Ce este ADHD? Caracteristici, diagnostic şi intervenţie

Ce este ADHD? Caracteristici, diagnostic şi intervenţie

Caracteristici

ADHD reprezintă o tulburare neurobiologică caracterizată printr-o dezvoltare necorespunzătoare de inatenţie (deficit de atenţie), hiperactivitate şi impulsivitate, simptome ce pot apărea în diferite contexte sociale (acasă, în parc, la şcoală sau în alte activităţi sociale). (Organizaţia ,,Salvaţi copiii’’, 2009) Afectează în mod negativ activităţile şcolare şi profesionale. La debut, ADHD, indiferent dacă este însoţit sau nu de întârziere mintală, se poate manifesta cu hiperactivitate, deficit de atenție, copilul atinge jucăriile fără a se juca cu ele, este capabil să iniţieze şi să menţină relații sociale doar pe perioade scurte, are limbaj expresiv prezent, dar cu valoare de „cuvânt-propoziție“, nu respectă regulile și nu înţelege interdicţia. (Dobrescu, 2003 apud Rad, Costinescu & Dobrescu, 2008).

Este o tulburare de comportament frecvent diagnosticată în copilărie, fiind estimat că poate afecta 3 până la 7 % dintre copiii care au vârstă şcolară. De cele mai multe ori, simptomatologia persistă şi la vârsta adolescenţei, precum şi la cea adultă. (Organizaţia ,,Salvaţi copiii’’, 2009) Conform studiilor de specialitate, ADHD este o tulburare care se transmite ereditar, de la părinţi la copii. Cu toate acestea, poate fi și rezultatul unei corelaţii dintre acești factori ereditari cu cei de mediu şi psihosociali. Evenimentele care pot declanşa apariţia acestei tulburări poate fi, de exemplu, un mediu familial în care apar frecvent tensiuni sau lipsa unui climat afectiv şi relaţiile ce se stabilesc în aceasta.

Diagnostic

Pentru a fi diagnosticat, simptomele trebuie să persiste cel puţin 6 luni, la o intensitate necorespunzătoare nivelului de dezvoltare, afectând negativ activităţile sociale, dar şi pe cele din mediul şcolar şi profesional. 

Fiecare dintre cele trei medii implică următoarele simptome:

Deficitul de atenţie (DSM-5, 2016):

  • lipsa capacităţii de concentrare asupra detaliilor, individul are tendinţa să omită sau să rateze detalii în cazul unor sarcini, iar munca nu este temeinică.
  • dificultăţi în menţinerea atenţiei în efectuarea unor sarcini sau în activităţi distractive (de exemplu, în cadrul jocului)
  • lipsa unei capacităţi de a asculta interlocutorul
  • dificultăţi în urmarea exactă a unor instrucţiuni, în finalizarea unor sarcini (de exemplu, teme, activităţi casnice)
  • dificultăţi în a se implica în sarcini ce presupun un nivel de efort ridicat
  • deseori are tendinţa de a pierde obiectele necesare unor sarcini sau activităţi (de exemplu, instrumente de scris, chei, ochelari, cărţi)
  • de cele mai multe ori este distras de stimuli externi

Hiperactivitate (Organizaţia ,,Salvaţi copiii’’, 2009, pag. 88-89):

  • dificultăţi în a respecta reguli sociale (de exemplu, aşteptarea rândului)
  • adesea se joacă cu picioarele, cu mâinile sau se foieşte pe scaun
  • dificultăţii de a aştepta pe scaun
  • are tendinţa de a vorbi excesiv de mult
  • de cele mai multe ori se află într-o continua mişcare

Impulsivitate:

  • nu are capacitatea de a aştepta să i se adreseze o întrebare, venind deja cu formularea răspunsului
  • adesea îi întrerupe sau deranjează pe ceilalţi, intervine în conversaţii sau în jocurile altora

Intervenţie

Diagnosticul este stabilit de medicul specialist psihiatru. Pe baza unei evaluări complexe, se realizează o anamneză din care medicul obţine informaţii cu privire la istoricul copilului de la părinte şi educatori, ulterior interpretând rezultatele testelor psihologice specifice.

Pe lângă medicamentaţie, foarte importantă este şi angajarea copilului într-un program de terapie comportamentală în care acesta să aibă reguli clare, iar programul de intervenţie să vizeze următoarele aspecte:

  • dezvoltarea atenţiei şi capacităţii de concentrare
  • îmbunătăţirea performanţelor şcolare
  • diminuarea comportamentului agresiv
  • creşterea încrederii în sine

Bibliografie:

  1. Organizația ,,Salvaţi Copiii’’. 2009. Ghid de intervenţie psihosocială destinat profesioniştilor care lucrează cu copiii cu vârste între 0-6/7 ani cu probleme de sănătate mintală. Bucureşti: Speed Promotion.
  2. DSM-5 2016: manual de diagnostic şi clasificare statistică a tulburărilor mintale.Ed. a 5-a. Bucureşti: Editura Medicală Callisto.
  3. Rad, F., Costinescu, R., Dobrescu, I. 2008. ADHD şi tulburarea de spectru autist la vârste mici. În Revista Română de Pediatrie-XVII, Nr.1

Articol scris de Alexandra Ghilință și Raluca Brehoi

Urmăriți evenimentul Mituri și realități despre ADHD

Articole recente

Asociația Activity vă invită la ZIUA FAMILIEI ACTIVE, eveniment de joacă și relaxare, pe 16 septembrie 2023, la Roaba de Cultură by Green Revolution, în parcul Regele Mihai I
Mai mult:
Vă invităm să participați pe 21 aprilie, de la ora 16,00, la cursul dedicat cadrelor didactice „Managementul clasei - de la un teren minat la un trib unit" în cadrul căruia vom discuta despre aceste provocări și vom descoperi noi metode de gestionare a clasei.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:

Webinar LIVE: Mituri și realități despre ADHD, marți, 29 noiembrie 2022

Webinar LIVE: Mituri și realități despre ADHD, marți, 29 noiembrie 2022

ADHD este un diagnostic pe care din ce în ce mai mulți copii îl primesc și care, netratat corespunzător, le poate afecta viața - de la modul în care relaționează, până la rezultatele școlare. Părinții au numeroase întrebări pe acest subiect, deseori găsind greu răspunsuri printre explicațiile științifice. Pentru a înțelege ce înseamnă ADHD, cum ne dăm seama că există riscul acestui diagnostic și care este tratamentul potrivit, vă invităm să urmăriți webinarul „Mituri și realități despre ADHD" marți, 29 noiembrie, de la ora 19,30. Acesta va fi transmis live pe pagina de Facebook a Asociației Activity.
 
Andrei Ionel Mocanu, psiholog, și Marius Rusu, psiholog, vor răspunde la toate întrebările voastre referitoare la copiii care au ADHD pe care le puteți transmite în avans, aici: https://forms.gle/SGyoirVRV8ZLv8ER8.
 
Subiecte de discuție:
  • cum ne dăm seama că piticii noștri au ADHD?
  • care este intervenția potrivită pentru ADHD?
  • cum își pot sprijini părinții copiii diagnosticați cu ADHD?
 Evenimentul face parte din seria de evenimente Fii un tată activ, organizate de Asociația Activity din anul 2019 în prezent.

Articole recente

Asociația Activity vă invită la ZIUA FAMILIEI ACTIVE, eveniment de joacă și relaxare, pe 16 septembrie 2023, la Roaba de Cultură by Green Revolution, în parcul Regele Mihai I
Mai mult:
Vă invităm să participați pe 21 aprilie, de la ora 16,00, la cursul dedicat cadrelor didactice „Managementul clasei - de la un teren minat la un trib unit" în cadrul căruia vom discuta despre aceste provocări și vom descoperi noi metode de gestionare a clasei.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) apare la copii preșcolari sau în primii ani de școlarizare.

Pentru acești copii este foarte dificil să-și mențină atenția sau să-și poată controla comportamentul. Pentru a reuși vor avea nevoie de ajutor atât din partea părinților cât și a profesorilor sau a altor profesioniști.

 

Simptomatologie

Principalele caracteristici ale ADHD-ului sunt: lipsa atenției, hiperactivitatea și impulsivitatea. Datorită faptului că foarte mulți copii prezența acestor simptome dar cu o intensitate moderată, este important ca diagnosticul să fie pus de către un profesionist.

Simptomele pot apărea în decursul a mai multor luni. De cele mai multe ori, primele simptome evidente sunt impulsivitatea și hiperactivitatea. Deficitul de atenție poate apărea după un an sau chiar mai mult.

Diferitele simptome pot apărea în circumstanțe diferite, în funcție de cererile situaționale. Comportamentul unui copil care nu reușește să stea liniștit poate atrage atenția profesorilor, în timp ce un copil visător care nu reușește să fie atent poate fi neobservat. Copilul impulsiv care acționează fără să se gândească poate fi considerat problematic în timp ce un copil pasiv, mai lent poate fi văzut ca fiind demotivat. Totuși, fiecare dintre acești copii pot avea diferite tipuri de ADHD.

Toți copii pot să fie uneori neatenți, impulsivi, agitați sau să nu reușească să se concentreze, însă aceste lucruri nu implică neapărat o problemă. Când simptomele descrise mai sus afectează activitățile zilnice ale copilului putem să ne gândim ca este posibil să fie vorba despre ADHD. Dar, datorită faptului că simptomatologia variază în funcție de situație, diagnosticul poate fi complicat, mai ales atunci când lipsa atenției este simptomul predominant.

 

            Tipuri de ADHD

  1. Tulburarea în care predomina impulsivitatea-hiperactivitatea, fără un deficit de atenție.
  2. Tulburarea în care predomină lipsa atenției, fără să existe hiperactivitatea-impulsivitate semnificativă.
  3. Tulburarea combinată, în care sunt prezente toate cele 3 simptome.

 

Hiperactivitate-Impulsivitate

Copii hiperactivi sunt într-o mișcare continuă. Merg rapid dintr-un loc în altul sau vorbesc fără să se mai oprească. Pentru ei este destul de dificil să stea așezați la școală sau la ora mesei. Se mișcă chiar și atunci când stau pe scaun sau se ridică foarte des.

Adolescenții sau adulții hiperactivi se simt în interiorul lor neliniștiți, au nevoie sa fie ocupați tot timpul și de multe ori fac multe lucruri în același timp.

Copii impulsivi acționează fără să gândească. Adesea fac comentarii inadecvate, își arată emoțiile fără restricții și acționează fără să țină cont de consecințele acțiunilor sale. Le este foarte dificil să aștepte atunci când își doresc ceva. Chiar și adolescenții sau adulții care prezintă astfel de probleme aleg să realizeze activități care să le proporționeze recompense imediate.

 

Semne ale hiperactivității-impulsivității

  • Mișcarea continuă a mâinilor sau a picioarelor.
  • Aleargă, escaladează sau părăsesc scaunul în situațiile în care este de așteptat să rămână așezați.
  • Răspund precipitat la întrebări fără să aștepte să asculte toată întrebarea.
  • Nu reușesc să-și aștepte rândul și vor să obțină imediat ceea ce-și doresc.

 

Deficit de atenție

Copii cu o capacitate scăzută de atenție prezintă dificultăți de concentrare, se plictisesc la scurt timp de la începerea unei activități. Activitățile școlare sunt dificile pentru acești copii. Pot să uite să realizeze lecțiile sau își uită caietele și cărțile în clasă. Dacă reușesc să termine anumite activități ele pot fi pline de greșeli.

 

Semne ale deficitului de atenție

  • Se distrag foarte ușor.
  • Adesea fac abstracție de detalii sau comit erori din neglijență.
  • Rareori urmează instrucțiuni, pierd sau uită lucruri.
  • Frecvent trec de la o activitate la alta fără să le termine.

Acești copii pot părea visători, lenți sau letargici. Au dificultăți în a procesa rapid informația. Atunci când profesorii le dau instrucțiuni verbale sau scrise au probleme în a înțelege ce trebuie să facă.  Pot să stea liniștiți și fără să vorbească dar și pot să pară implicați în activitate dar fără să fie atenți. Nu prezintă probleme de relaționare cu ceilalți. Frecvent, deficitul de atenție este neperceput de către ceilalți, însă o intervenție este la fel de importantă ca și în cazul celorlalte tipuri de ADHD.

 

Ce poți face dacă copilul tău are ADHD?

 

Pe lângă intervenția unui specialist, părinții pot să își ajute copilul. Este însă important ca părintele să aibă grijă în primul rând de el pentru că a fi parintele unui copil hiperkinetic poate fi obositor. Așadar, învățarea unor tehnici de management al stresului și îngrijirea propriei stări de bine poate ajuta părintele să fie mai eficient atunci când încearcă să-și educe copilul. De asemenea, grupurile de suport sau apelarea unui psiholog sau medic specializat în acest tip de problemă poate avea succes.

Idei care te vor ajuta să-ți controlezi copilul:

  • Stabilirea unui program zilnic; stabilește ore fixe la care copilul să se trezească, să mănânce, să facă baie, să meargă la școală sau să meargă la culcare.
  • Reducerea stimulilor distractori. Muzica tare, televizorul aprins suprastimulează copilul.
  • Organizarea casei. Dacă copilul știe exact unde se află fiecare jucărie, cărti/caiete este mai puțin probabil ca acesta să le piardă.
  • Încurajarea comportamentului adecvat prin recompensarea acestuia. Se pot folosi atât recompense sociale cât și materiale care nu sunt foarte costisitoare.
  • Stabilește obiective mici care pot fi îndeplinite.
  • Ajută-ți copilul să se concentreze asupra unei activități. Folosește o listă care să ajute copilul să vadă progresul. Amintește-i frecvent lucrurile pe care trebuie să le realizeze.
  • Limitarea opțiunilor. Ajută copilul să ia decizii bune dându-i doar 2-3 variante.
  • Implică-l în activități pe care poate să le realizeze cu brio. Toți copii au nevoie să experimenteze o stare de bine a propriei persoane.
  • Folosește o disciplină calmă. Evită pedepsirea fizică fiindcă nu are niciun rezultat. Discută cu copilul tău comportamentul acestuia, ce a făcut bine și mai puțin bine.

 

Strategii de disciplinare

  1. Time-out. Consistă în evitarea accesului la o activitate dorită datorită producerii unui comportament negativ. De exemplu, dacă își lovește fratele, în primul rând îi explicăm ce a făcut și de ce își va petrece următoarele 5 minute în colțul camerei fără să se deplaseze din locul stabilit.
  2. Consecință potizivă. Consistă în recompensarea comportamentului adecvat. De exemplu, dacă face bine o activitate, are voie să se joace puțin la calculator.
  3. Retragerea privilegiilor. Consistă în retragerea recompenselor datorită comportamentului inadecvat. De exemplu, dacă nu termină o activitate pierde privilegiul de a ieși să se plimbe cu bicicleta.
  4. Sistemul de Tokeni. Copilul poate câștiga un anumit număr de tokeni dacă se comportă adecvat și poate să-i piardă dacă se comportă inadecvat. Ulterior, tokenii sunt transformați în premii.

Aşa cum am subliniat în acest articol atât comportamentele deficitare ale copiilor cu ADHD pot şi corectate cât şi comportamentele în exces pot fi diminuate cu ajutorul terapiei comportamentale şi cu o intervenţie realizată de timpuri pe toate palierele (copil, familie, grădiniţă/şcoală).

 

Sebastiana Groza,

Psiholog clinician, terapeut ABA

 

Sursa: