Anxietatea este o reacție normală pe care o trăim în momentul în care suntem în pericol sau ne simțim amenințați. Pornind de la definiția anxietății din dicționarul de psihologie Roland Doron-Francoise Parot, conform căreia aceasta este o emoție generată de anticiparea unui pericol difuz, greu de prevăzut și controlat, fiind însoțită de modificări fiziologice și hormonale caracteristice stărilor de activare ridicată și fiind adesea asociată comportamentului de evitare sau de retragere, se poate afirma faptul că prin termenul de anxietate înțelegem o serie de modificări ce au loc în organismul nostru, în modul de gândire și în comportament.
Modalități de manifestare a anxietății:
- La nivel cognitiv: preocupări intense, gânduri multiple, îngrijorare, lipsă de concentrare;
- La nivel emoțional: frică, teamă, iritabilitate, neliniște;
- La nivel comportamental: evitare, fugă, retragere;
- La nivel fiziologic: palpitații, tensiune musculară, tremurături, respirație scurtă și rapidă, puseuri de căldură sau din contră, fiori reci, stare de greață, senzație de gol în stomac, insomnie.
Conform lui Bowen, orice individ dispune de o anxietate de bază. În cazul în care starea de alertă specifică anxietății persistă și în momentele în care nu există o situație care să o declanșeze, vorbim de o tulburare anxioasă sau de o anxietate cronică sau acută.
Tulburarea anxioasă generalizată se referă la îngrijorări excesive și incontrolabile privind evenimente din viața cotidiană care apar mai tot timpul, iar anxietatea acută se referă la o stare de anxietate apărută spontan fără niciun motiv.
Vindecarea tulburărilor de anxietate este posibilă prin asistență psihoterapeutică și prin tratament medicamentos. Terapia în astfel de cazuri presupune expunerea gradată la contextul anxiogen, proces numit desenzitivizare sistematică, completat de exerciții și tehnici de relaxare.