist, vei avea ocazia să înțelegi mai bine provocările copilului și să descoperi ce poți face pentru a-l ajuta.

🎓  Înscrie-te acum și află ce poți face diferit!

Autismul și dezechilibrele emoționale – Identificare și manifestări

Autismul și dezechilibrele emoționale – Identificare și manifestări

Introducere

Dezechilibrele emoționale în contextul autismului implică dificultăți în identificarea, exprimarea și gestionarea răspunsurilor emoționale la situațiile de zi cu zi. Acestea se pot manifesta prin reacții emoționale intense la factori de stres aparent minori, comportamente îngrijorătoare și dificultăți în revenirea la o stare de calm.

 

Exemple de dezechilibre emoționale

Dezechilibrele emoționale se manifestă diferit în diverse etape ale vieții, incluzând copilăria, adolescența și vârsta adultă. Iată câteva exemple:

O fetiță de 4 ani, cu multiple provocări în dezvoltare, devine dezechilibrată din punct de vedere emoțional în afara casei, declanșatorii fiind mediile aglomerate, ieșirile lungi și apropierea străinilor. Când este supărată, poate țipa și recurge la auto-vătămare, cum ar fi lovirea capului sau mușcarea mâinilor. În astfel de momente, nu poate fi consolată cu ușurință și are nevoie de o perioadă mai lungă pentru a-și reveni.

Un adolescent de 15 ani, cu autism, dizabilitate intelectuală și epilepsie, experimentează dezechilibre emoționale acasă. Factorii declanșatori includ schimbările de rutină, pierderea obiectelor de confort, presiunea de a se îngriji singur și rivalitatea dintre frați. Atunci când devine copleșit, poate manifesta agresivitate verbală și fizică, aruncând obiecte, lovind pereții sau strigând. În unele situații, își exprimă furia prin refuzul de a colabora sau de a-și îndeplini sarcinile zilnice.

O tânără de 23 de ani, cu autism, ADHD, anxietate și depresie, se retrage din interacțiunile sociale după ani de bullying. Evită să iasă din casă, se bazează pe tehnologie ca mijloc de evadare și își petrece cea mai mare parte a timpului izolată în camera sa. Se confruntă cu dificultăți în menținerea unor relații sociale, iar interacțiunile cu persoanele apropiate sunt limitate și tensionate.

 

Semne ale dezechilibrului emoțional în autism

 

Reacții emoționale intense

O persoană autistă poate avea răspunsuri bruște și copleșitoare, care sunt disproporționate față de situație. Aceasta poate reacționa puternic la schimbări minore în rutină, evenimente neașteptate sau stimuli senzoriali (de exemplu, zgomote puternice sau lumini strălucitoare). Aceste emoții intense pot duce la crize de meltdown, în care persoana poate plânge, țipa sau manifesta comportamente agresive.

Dificultate în revenirea la starea de calm

Persoana poate întâmpina dificultăți în a se liniști sau în a-și reveni după o izbucnire emoțională. Incapacitatea de a reveni rapid la o stare de calm poate duce la perioade prelungite de dezechilibre emoționale, retragere sau shutdown (o formă de retragere emoțională în care persoana devine neresponsivă).

Schimbări bruște de dispoziție

Persoanele autiste pot trece rapid de la o stare emoțională la alta, fără un motiv evident pentru cei din jur. De exemplu, o frustrare minoră, cum ar fi dificultatea în a înțelege o instrucțiune, poate declanșa o reacție puternică de furie sau tristețe.

Crize de meltdown

În situații de stres intens, o persoană autistă poate avea o explozie emoțională, manifestată prin țipete, plâns puternic, aruncarea obiectelor sau chiar comportamente agresive. Meltdown-ul este o reacție involuntară la o supraîncărcare emoțională sau senzorială.

Shutdown-uri

Spre deosebire de meltdown, shutdown-ul implică retragerea completă din interacțiune. Persoana poate deveni tăcută, rigidă și neresponsivă, evitând orice contact vizual sau conversație.

Anxietate și iritabilitate

Persoanele autiste pot manifesta anxietate intensă în fața incertitudinii sau a schimbărilor de rutină. Aceasta poate duce la iritabilitate crescută și dificultăți în gestionarea frustrărilor.

Dificultăți în identificarea și exprimarea emoțiilor

Multe persoane autiste experimentează alexitimie, ceea ce înseamnă că au dificultăți în etichetarea emoțiilor. De exemplu, pot simți disconfort, dar nu pot distinge dacă este anxietate, frustrare sau furie. Acest lucru poate duce la frustrare și poate amplifica starea de stres emoțional, deoarece nu știu cum să-și gestioneze trăirile interne.

Evitare și retragere

Persoanele autiste pot evita anumite medii sau interacțiuni sociale care provoacă stres senzorial sau emoțional. Acest lucru poate fi observat la copii care refuză să iasă din casă sau la adulți care evită evenimentele sociale. În loc să se confrunte cu situațiile dificile, preferă să se retragă, petrecând timp în solitudine sau concentrându-se intens pe un interes special.

Comportamente repetitive sau de autoliniștire (stimming)

Pentru a-și regla emoțiile și a-și oferi confort, persoanele autiste pot recurge la comportamente repetitive, cum ar fi fluturatul mâinilor, balansarea corpului, rotirea obiectelor sau repetarea unor sunete. Aceste comportamente sunt un mecanism de autoliniștire și pot ajuta la gestionarea stresului emoțional sau a supraîncărcării senzoriale.

Reacții impulsive

În momente de stres emoțional, persoanele autiste pot manifesta reacții impulsive, cum ar fi lovitul, strigatul, fuga bruscă dintr-un mediu sau aruncarea obiectelor. Aceste reacții nu sunt întotdeauna intenționate, ci mai degrabă răspunsuri reflexe la o situație copleșitoare.

Dificultăți în gestionarea tranzițiilor

Schimbările bruște pot fi extrem de dificile pentru persoanele autiste, mai ales în cazul copiilor. Tranzițiile de la o activitate la alta, schimbarea locului în care se află sau întreruperea unei rutine pot declanșa anxietate și reacții emoționale intense. Pregătirea în avans și folosirea unor strategii vizuale pot ajuta la atenuarea acestor dificultăți.

Supraîncărcare senzorială

Persoanele autiste pot fi extrem de sensibile la anumiți stimuli senzoriali, cum ar fi lumini puternice, zgomote puternice sau texturi incomode. Atunci când sunt expuse la stimuli pe care îi percep ca fiind invazivi, pot avea reacții de panică, meltdown sau shutdown, încercând să se protejeze prin acoperirea urechilor, închiderea ochilor sau părăsirea spațiului respectiv.

Articol scris de: Rădănia Mihaela-Luiza
Bibliografie
Autism Parenting Magazine. "Autism and Emotional Dysregulation." Disponibil aici.

 

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Curs: Cu ADHD în mediul școlar – de la probleme la soluții

Curs:Cu ADHD în mediul școlar - de la probleme la soluții

Copiii și adolescenții cu ADHD se confruntă frecvent cu dificultăți în cadrul școlii. Fie că este vorba de performanța școlară, problemele comportamentale sau provocările în formarea și menținerea relațiilor sociale, școala rămâne mediul unde aceștia își petrec cea mai mare parte a zilei. Înțelegerea modului în care ADHD-ul afectează copilul în mediul școlar și oferirea sprijinului necesar pot avea un impact semnificativ asupra succesului zilnic al acestuia, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

🗓️ Te așteptăm pe 7 martie, la cursul "Cu ADHD în mediul școlar - de la probleme la soluții", unde vei descoperi cum poți contribui activ la îmbunătățirea experienței educaționale a copiilor cu ADHD! Cursul va avea loc în București, iar locurile sunt limitate.

 

🎯 Obiectivele cursului:

Identificarea impactului ADHD asupra performanței școlare;

Dezvoltarea unui parteneriat activ școală - familie;

Crearea unor instrumente eficiente de comunicare a evoluției copilului cu ADHD în cadrul școlii;

Operaționalizarea funcțiilor executive pentru dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor cu ADHD.

 

📣 Formatori:

👉🏻 Andrei Mocanu – psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental, cu o experiență de peste 16 ani în domeniu. Andrei este formator pe diverse proiecte de sănătate mintală și facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

👉🏻 Marius Rusu– psiholog clinician, expert în sănătate mintală, cu experiență în lucru cu adulții și tinerii. Specialist în intervenții educaționale și dezvoltare socio-emoțională.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: 7 martie, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Participare pe bază de donație: 200 lei.

❗ Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 5 martie 2025, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0729 189 326

Email: contact@asociatia-activity.ro

 

Acest curs îți oferă soluții practice pentru a sprijini copiii cu ADHD în mediul școlar. Vei învăța cum să gestionezi provocările legate de comportament, performanță și relații sociale, dezvoltând o colaborare eficientă cu școala și familia.

🎓 Investește în cunoștințe care pot face o diferență reală în viața unui copil!

Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

Noțiuni teoretice

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea. Lipsa de atenție se manifestă comportamental în ADHD prin abaterea de la sarcini, lipsa de consecvență, dificultatea de a rămâne concentrat și dezorganizarea, și nu este cauzată de sfidare sau de lipsă de înțelegere.

Pentru validarea simptomelor, acestea trebuie să fie manifestate timp de minimum 6 luni și să se fi manifestat înaintea vârstei de șapte ani, în cel puțin două domenii (acasă și la școală). ADHD-ul debutează în copilărie, iar necesitatea observării simptomelor înaintea vârstei de 12 ani sugerează existența unui tablou clinic substanțial în această perioadă.

 

Implicarea părintelui

Implicarea părintelui joacă un rol esențial atunci când vorbim despre copiii cu tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate. Specialiștii vin în sprijinul părinților cu resurse și cursuri, pentru ca timpul petrecut acasă să fie plăcut din ambele perspective (părinte-copil).

Impactul resimțit de copil și de părinte poate avea o încărcătură emoțională puternică. Drept urmare, abilitățile de relaționare, dorința de integrare, de a avea un statut social și de a face parte dintr-un grup devin obiective importante pentru copil, însă acestea sunt adesea dificil de atins fără sprijin psihoterapeutic. Relațiile cu familia pot fi, de asemenea, afectate.

 

Cum pot părinții accepta mai ușor diagnosticul?

Nu este niciodată ușor să primim vești, cu atât mai mult vești care au legătură cu copiii noștri. Iată câteva sfaturi care vă pot ajuta să percepeți mai ușor situațiile dificile:

  1. Nu vă învinuiți pentru că „puteați oferi mai mult”
    ADHD-ul poate fi transmis genetic, dar acest factor nu este singura cauză și nici cea mai dominantă. Nu vă blamați, pentru sigur ați făcut tot ce ați putut. 
  2. Dobândiți informații
    O înțelegere mai bună a diagnosticului poate aduce liniște interioară. Simptomele copilului pot fi gestionate mai bine prin accesarea informațiilor din surse sigure și aplicarea corectă a noțiunilor învățate.

 

Cum putem diminua simptomele ADHD-ului?

Această tulburare nu poate fi vindecată, însă simptomele pot fi diminuate considerabil cu ajutorul specialiștilor. O comunicare eficientă între personalul atestat, părinți, colegii copilului, profesori și alți adulți din jur poate face o mare diferență.

Tratamentul poate include:

  • Tratament medicamentos
  • Psihoterapie cognitiv-comportamentală (adesea preferată de adulți înainte de tratamentul medicamentos)
  • Dezvoltarea unor noi abilități pentru o mai bună integrare socială

Știați că există tratamente stimulante care nu provoacă dependență la copii?
Mulți părinți sunt temători față de tratamente, însă cercetările arată că tratamentele stimulante administrate corect nu provoacă dependență. Totuși, abuzul poate avea efecte negative.

Recomandări pentru administrarea tratamentului:

  • Respectați intervalul de timp prescris.
  • Nu lăsați medicamentele la îndemâna copilului.
  • Nu opriți tratamentul brusc, fără consultarea medicului.

 

Concluzii

Copilul cu ADHD merită o viață plină de emoții pozitive, bucurie și entuziasm. Fiecare copil este unic, iar cei diagnosticați ne arată cât de sincer și pur putem privi lumea prin ochii lor.

(Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, DSM-5)

 

Articol scris de: Daniela Sanda

 

Bibliografie

U.S Centers for Disease Control and Prevention(CDC). (2024). Attention- Deficit/Hyperactivity Disorder.

Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (Vols. DSM-5). (n.d.). Medicala Callisto.

World Health Organization(WHO). (2019). Attention Deficit Hyperactivity Disorder(ADHD).

 

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Curs: Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial

Curs: Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial

ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată printr-un model persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care interferează semnificativ cu funcționarea sau dezvoltarea persoanei diagnosticate. Aproape 1 din 10 școlari este diagnosticat cu ADHD, iar băieții au un risc mai mare de a fi diagnosticați comparativ cu fetele.

În intervenția ADHD, psihoeducația joacă un rol esențial, ajutând toate persoanele implicate să înțeleagă mai bine cum funcționează ADHD și să dezvolte o mai bună înțelegere a lor înșiși și a celor care au această tulburare. Pentru membrii familiei unui copil sau adult cu ADHD, intervenția în mediul familial poate fi deosebit de dificilă, deoarece presupune multe schimbări și repetiții constante.

 

🗓️ Te așteptăm pe 31 ianuarie, la cursul "Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial", pentru a descoperi cum poți face o diferență reală în viața celor afectați de ADHD! Cursul va avea loc în București, iar locurile sunt limitate. Este dedicat părinților, educatorilor, profesorilor și tuturor celor care vor să aducă o schimbare pozitivă în viața celor afectați de ADHD.

 

La finalul acestui curs, participanții vor:

👉🏻 Dobândi abilități generale pentru structurarea mediului familial în scopul sprijinirii persoanelor cu ADHD;

👉🏻 Învăța strategii proactive de gestionare a comportamentelor;

👉🏻 Învăța strategii reactive de gestionare a comportamentelor;

👉🏻 Dobândi abilități de comunicare eficientă în cadrul familiei;

👉🏻 Dezvolta instrumente personalizate pentru crearea unui mediu favorabil pentru persoanele cu ADHD.

 

📣 Formator:

👉🏻 Andrei Mocanu – psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental, cu o experiență de peste 16 ani în domeniu. Andrei este formator pe diverse proiecte de sănătate mintală și facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: 31 ianuarie, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Participare pe bază de donație: 200 lei.

❗ Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 28 ianuarie 2025, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0729 189 326

Email: contact@asociatia-activity.ro

 

Acest curs este gândit să ofere nu doar informații, ci și inspirație și sprijin pentru cei ce doresc să ajute activ copiii și adulții cu ADHD. Te așteptăm să faci parte din schimbare!

Pregătiri pentru Crăciun alături de copii cu autism: un ghid pentru familii

Pregătiri pentru Crăciun alături de copii cu autism: un ghid pentru familii

Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări. Între schimbările de program, situațiile sociale necunoscute, suprastimularea senzorială și așteptările tradiționale ale familiei, sărbătorile pot deveni copleșitoare atât pentru copil, cât și pentru îngrijitori. Acest ghid oferă strategii practice pentru a face perioada sărbătorilor cât mai plăcută și lipsită de stres pentru toată lumea.

Ajustați așteptările și stabiliți limite

Primul pas către un Crăciun mai ușor de gestionat este să ajustați așteptările. Renunțați la ideea că toată lumea trebuie să participe la toate activitățile tradiționale de sărbători. În schimb, adaptați tradițiile sau creați unele noi care să se potrivească nevoilor unice ale copilului dumneavoastră. De exemplu, dacă familia dumneavoastră obișnuiește să organizeze o cină mare în Ajunul Crăciunului, luați în considerare să pregătiți un prânz mai mic și mai simplu sau să sărbătoriți într-un moment al zilei în care copilul se simte mai confortabil.

Este, de asemenea, important să comunicați aceste limite membrilor familiei extinse. Informați rudele despre ceea ce copilul ar putea considera copleșitor, cum ar fi adunările zgomotoase sau anumite alimente. Stabiliți limite clare în legătură cu ceea ce familia dumneavoastră poate și nu poate face și încurajați compromisurile acolo unde este posibil. Acest lucru va ajuta la gestionarea așteptărilor și la crearea unui mediu de sprijin pentru copilul dumneavoastră.

Pregătiți-vă pentru schimbările din rutina zilnică

Crăciunul aduce adesea schimbări semnificative în rutina zilnică, ceea ce poate fi deosebit de dificil pentru copiii cu autism. Pentru a vă ajuta copilul să facă față acestor schimbări, introduceți-le din timp. Creați un calendar vizual sau un program care să detalieze evenimentele viitoare, cum ar fi vizitele la rude, mesele sau activitățile de decorare. Acest lucru oferă copilului un sentiment de predictibilitate, permițându-i să se pregătească mental pentru fiecare activitate nouă.

Menținerea unor elemente din rutina lor, cum ar fi orele constante de culcare sau de masă, poate oferi un punct de stabilitate în această perioadă aglomerată. Dacă schimbările sunt inevitabile, încercați să le explicați din timp și să includeți activități liniștitoare în programul zilnic al copilului.

Gestionarea sensibilităților senzoriale: identificați spații liniștite

Întâlnirile de Crăciun pot fi adesea pline de stimuli senzoriali, de la lumini strălucitoare și decorațiuni până la zgomote puternice și mirosuri noi. Identificarea din timp a unui spațiu liniștit și prietenos din punct de vedere senzorial este o strategie utilă pentru orice eveniment de familie. Spuneți-i copilului unde se poate retrage dacă se simte copleșit. Acest spațiu ar trebui să fie dotat cu obiecte familiare care îi oferă confort, cum ar fi căști, jucării antistres sau o pătură preferată, pentru a-l ajuta să se regleze și să se relaxeze.

Când vizitați familia sau prietenii, comunicați din timp pentru a afla dacă va fi disponibil un spațiu liniștit. Aducerea unor obiecte familiare și crearea unui „kit de calmare” portabil pot, de asemenea, să ajute copilul să gestioneze provocările senzoriale asociate cu adunările de sărbători.

Comunicați și educați membrii familiei

Multe dintre provocările din perioada sărbătorilor apar din cauza neînțelegerilor sau a lipsei de informare în rândul rudelor mai îndepărtate. Alocați timp pentru a educa rudele despre autism și despre preferințele specifice ale copilului dumneavoastră. De exemplu, explicați de ce copilul dumneavoastră s-ar putea să nu se bucure de activitățile tradiționale de sărbători sau de ce ar putea avea nevoie să se retragă în timpul adunărilor. Împărtășirea acestor informații ajută la cultivarea înțelegerii și la crearea unei atmosfere de sprijin, reducând stresul atât pentru dumneavoastră, cât și pentru copil.

Luați în considerare pregătirea unui ghid scurt sau chiar o conversație cu membrii familiei înainte de sărbători. Acest lucru îi poate ajuta pe toți să se simtă mai confortabil și să știe la ce să se aștepte, îmbunătățind experiența atât pentru copilul dumneavoastră cu autism, cât și pentru ceilalți membri ai familiei.

Creați tradiții flexibile

Multe dintre activitățile tradiționale de sărbători pot fi copleșitoare, așa că poate fi util să dezvoltați noi tradiții mai prietenoase pentru copiii cu autism. În locul unei mese mari de familie, luați în considerare o activitate simplă în aer liber, cum ar fi vizitarea luminilor de Crăciun într-un moment mai liniștit sau decorarea treptată, pe parcursul mai multor zile, în loc de o singură sesiune intensă. Activitățile mai mici și mai ușor de gestionat pot reduce presiunea și pot face ca sezonul să fie mai plăcut pentru toată lumea.

Extinderea sărbătorii, cum ar fi deschiderea cadourilor pe parcursul mai multor zile, în loc de toate odată: poate ajuta, de asemenea, la reducerea anxietății și a suprastimulării pentru copilul dumneavoastră. Luați în considerare împachetarea cadourilor în ambalaje ușor de desfăcut sau utilizarea pungilor cadou cu hârtie de mătase pentru a acomoda preferințele senzoriale și abilitățile motorii fine.

Profitați de oportunitățile prietenoase cu senzorialitatea

Multe organizații locale și centre comerciale oferă acum experiențe de sărbători prietenoase cu senzorialitatea, cum ar fi vizitele cu „Moș Crăciun Liniștit”. Aceste evenimente au loc, de obicei, în medii controlate, mai liniștite, cu iluminare și zgomot reduse, oferind o experiență mai puțin copleșitoare pentru copiii cu autism. Verificați cu societatea locală de autism sau grupurile comunitare pentru a găsi evenimente de sărbători prietenoase cu senzorialitatea în zona dumneavoastră.

Planificați momente de odihnă și îngrijire personală

Sezonul sărbătorilor poate fi solicitant pentru părinți și îngrijitori. Este important să găsiți momente de odihnă pentru a vă reîncărca bateriile. Fie că este vorba de a cere unui prieten sau unei rude să aibă grijă de copil câteva ore sau de a aranja îngrijire de odihnă profesională, acordarea unui timp pentru dumneavoastră vă ajută să fiți în cea mai bună formă pentru a sprijini copilul.

Chiar și pauzele mici, cum ar fi o plimbare în aer liber sau un moment liniștit cu o cană de ceai fierbinte, vă pot ajuta să vă simțiți mai echilibrat și mai pregătit să faceți față cerințelor sărbătorilor. Nu uitați, un îngrijitor odihnit este esențial pentru a crea un mediu pozitiv și de sprijin pentru un copil cu autism.

Luați în considerare aspectele practice legate de cadouri

Să primească multe cadouri poate fi o activitate stresantă pentru copiii cu autism. Luați în considerare furnizarea unei liste cu jucăriile, activitățile sau cadourile prietenoase cu senzorialitatea pentru membrii familiei, din timp. Cadourile bazate pe experiențe, cum ar fi biletele pentru o atracție preferată, biletele pentru film sau un abonament la o activitate favorită, pot fi, de asemenea, cadouri semnificative care nu adaugă stres senzorial. Utilizarea ambalajului ușor de deschis sau a pungilor cadou poate face ca experiența să fie mai accesibilă pentru copiii cu dificultăți de motricitate fină.

Utilizați suporturi vizuale sau povești sociale

Poveștile sociale pot fi foarte eficiente în pregătirea copiilor cu autism pentru evenimentele care urmează. Luați în considerare crearea unor povești sociale care să descrie ce poate aștepta copilul dumneavoastră în perioada sărbătorilor, cum ar fi decorarea bradului, vizitele la rude sau participarea la un eveniment de sărbătoare. Aceste ajutoare vizuale și narative pot face conceptele abstracte mai concrete, ajutând la reducerea anxietății și la dezvoltarea unui sentiment de predictibilitate.

Considerații despre mâncare și dietă

Mâncarea de sărbători poate fi necunoscută sau copleșitoare pentru unii copii cu autism. Dacă copilul dumneavoastră urmează o dietă restricționată sau specială, comunicați acest lucru clar rudelor și gazdelor. Aduceți unele dintre alimentele preferate ale copilului pentru a face mesele mai puțin stresante. Încurajați membrii familiei să evite să ofere mâncare fără permisiune, pentru a preveni întreruperea rutinei dietetice, ceea ce poate duce uneori la dureri de stomac sau schimbări de comportament.

Planificați timpul de tranziție

Tranzițiile, cum ar fi sosirea sau plecarea de la o adunare, pot fi deosebit de dificile pentru copiii cu autism. Pentru a ușura aceste momente, planificați timp suplimentar pentru a permite copilului să se adapteze. Oferiți avertismente clare înainte de tranziții, cum ar fi „În 10 minute vom pleca”, și utilizați cronometre vizuale, dacă este necesar. Acest lucru va permite copilului dumneavoastră să se pregătească mental pentru schimbare și să reducă rezistența sau anxietatea.

Implicați frații în pregătiri

Frații copiilor cu autism pot avea, de asemenea, nevoie de sprijin în perioada sărbătorilor. Implicați-i în pregătiri explicându-le orice schimbări sau considerații speciale pentru fratele sau sora lor cu autism. Încurajați-i să ajute la crearea unui mediu de sprijin, înțelegând rutinele și nevoile fratelui lor. Acest lucru poate cultiva empatie și înțelegere, ajutând frații să se simtă valoroși și incluși în proces.

Plan de urgență pentru momentele de copleșeală

În ciuda celor mai bune eforturi, pot exista momente în care copilul dumneavoastră devine copleșit. Creați un plan de urgență pentru aceste situații. Acesta poate include stabilirea unui „cuvânt de cod” pentru a semnala momentul în care trebuie să plecați mai devreme sau pregătirea unui rucsac cu obiecte care ajută la calmarea copilului, cum ar fi jucării preferate, gustări sau căști cu anulare a zgomotului. Fiind pregătiți pentru aceste situații, puteți reduce stresul și crea un sentiment de siguranță atât pentru dumneavoastră, cât și pentru copilul dumneavoastră.

Colaborați cu copilul dumneavoastră

Implicarea copilului în planificarea activităților de sărbători poate fi o experiență bogată și îl poate ajuta să se simtă mai în control. Întrebați-l care tradiții îi sunt cele mai confortabile și lăsați-l să decidă ce activități să includă sau să adapteze. Contribuția lor poate ajuta la asigurarea faptului că activitățile alese sunt potrivite nivelului lor de confort, făcând experiența sărbătorilor mai pozitivă pentru toată lumea.

Gestionați așteptările pentru interacțiunile sociale

Copiii cu autism pot găsi interacțiunile sociale legate de sărbători provocatoare. Luați în considerare discutarea unor strategii pentru gestionarea salutărilor, cum ar fi pregătirea unor scenarii pentru atunci când sosesc rudele sau lăsând copilul să salute oamenii în propriul său mod, fără presiunea contactului fizic, cum ar fi îmbrățișările. Acest lucru poate ajuta copilul să se simtă mai confortabil și să reducă stresul în timpul interacțiunilor sociale.

Exersați activitățile de sărbători din timp

Exersați sau jucați jocuri de rol pentru anumite activități de sărbători înainte de eveniment, pentru a ajuta copilul să devină familiarizat cu ele. Aceasta ar putea include o „mini” adunare de Crăciun acasă, unde repetați salutările, schimbul de cadouri sau decoratul. Practicarea acestor activități într-un mediu familiar poate ajuta copilul să înțeleagă ce se va întâmpla și să reducă anxietatea în timpul evenimentului propriu-zis.

Creați un „Kit de supraviețuire” pentru sărbători

Creați un „Kit de supraviețuire” detaliat pentru sărbători, care să conțină obiecte senzoriale, alimente reconfortante, căști sau activități mici pentru momentele când copilul dumneavoastră are nevoie de o pauză în timpul evenimentelor de sărbători. Având acest kit la îndemână, atât copilul, cât și familia vor avea la dispoziție instrumente pentru a face față stresului neprevăzut. Includeți obiecte care sunt reconfortante și eficiente pentru calmarea copilului, facilitând gestionarea situațiilor copleșitoare.

Implicați-vă copilul în selectarea decorațiunilor

Lăsați-vă copilul să joace un rol activ în selectarea, planificarea și chiar deciderea momentului și modului în care se vor pune decorațiunile de Crăciun. Montarea decorațiunilor poate reprezenta o schimbare semnificativă a mediului, care poate fi copleșitoare pentru unii copii cu autism. Permiteți-i să aleagă decorațiuni care sunt vizual plăcute și senzorial adecvate, cum ar fi lumini moi, zgomot minim sau texturi preferate. Luați în considerare reducerea distribuției decorațiunilor în întreaga casă și concentrați-le într-o singură zonă, pentru a limita schimbările din mediu. Această abordare nu doar că face ca mediul să fie mai confortabil și previzibil pentru copil, dar oferă și un sentiment de apartenență și autonomie asupra spațiului lor, reducând anxietatea și făcând experiența mai plăcută.

Creați sărbători adaptate familiei dumneavoastră

Uitați de presiunile de a vă conforma așteptărilor tradiționale de sărbători și creați o tradiție care funcționează cel mai bine pentru familia dumneavoastră. Fiecare familie are ritmul propriu, iar adaptarea sărbătorilor pentru a răspunde nevoilor copilului poate duce la o experiență mai veselă. Indiferent dacă înseamnă să sărbătoriți cu un grup mic acasă, să renunțați la anumite evenimente sau chiar să începeți tradiții complet noi, ceea ce contează este ca sărbătoarea să fie pozitivă și plăcută pentru toată lumea.

Creați-vă propriile strategii

Reflectați asupra experiențelor anterioare ale familiei dumneavoastră în timpul sărbătorilor și luați în considerare ce a funcționat bine și ce nu. Folosiți aceste reflecții pentru a crea strategii personalizate care să răspundă nevoilor specifice ale copilului dumneavoastră. Fiecare copil este unic, iar ceea ce funcționează cel mai bine pentru familia dumneavoastră poate să nu fie întotdeauna găsit într-un ghid sau listă de verificare. Adaptați abordarea sărbătorilor în funcție de ceea ce aduce copilului dumneavoastră bucurie și confort și fiți suficient de flexibili pentru a ajusta planul atunci când este necesar.

 

Concluzie

Perioada sărbătorilor poate fi un moment de mare bucurie, dar pentru familiile cu copii cu autism, adesea vine cu provocări unice. Prin pregătirea din timp, stabilirea unor limite clare, educarea celor din jur și crearea unor noi tradiții, puteți construi un mediu în care toți membrii familiei să se simtă incluși și sprijiniți. Amintiți-vă, este în regulă să adaptați sau chiar să renunțați la activitățile care nu funcționează pentru familia dumneavoastră. Ceea ce contează cel mai mult este să creați o perioadă de sărbători plină de confort și înțelegere. Aceasta poate include momente de fericire adaptate copilului dumneavoastră și familiei în ansamblu.

 

Articol pregătit și adaptat de Maria Postolache - Asistent social.

 

Bibliografie:
Attwood, T., & Garnett, M. (2023). Preparing for Christmas with Autistic Children: A Guide for Families. Attwood and Garnett Events. Recuperat de la https://www.attwoodandgarnettevents.com/blogs/news/preparing-for-christmas-with-autistic-children-a-guide-for-families?fbclid=IwY2xjawHH-JFleHRuA2FlbQIxMAABHcuJNwnw0CpHhdq_OD2AWFrE8aMVyifEMGJ-CGf4F4COWsLpflaQO8C5PA_aem_czjOwC1TaV0Wibs3kbMnLA

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție – Curs fizic

Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție

ADHD este o tulburare de neurodezvoltare ce afectează profund viețile celor diagnosticați și ale celor apropiați, de multe ori continuând și la vârsta adultă. Această afecțiune aduce provocări zilnice pentru copii și adulți, prin simptome precum dificultatea de a-și concentra atenția, impulsivitatea și hiperactivitatea. Pe lângă acestea, pot apărea tulburări asociate – de învățare, opoziționism, anxietate și chiar depresie – care influențează nu doar individul, ci și relațiile cu familia, colegii și profesorii. Prin urmare, un sprijin terapeutic adecvat, psihoeducația și colaborarea sunt esențiale pentru o gestionare eficientă a ADHD.

Vino să descoperi și să înțelegi profund impactul ADHD! Pe 29 noiembrie, te invităm la cursul „Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție”, desfășurat în format fizic, în București. Acest curs se adresează părinților, profesorilor și tuturor celor ce doresc să facă o diferență în viața celor afectați de ADHD.

 

La finalul acestui curs, participanții vor:

👉🏻 dobândi abilități practice de recunoaștere a simptomelor specifice ADHD;

👉🏻 învăța pașii corecți pentru un diagnostic complet și corect;

👉🏻 înțelege cauzele și mecanismele care stau la baza ADHD;

👉🏻 cunoaște beneficiile și importanța terapiei medicamentoase;

👉🏻 învăța tehnici de gestionare a simptomelor acasă, la școală și în alte contexte sociale;

👉🏻 obține o viziune de ansamblu asupra evoluției ADHD de la copilărie la maturitate, pentru a anticipa și sprijini etapele viitoare.

 

📣 Cursul va fi susținut de:

👉🏻 Andrei Mocanu: psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental. Are o experiență de peste 16 ani în domeniu, fiind formator pe diverse proiecte de sănătate mintală dedicate copiilor și adolescenților. De asemenea, este facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

👉🏻 Ramona Gheorghe : medic primar în psihiatrie pediatrică și psihoterapeut adlerian, cu aproape 20 de ani de experiență în lucrul cu copii, adolescenți și părinți. Oferă second opinion pentru tulburările de neurodezvoltare și este lector de cursuri de Psihodinamica psihopatologiei. De asemenea, Ramona este prezentă ca lector în cadrul conferințelor de sănătate mintală naționale și internaționale.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: 29 noiembrie, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Taxa de participare: 200 lei.

❗Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 27 noiembrie 2024, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0729 189 326

Email: contact@asociatia-activity.ro

Acest curs este gândit să ofere nu doar informații, ci și inspirație și sprijin pentru cei ce vor să ajute activ copiii și adulții cu ADHD. Te așteptăm să faci parte din schimbare!

Influența Analizei Comportamentale în educarea copiilor cu TSA

Influența Analizei Comportamentale în educarea copiilor cu TSA

În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele. Această analiză se bazează pe cercetările comportamentale ale lui B.F. Skinner, care arată cum comportamentele pot fi învățate sau schimbate prin controlul consecințelor acțiunilor.

Pe scurt, întăritorii sunt cei care fac ca un comportament pozitiv să fie prezent mai des pe viitor, iar pedepsele reduc frecvența unui comportament nedorit.

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează întăritorii, este important să știi că aceștia sunt de două tipuri: pozitivi și negativi.

  • Întăritorii pozitivi înseamnă că oferi ceva în schimbul unui comportament, astfel crescând șansa ca acel comportament să se repete în viitor. Cele mai folosite tipuri de întăritori pozitivi includ:

    • laude și complimente;

    • a bate palma, gâdilatul, zâmbetul;

    • oferirea de bani;

    • accesul la jucării sau electronice;

    • oferirea de mâncarea preferată.

De exemplu, speli vasele înainte ca partenerul tău să ajungă acasă, iar acesta, văzând vasele spălate, îți dă un sărut și spune "mulțumesc". Astfel, este mai probabil ca, pe viitor, să speli din nou vasele în aceleași circumstanțe.

  • Întăritorii negativi înseamnă că elimini ceva neplăcut, ceea ce crește probabilitatea ca un comportament să se repete. Câteva exemple de întăritori negativi sunt:

    • eliminarea zgomotelor deranjante;

    • înlăturarea durerii;

    • evitarea situațiilor deranjante;

    • eliminarea sarcinilor neplăcute.

De exemplu, dacă ai o durere de cap și iei o pastilă, durerea dispare. Ca urmare, data viitoare când ai dureri de cap, probabilitatea de a lua o pastilă crește.

 

Diferența dintre întăritori și pedepse

Întăritorii cresc probabilitatea ca un comportament să se repete în viitor. Reține că termenul „negativ” nu înseamnă ceva rău, ci că a fost eliminat un stimul neplăcut. Întăritorii negativi implică faptul că, prin eliminarea unui factor deranjant, comportamentul respectiv are șanse mai mari să se repete. În schimb, pedepsele reduc probabilitatea ca un comportament să se repete.

 

Cum să folosești întăritorii

Întăritorii modelează comportamentele, și din acest motiv, ei reprezintă baza tuturor strategiilor ABA (Analiza Comportamentală Aplicată). Există câțiva factori care pot face întăritorii mai eficienți, determinând apariția și susținerea mai rapidă a schimbărilor dorite.

 

  • Întăritorii trebuie să fie personalizați și relevanți pentru copil. Observă ce îl interesează și îl motivează pe copil pentru a stabili ce întăritori să folosești. Poți face acest lucru oferindu-i o varietate de obiecte și activități care îi plac, observând ce îi atrage atenția și în ce ordine le alege. Primul obiect ales va fi cel mai puternic întăritor, fiind cel mai probabil să motiveze copilul.

  • Întăririle trebuie să fie imediate. Pentru ca un copil să înțeleagă că a făcut ceva corect, întăririle trebuie să urmeze imediat comportamentului. Dacă întăritorul este oferit cu întârziere, copilul poate să nu mai asocieze corect comportamentul cu recompensa. De exemplu, dacă un copil își îndeplinește o sarcină și recompensa este un joc, aceasta trebuie oferită imediat, nu peste un sfert de oră.

  • Mărimea recompensei trebuie să fie proporțională cu dificultatea comportamentului. Ia în considerare dificultatea sarcinii atunci când decizi cât de mare să fie recompensa. Dacă un copil are nevoie de ajutor pentru a se încălța, o laudă simplă („Bravo, te-ai încălțat frumos!”) poate fi suficientă. Însă, dacă același copil reușește să-și lege singur șireturile, merită o laudă mai entuziastă și, eventual, o recompensă suplimentară, cum ar fi o jucărie sau mâncarea preferată. Pe scurt, folosește recompense mai mari și laude mai intense pentru sarcinile mai dificile.

  • Oferă-i recompense la alegere. Înainte de a solicita copilului o sarcină dificilă, întreabă-l ce recompensă își dorește. Este util să îi prezinți două sau trei obiecte sau activități din care să aleagă, astfel încât să fie motivat să îndeplinească sarcina.

  • Limitează accesul la recompense. Obiectele preferate ale copilului trebuie puse deoparte pentru a-și menține eficiența ca întăritori. Dacă copilul are acces constant la jucăriile și activitățile preferate sau la mâncarea preferată, va fi mai puțin motivat să lucreze pentru ele. Alternează jucăriile și activitățile pentru a menține interesul copilului și dorința de a lucra pentru ele.

  • Micșorează nivelul recompenselor pe măsură ce abilitatea este învățată. Atunci când un copil învață o nouă abilitate, acesta ar trebui recompensat după fiecare încercare reușită. Pe măsură ce abilitățile copilului se îmbunătățesc și devine din ce în ce mai independent, recompensele trebuie ajustate. De exemplu, dacă un copil învață să îmbrace un tricou singur, la început va fi lăudat pentru fiecare pas, iar la final pentru că a reușit singur. După câteva zile în care copilul se îmbracă singur, nu va mai fi necesar să fie lăudat de fiecare dată.

 

Concluzie

Aceste tehnici pot fi aplicate cu succes atât la copiii tipici, cât și la cei cu TSA (Tulburări din Spectrul Autist), cu rezultate remarcabile. Ele au reprezentat un punct de cotitură în dezvoltarea copiilor cu întârzieri, oferind o speranță în plus părinților și celor care au grijă de acești copii.

Articol scris de Cezar Popoaia - Psiholog.

 

Bibliografie:
Van Diepen, M. (2019)
Van Diepen, B.
Reinforcement/Punishment
ABA Visualized. A visual guidebook for parents and teachers, 40 - 45

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Active Parenting Meet-up: Copilul meu este perfect, dar se poate și mai bine

Active Parenting Meet-up: Copilul meu este perfect, dar se poate și mai bine

Dragi prieteni,

Ne bucurăm să vă anunțăm că un nou eveniment @Activity - Active Parenting Meet-up este pe drum, și de această dată vă invităm la o discuție deschisă despre anxietate și perfecționism în relația părinte-copil. Tema evenimentului din acest an, „Copilul meu este perfect, dar se poate și mai bine,” își propune să exploreze cum așteptările ridicate și dorința de perfecțiune pot influența sănătatea emoțională a copiilor.

Active Parenting Meet-up strânge împreună o serie de invitați speciali:

❇️ Andrei Mocanu (Tatăl activ), psihoterapeut cognitiv-comportamental și consilier parental,
❇️ Bogdan-Cristian Fițiu, medic specialist în psihiatrie pediatrică,
❇️ Adriana Bălșanu, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental.

Discuția va fi moderată de Alex Zamfir, jurnalist.

 

🗓️ Program:

- 6 noiembrie 2024

📍Locație:

Ceainăria GreenTea, Str. Dr. Burghelea nr.24

👉🏻 Intrare liberă pe bază de înscriere, aici.

 

Pentru orice întrebare, ne poți trimite mesaj pe Facebook sau Instagram.

Vă așteptăm cu drag!

Opoziționismul și autismul – similarități, diferențe și modalități de gestionare

Opoziționismul și autismul – similarități, diferențe și modalități de gestionare

Comportamentele opoziționiste, caracterizate prin refuzul de a respecta regulile sau prin atitudini sfidătoare, sunt frecvent întâlnite la copiii cu tulburări de neurodezvoltare, inclusiv autism. Studiile arată că aproximativ 24% dintre copiii cu tulburări din spectrul autist prezintă simptome de tulburare de opoziție, comparativ cu o prevalență de 3-5% în rândul populației generale (Hawes et al., 2023). Această suprapunere între autism și comportamentele opoziționiste complică adesea procesul terapeutic și creează provocări suplimentare pentru părinți, educatori și terapeuți. În continuare, vom explora ce este tulburarea de opoziție, legătura sa cu autismul și modalitățile eficiente de gestionare a comportamentelor opoziționiste.

Ce este tulburarea de opoziție și cum se manifestă la copii?

Tulburarea de opoziție se caracterizează printr-un comportament dificil, marcat de sfidare și, uneori, chiar de o dorință de răzbunare. Acest tip de comportament poate fi greu de gestionat, atât pentru copil, cât și pentru cei din jurul său, fiind de obicei direcționat către adulții din viața copilului, în special către părinți. Adulții care interacționează cu un copil ce prezintă simptome de opoziționism se confruntă frecvent cu refuzuri constante de a respecta cererile sau regulile, certuri frecvente, izbucniri de furie necontrolată și tendința de a da vina pe ceilalți pentru propriile greșeli (APA, 2013). Este important să înțelegem că aceste comportamente nu sunt simple acte de rebeliune, ci pot reprezenta un strigăt de ajutor, care necesită multă răbdare și compasiune.

Care este legătura dintre tulburarea de opoziție și autism?

Copiii cu autism întâmpină deseori dificultăți în interacțiunile sociale și în comunicarea cu cei din jur, precum și probleme senzoriale care le pot amplifica agitația atunci când rutina lor zilnică este modificată. Aceste comportamente pot fi uneori percepute ca o formă de sfidare, similară cu tulburarea de opoziție, dând impresia că refuză să coopereze. Cu toate acestea, la copiii cu autism, este crucial să înțelegem că, de multe ori, există factori specifici care îi împiedică să urmeze regulile. Pentru acești copii, ceea ce pentru alții poate părea o simplă cerință, poate reprezenta o provocare extrem de dificilă (Golden Care Therapy, 2024). De aceea, este important să analizăm cu atenție cauzele din spatele refuzurilor lor, pentru a răspunde într-un mod adecvat și empatic.

În acest context, tehnicile de gestionare a opoziționismului la copiii cu autism includ încurajarea și consolidarea comportamentelor pozitive, pentru a le oferi un mediu de sprijin.

Cum gestionăm reacțiile de tipul „nu vreau/nu pot” la copiii cu autism?

Primul aspect pe care trebuie să îl avem în vedere este că orice copil învață, în mod natural, observând adulții din jur. Copiii, în special cei cu autism, au nevoie de o comunicare clară, de explicarea așteptărilor și de limite bine stabilite pentru a se simți în siguranță. O rutină stabilă și predictibilă le poate oferi sprijin, ajutându-i să își dezvolte încrederea în propriile abilități și să navigheze mai ușor prin provocările zilnice (Out of your ordinary, 2023).

Este esențial să abordăm copiii cu autism cu răbdare, empatie și o comunicare blândă, oferindu-le astfel șansa de a depăși momentele dificile. Prin aceste abordări de sprijin, nu doar că îi ajutăm să facă față provocărilor prezente, dar le arătăm că nu sunt singuri și că pot conta pe ajutorul celor din jur în situații dificile. Aceasta este o călătorie în care fiecare mic progres reprezintă o victorie, atât pentru copil, cât și pentru cei care îl sprijină.

Articol scris de Monica Șerbănescu

Bibliografie

American Psychiatric Association. (2013). Manual de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale (5th ed.). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425596

Golden Care Therapy. (2024). Oppositional Defiant Disorder and Autism. https://goldencaretherapy.com/blogs-oppositional-defiant- disorder-and- autism/#The_Connection_Between_ODD_and_Autism

Out of your ordinary (2023). Oppositional Defiant Disorder in Autistic Children: A Guide for Autism Parents. https://www.outofyourordinary.com/blog/oppositional-defiant- disorder-in-autistic-children-a-guide-for-autism-parents

Hawes, D. J., Gardner, F., Dadds, M. R., Frick, P. J., Kimonis, E. R., Burke, J. D., & Fairchild, G. (2023). Oppositional defiant disorder. Nature Reviews Disease Primers, 9, 31.

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Ce este Desincronizarea senzorială și cum se deosebește de Tulburarea de Spectru Autist ?

Ce este Desincronizarea senzorială și cum se deosebește de Tulburarea de Spectru Autist ?

Ca părinți, ne dorim mereu ce este mai bun pentru copiii noștri și suntem atenți la semnele care ne-ar putea îngrijora. Două condiții care pot influența comportamentul copiilor sunt Desincronizarea senzorială și Tulburarea de Spectru Autist. Deși pot părea asemănătoare, ele sunt distincte și necesită abordări specifice. Acest articol vă va ajuta să înțelegeți ce este Desincronizarea senzorială, cum se deosebește de Tulburarea de Spectru Autist și cum puteți oferi sprijinul potrivit copilului dumneavoastră.

Ce este Desincronizarea senzorială?

„Diferențele de procesare senzorială reprezintă incapacitatea de a primi, de a integra (adică de a conecta), de a interpreta sau de a folosi informațiile primite de la simțuri pentru a desfășura activități normale în viața de zi cu zi” (Kranowitz C. S., p. 31, 2022).

Diferențele de procesare senzorială apar atunci când creierul copilului întâmpină dificultăți în a gestiona și răspunde corect la informațiile primite prin simțuri, cum ar fi vederea, auzul, mirosul, gustul, atingerea sau mișcarea. Aceasta înseamnă că un copil cu Desincronizare senzorială poate reacționa exagerat sau, dimpotrivă, prea puțin la lucruri pe care ceilalți le consideră normale. De exemplu, un copil ar putea fi extrem de deranjat de zgomote pe care majoritatea oamenilor le consideră obișnuite, cum ar fi sunetul unui aspirator, sau, invers, ar putea să nu simtă deloc când este atins ușor. Desincronizarea senzorială face ca lumea din jur să pară copleșitoare sau confuză, iar copiii răspund în moduri care reflectă modul diferit în care simțurile lor funcționează.

Cum se deosebește Desincronizarea senzorială de Tulburarea de Spectru Autist?

Desincronizarea senzorială și Tulburarea de Spectru Autist sunt două tulburări distincte, deși uneori simptomele lor se suprapun. Desincronizarea senzorială se referă exclusiv la modul în care creierul copilului procesează informațiile senzoriale, precum sunetele, luminile, texturile sau mirosurile. Un copil cu Desincronizare senzorială poate fi extrem de sensibil la zgomote puternice sau poate să nu simtă bine atingerea ușoară, dar, în general, nu are dificultăți majore în comunicare și interacțiune socială.

Pe de altă parte, Tulburarea de Spectru Autist (TSA) este o tulburare de neurodezvoltare mai complexă, care afectează abilitățile de comunicare și interacțiune socială, precum și comportamentele și interesele. Copiii cu TSA pot întâmpina dificultăți în a înțelege și utiliza limbajul, gesturile sau expresiile faciale și pot manifesta comportamente repetitive și interese foarte restrânse. Deși copiii cu TSA pot prezenta, de asemenea, dificultăți de procesare senzorială, acestea nu constituie simptomele principale. Diferența majoră este că, în TSA, dificultățile de socializare și comunicare sunt centrale, în timp ce, în Desincronizarea senzorială, provocările principale sunt răspunsurile la stimulii senzoriali.

Poate un copil cu autism să aibă Desincronizare senzorială?

Da, un copil cu autism poate avea și Desincronizarea senzorială, deoarece mulți copii cu TSA au dificultăți de procesare senzorială, fiind fie hipersensibili, fie hiposensibili la stimuli precum sunete, lumini, mirosuri, gusturi sau texturi. De exemplu, un copil cu autism poate fi deranjat de zgomote puternice sau de luminile strălucitoare și poate evita anumite texturi. 

Cu toate acestea, un copil care are Desincronizarea senzorială nu are automat autism, deoarece Desincronizarea senzorială se concentrează strict pe modul în care copilul percepe și răspunde la stimuli senzoriali. Desincronizarea senzorială nu implică neapărat probleme de comunicare sau comportamente specifice autismului. Așadar, deși cele două tulburări pot coexista, ele sunt distincte și necesită abordări diferite de diagnosticare și tratament.

 

Articol pregătit de Stan Diana Mihaela - Asistent social.

Bibliografie:

Kranowitz C. S., (2022), Copilul desincronizat senzorial, Editura Frontiera.

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Burnout-ul parental în rândul părinților cu copii cu TSA: ce este, cum se instalează și cum îl putem preveni

Burnout-ul parental în rândul părinților cu copii cu TSA: ce este, cum se instalează și cum îl putem preveni

Burnout: definiție și caracteristici

Astăzi, auzim tot mai des termenul „burnout”, fiind asociat de obicei cu munca și descriind o stare de oboseală extremă, atât fizică, cât și psihică, cauzată de stres și acumularea de responsabilități. Concret, burnout-ul „se referă la un sindrom specific de epuizare, care apare ca urmare a unui dezechilibru emoțional prelungit, când povara stresului perceput depășește resursele personale necesare pentru a-l gestiona” (Hubert și Aujoulat, 2018).

Totuși, burnout-ul nu este legat doar de locul de muncă. De fapt, putem vorbi și despre burnout în rolul de părinte, deoarece a fi părinte este adesea considerat „cea mai frumoasă, dar și cea mai grea meserie din lume”. Acest tip de burnout, cunoscut sub numele de burnout parental, a fost inițial studiat în familiile cu copii care au afecțiuni sau tulburări, însă în prezent, poate fi regăsit și în rândul părinților cu copii sănătoși.

Burnout-ul parental apare atunci când un părinte se simte copleșit fizic și emoțional de responsabilitățile acestui rol. Spre deosebire de burnout-ul profesional, unde există posibilitatea de a lua o pauză sau de a demisiona, în cazul rolului de părinte nu există „pauze prelungite”, mai ales când este vorba despre îngrijirea unui copil cu nevoi speciale, cum ar fi un copil cu TSA (Tulburări din Spectrul Autist). Diagnosticarea unui copil cu TSA poate aduce sentimente de neputință și vinovăție, ceea ce crește nivelul de stres resimțit de părinți.

Burnout-ul parental include trei dimensiuni esențiale:

  1. Epuizarea emoțională legată de responsabilitățile parentale;

  2. Distanțarea emoțională – tendința de a se distanța de copii;

  3. Sentimentul de lipsă de realizare personală – părintele simte că nu este eficient în rolul său (Sekułowicz et al., 2022).

Studiile arată că părinții copiilor cu TSA sunt mai afectați emoțional decât părinții copiilor cu dezvoltare tipică sau chiar decât cei ai copiilor cu dizabilități intelectuale. Acest lucru se întâmplă din cauza unei combinații de factori legați de comportamentul copilului (comportamente repetitive, dificultăți intelectuale, comportamente problematice) și de resursele personale și sociale limitate ale familiei (Ardic, 2020).

 

Factorii de risc și efectele burnout-ului parental

Orice părinte se poate simți copleșit la un moment dat, mai ales în perioada de acomodare cu noul rol. Însă pentru părinții unui copil cu TSA, provocările pot fi mai mari, iar riscul de burnout mai ridicat. Câteva dintre principalele surse de stres pentru acești părinți includ:

  • Oboseala și incertitudinea legată de evoluția copilului – părinții nu știu ce viitor va avea copilul și nu pot anticipa cât de mult se va recupera;

  • Schimbări de roluri și rutine – în familiile cu copii cu TSA, dinamica zilnică se schimbă adesea drastic;

  • Dificultăți în accesarea serviciilor de terapie și diagnosticare – mulți părinți se confruntă cu birocrație sau lipsa resurselor locale pentru a obține ajutorul necesar;

  • Lipsa sprijinului social – rețelele de suport (familie, prieteni) sunt esențiale pentru părinți, însă nu toți au acces la astfel de sprijin, fie din cauza distanței, fie a izolării sociale;

  • Probleme economice – costurile terapiilor și ale îngrijirii speciale pot depăși bugetele familiei;

  • Izolarea socială – părinții se pot retrage din viața socială, evitând evenimentele și întâlnirile din cauza nevoilor copilului (Ardic, 2020).

Epuizarea parentală nu înseamnă doar oboseală fizică. Ea poate duce și la:

  • Distanțare emoțională față de copil – părintele se retrage emoțional și poate deveni mai puțin implicat;

  • Pierderea plăcerii de a fi părinte – părintele nu mai simte bucuria în interacțiunile cu copilul;

  • Compararea negativă a versiunii actuale a sinelui parental cu cea din trecut – părintele simte că nu mai este la fel de bun sau eficient (Lin et al., 2023).

Pe lângă efectele emoționale, burnout-ul parental cronic poate afecta sănătatea fizică a părinților. Aceștia pot experimenta simptome precum:

  • Creșterea cortizolului (hormonul stresului),

  • Insomnie,

  • Mâncat compulsiv,

  • Anxietate, toate acestea putând afecta negativ viața de zi cu zi, inclusiv eficiența la muncă (Lin et al., 2023).

În unele cazuri, burnout-ul parental poate duce la deteriorarea relațiilor de familie, inclusiv a relației de cuplu, și poate provoca conflicte între părinți și copii. În cazurile extreme, părinții ajung să recurgă la neglijență sau chiar la violență, ceea ce poate avea efecte negative asupra dezvoltării copilului pe termen lung.

De asemenea, studiile arată că mamele sunt mai predispuse la burnout decât tații, din cauza împărțirii tradiționale a rolurilor parentale. De obicei, mamele sunt cele care renunță la carieră și la dezvoltarea personală pentru a se dedica îngrijirii copilului cu nevoi speciale, asumându-și și roluri suplimentare de îngrijitor, terapeut sau asistent medical, fără a avea pregătirea necesară pentru aceste sarcini (Sadziak, Wilinski, Wieczorek, 2019).

Ce putem face pentru a preveni burnout-ul?

Potrivit Teoriei Balanței între riscuri și resurse, burnout-ul apare atunci când factorii de risc depășesc resursele disponibile. Prin urmare, prevenirea burnout-ului se bazează pe identificarea din timp a factorilor de risc și pe creșterea resurselor de protecție.

Factorii de risc pot include:

  • Genul – femeile sunt mai afectate deoarece, în general, își asumă mai multe responsabilități în creșterea copiilor și gestionarea gospodăriei;

  • Personalitatea – trăsături de perfecționism pot duce la o presiune internă crescută;

  • Lipsa unui sprijin social adecvat – absența unei rețele de susținere poate amplifica stresul (Lin et al., 2023).

Factorii de protecție includ:

  • Implicarea tatălui și împărțirea responsabilităților în mod egal;

  • Calitatea relației de cuplu – un cuplu care comunică și colaborează eficient poate gestiona mai bine stresul;

  • Rețeaua de sprijin social – fie că este vorba de familie, prieteni sau alte persoane care pot oferi suport;

  • Comunitatea altor părinți în situații similare – schimbul de experiențe și sprijinul reciproc pot aduce alinare;

  • Implicarea activă în procesul terapeutic al copilului – părinții pot simți mai mult control și împlinire (Sadziak, Wilinski, Wieczorek, 2019).

Pe lângă aceasta, psihoterapeutul Annette Nuñez oferă câteva sfaturi practice pentru prevenirea burnout-ului:

  1. Creează o listă de lucruri care îți plac și te calmează – fie că este vorba de o plimbare, ascultarea muzicii preferate sau savurarea unui desert, aceste mici pauze te pot ajuta să te regenerezi emoțional.

  2. Acordă-ți timp pentru tine – creează un program zilnic care să includă și momente dedicate doar ție, chiar dacă este vorba doar de 15-20 de minute.

  3. Fii blând/ă cu tine însuți/însăți – este important să nu te critici dur și să accepți că nu poți face totul perfect.

  4. Organizează activități pentru tine – planifică o ieșire doar pentru tine: o cafea în oraș, o plimbare sau o sesiune de shopping.

  5. Prioritizează sarcinile – acceptă că nu poți face totul și că este în regulă să amâni anumite sarcini.

Concluzie

Burnout-ul parental, mai ales în cazul părinților copiilor cu TSA, poate părea inevitabil, dar cu recunoașterea timpurie a semnelor și sprijinul adecvat, acesta poate fi prevenit sau gestionat. Important este să nu uităm că părinții au nevoie și de timp pentru ei, iar cererea de ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci un pas necesar spre protejarea sănătății mintale și fizice a întregii familii.

Articol scris de: Raluca Brehoi - terapeut.

Bibliografie:

  • Ardic, A. (2020). Relationship between parental burnout level and perceived social support levels of parents of children with autism spectrum disorder. International Journal of Educational Methodology, 6(3), 533-543.

  • Hubert S. și Aujoulat I. (2018) Parental Burnout: When Exhausted Mothers Open Up. Frontiers in Psychology. 9:1021. doi: 10.3389/fpsyg.2018.01021

  • Lin, Y., Wang, Y., Lin, C., Ni, Q., Jia, R., Chang, Y., & Qi, Y. (2023). The mediating role of perceived social support: alexithymia and parental burnout in parents of children with autism spectrum disorder. Frontiers in Psychology, 14, 1139618.

  • Sadziak, A., Wilinski, W., & Wieczorek, M. (2019). Parental burnout as a health determinant in mothers raising disabled children. Baltic Journal of Health and Physical Activity, 11(3), 8.

  • Sekułowicz, M., Kwiatkowski, P., Manor-Binyamini, I., Boroń-Krupińska, K., & Cieślik, B. (2022). The effect of personality, disability, and family functioning on burnout among mothers of children with autism: A path analysis. International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(3), 1187.

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:

Impactul diagnosticului de autism asupra familiilor

Impactul diagnosticului de autism asupra familiilor

Diagnosticarea copilului de către specialiști reprezintă pentru părinți un proces  complex, a cărui confirmare scindează lăuntric aparținătorii acestor copii, îi sfâșie din punct de vedere emoțional, impactându-i puternic. În momentul în care copilul lor este diagnosticat,vse declanșează o criză puternică în sufletul părinților, greu de gestionat pentru aceștia, generată de aflarea și conștientizarea de către aceștia a existenței unor nevoi speciale la copilul său.

S-a constatat că părinții sunt de cele mai multe ori în stare de alertă încă din etapa anterioară diagnosticării, când ei observă modul anormal de manifestare al copilului lor și problemele asociate, deoarece ei sunt cei care descoperă primii dificultățile copiilor lor. În plus, s-a demonstrat că acest diagnostic reprezintă un factor perturbator în viața de familie, deoarece în urma lui, întregul program al familiei este perturbat și schimbat. Părinții încep să acorde atenție exclusivă copilului cu autism: sunt atenți la nevoile, problemele, dorințele lui, începând să facă abstracție de propria viață socială, de nevoile lor, problemele, dorințele, emoțiile lor.

Ca urmare a diagnosticului impactant, părinții vor experimenta anumite etape emoționale de-a lungul timpului după diagnosticarea copilului lor. Aceste etape emoționale, în număr de cinci, sunt următoarele:

  •         Negarea
  •         Furia
  •         Negocierea
  •         Depresia
  •         Acceptare

Ce modalități folosesc părinții pentru a se adapta situației de criză?

Pentru a face față situației de criză în care se află și pentru a se adapta, părinții își dezvoltă anumite mecanisme adaptative de coping:

  •         Credința în divinitate
  •         Rugăciunea și frecventarea bisericii
  •         Existența unei rețele sociale de suport: familie, prieteni, cunoștințe
  •         Acceptarea.
  •         Negarea diagnosticului în prima etapă pentru a face față situației
  •         Optimismul
  •         Elaborarea de noi perspective, viziuni asupra situației
  •         Implicare maximală prin informare
  •         Căutarea unui alt specialist, a unei alte păreri cu privire la diagnosticul copilului

Toate acestea servesc la reducerea stresului părintelui, respectiv la adaptarea părintelui în fața situației de criză pe care o experimentează, dar și la dezvoltarea rezilienței.

Confruntarea cu diagnosticul de autism al copilului este o experiență extrem de dificilă pentru părinți, care trec printr-un adevărat carusel emoțional, de la negare și furie până la acceptare. Această situație le perturbă viața de zi cu zi, obligându-i să se adapteze unei noi realități în care copilul devine centrul preocupărilor lor. În fața acestui șoc, părinții își dezvoltă diverse mecanisme de coping, cum ar fi credința în divinitate, căutarea de sprijin social și informarea activă, care le permit să facă față provocărilor și să gestioneze stresul.

Prin acceptarea treptată a situației și implicarea activă în viața copilului, părinții pot transforma această experiență dureroasă într-o oportunitate de creștere personală și familială. În acest fel, ei pot cultiva reziliența, găsind noi perspective și soluții pentru a merge mai departe cu optimism și speranță.

Articol scris de Rădănia Mihaela-Luiza - asistent social.

Bibliografie:

Oşvat, C., & Bălţătescu, S. (2011). Suportul social şi instituţional pentru familiile copiilor cu dizabilităţi. Influenţa asupra bunăstării subiective a aparţinătorilor. În Sociologie

Românească, 9(4), 85-101

Shilubane, H., Mazibuko, N. (2020). Understanding autism spectrum disorder and coping

mechanism by parents: An explorative study. În International Journal of Nursing Sciences, 7, 413-418

Stamatin, O., & Chirilă, L. (2015). Impactul copilului cu autism asupra modului de viață a

familiei. În Revista Psihologie. Pedagogie Specială. Asistenţă Socială, 40(3), 33-36.

 

Articole recente

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:
În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult: