Principiul Premack sau „regula bunicii” pentru a îi stimula pe cei mici să ducă la bun sfârșit activitățile nedorite

Principiul Premack sau “regula bunicii” pentru a-i stimula pe cei mici să ducă la bun sfârșit activitățile nedorite

Principiul Premack este o strategie ABA care este denumită de multe ori și „regula bunicii.” Acest este, de fapt, o teorie care afirmă că un comportament mai puțin dorit poate fi stimulat prin oferirea posibilității de a se angaja într-un comportament dorit.
Sună puțin ciudat și dificil, nu-i așa? O să vă amuzați când veți realiza că mulți dintre noi cunoaștem acest principiu și chiar am crescut cu el.  De multe ori auzeam din gura părinților sau a bunicilor frazele următoare: “Dacă vei mânca legumele, vei primi și înghețată!” sau “mai întâi îți termini temele, apoi poți merge la joacă.” Aici putem observa că oferirea din timp a comportamentului dorit, poate motiva copilul să facă și activitatea mai puțin dorită pentru a ajunge la ceea ce își dorește. Putem deduce de aici că principiul Premack face mai ușoară o activitate neplăcută, fiind alternată cu o activitate plăcută imediat.
De asemenea, această tehnică poate fi exprimată prin următoarele construcții: „Întâi.... apoi”, „Dacă...apoi” sau „Probabilitate ridicată/Probabilitate scăzută.”
De fiecare dată când alegem să folosim acest principiu trebuie, mai întâi, să îi explicăm copilului care este comportamentul/recompensa/activitatea motivantă la care poate ajunge. De exemplu, dacă activitatea B, adica cea pe care și-o dorește cel mic, este de a ieși în parc, iar activitatea A este de a mânca tot din farfurie, îi putem spune celui mic astfel: „Dacă vrei să mergi în parc, trebuie să mănânci tot din farfurie.” În cazul în care refuză să îndeplinească sarcina mai puțin plăcută pentru a ajunge la cea plăcută, acesta nu va primi recompense dorită. Copilului i se dă șansa de a câștiga ori de a pierde recompensa. Astfel, accesarea acesteia este condiționată de finalizarea sarcinii.
Acest principiu îl poate folosi oricine la copii pentru a obține respectarea ori pentru a crește probabilitatea apariției unui anumit comportament. Un lucru foarte important pe care trebuie să îl reținem este că, deși tehnica poate fi foarte eficientă cu copiii de toate vârstele, nu toți sunt la fel de motivați de aceleași recompense. În acest sens, părinții/bunicii sau îngrijitorii trebuie să știe foarte bine ce comportamente îi stimulează pe cei mici.
Articol scris de Ioana Ciubotariu
Asistent Social

Articole recente

Vino să descoperi și să înțelegi profund impactul ADHD! Pe 29 noiembrie, te invităm la cursul „Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție”, desfășurat în format fizic, în București. Acest curs se adresează părinților, profesorilor și tuturor celor ce doresc să facă o diferență în viața celor afectați
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:
Participă pe 29-30 martie la cursul „Provocările tulburării ADHD: de la diagnosticare până la intervenție". Acesta va avea loc la sediul Asociației Activity și se adresează părinților, profesorilor și cadrelor didactice
Mai mult:

Ce este pedeapsa? Cum se aplică?

DSC_0200În general, când se folosește termenul de pedeapsă avem convingerea că acesta se referă la un procedeu ce implică o consecință aversivă și nocivă. Pentru a fi eficientă este de dorit ca pedeapsa să nu fie deloc așa!

Pedeapsa este folosită pentru a diminua și a stopa apariția unui comportament. Astfel, pedeapsa este acea consecință care reduce frecvența comportamentului anterior. În general, se aplica o consecință nedorită/negativă (pedeapsa pozitivă) sau se retrage un stimul dorit (pedeapsa negativă). Pedepsele imediate și sigure pot limita eficient comportamentele nedorite!  O pedeapsă ocazională pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani poate fi un tratament eficient. Cu atât mai mult dacă pe lângă pedeapsă este utilizată recompensa (pentru comportamentele adecvate) și o atitudine pozitivă din partea părinților.

Pedeapsa pozitivă

Aceasta funcționează ca administrarea unei consecințe negative imediate după apariția unui comportament (a pune ceva, apariția unui stimul), făcând ca acel comportament să reapară mai puțin pe viitor. Iată un exemplu: “George o întrerupe mereu pe d-na învățătoare când aceasta explică ceva. D-na îi explică lui George că a încălcat regula  (ridic mâna când vreau să spun ceva)și îi spune că de fiecare dată când va vorbi neîntrebat va primi câte un exercițiu de făcut în plus pentru acasă față de ceilalți colegi”.

Pedeapsa negativă

Aceasta funcționează ca eliminarea sau dispariția unui stimul imediat după apariția comportamentului și conduce la stingerea comportamentului. Spre exemplu: “La grădiniță, Mihai și Ionuț se ceartă pe o maşinuță. D-na educatoare intervine și le ia jucăria pentru că nu au ajuns la un consens în ceea ce privește mașina”.

Așa cum am spus la început pedeapsa nu înseamnă violență! Ba mai mult, studiile au demonstrat că pedeapsa fizică are foarte multe dezavantaje iar comportamentul pedepsit nu se stinge, ci doar este suprimat. Acest efect de moment, din păcate întărește acest comportament al părinților: “încetează să mai țipe doar când ajung să îl lovesc”, “face ceea ce îi spun când deja țip la el de mă aud vecinii”. Când pedeapsa este utilizată în această manieră copilul nu face altceva decât să evite să manifeste comportamentul problematic în contextele în care se află și persoana care îl pedepsește în mod violent. Spre exemplu un șofer care a fost amendat de mai multe ori de poliția rutieră pentru nerespectarea limitei de viteză, poate găsi diferite modalități de detectare a radarelor de pe şosea continuând să încalce regulile de circulaţie în mod constant, dar mergând regulamentar atunci când este anunţat că există un echipaj de poliţie sau un radar în zonă.

În plus atunci când pedeapsa fizică este folosită de către adulții de referință din viața unui copil, ea poate reprezinta un model de rezolvare a unor probleme. La fel, pedeapsa fizică poate crește sentimentul de frică față de persoana care îl pedepsește sau de contextele în care este pedepsit, cu atât mai mult cu cât pedeapsa este imprevizibilă.

Pedeapsa (chiar și în cazurile în care elimină comportamentul nedorit prin suprimare) nu ajută copilul să învețe comportamentul alternativ adecvat, dar utililizată corect este eficientă în combinație cu întărirea! Mai exact sancţionăm comportamentul problematic de fiecare dată când apare şi recompensăm apariţia fiecărui comportament adecvat.

 

Studiile din domeniu au arătat că întărirea pozitivă este strategia cea mai puternică în ceea ce privește obținerea comportamentelor adecvate din partea copiilor. Întărirea pozitivă crește posibilitatea apariției a comportamentului adecvat și le permite părinților, educatorilor și copiilor să se focuseze pe aspectele pozitive ale fiecărei situații.

Astfel toți  părinții/educatorii știu că pot consolida apariția comportamentelor adecvate fără ţipete și fără lovituri. A da copilului o instrucțiune într-o manieră pozitivă va avea același efect asupra subiectului și va fi mult mai eficientă decât o forma de amenințare conform căreia va primi o pedeapsă.

Andrei Ionel Mocanu

Analist Comportamental in curs de acreditare BACB

Psiholog, psihoterapeut cognitiv – comportamental

 

Sursa:

http://www.psyciencia.com/2015/05/29/definicion-de-la-semana-castigo/?utm_content=buffer340ab&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer