Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)

Noțiuni teoretice

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea. Lipsa de atenție se manifestă comportamental în ADHD prin abaterea de la sarcini, lipsa de consecvență, dificultatea de a rămâne concentrat și dezorganizarea, și nu este cauzată de sfidare sau de lipsă de înțelegere.

Pentru validarea simptomelor, acestea trebuie să fie manifestate timp de minimum 6 luni și să se fi manifestat înaintea vârstei de șapte ani, în cel puțin două domenii (acasă și la școală). ADHD-ul debutează în copilărie, iar necesitatea observării simptomelor înaintea vârstei de 12 ani sugerează existența unui tablou clinic substanțial în această perioadă.

 

Implicarea părintelui

Implicarea părintelui joacă un rol esențial atunci când vorbim despre copiii cu tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate. Specialiștii vin în sprijinul părinților cu resurse și cursuri, pentru ca timpul petrecut acasă să fie plăcut din ambele perspective (părinte-copil).

Impactul resimțit de copil și de părinte poate avea o încărcătură emoțională puternică. Drept urmare, abilitățile de relaționare, dorința de integrare, de a avea un statut social și de a face parte dintr-un grup devin obiective importante pentru copil, însă acestea sunt adesea dificil de atins fără sprijin psihoterapeutic. Relațiile cu familia pot fi, de asemenea, afectate.

 

Cum pot părinții accepta mai ușor diagnosticul?

Nu este niciodată ușor să primim vești, cu atât mai mult vești care au legătură cu copiii noștri. Iată câteva sfaturi care vă pot ajuta să percepeți mai ușor situațiile dificile:

  1. Nu vă învinuiți pentru că „puteați oferi mai mult”
    ADHD-ul poate fi transmis genetic, dar acest factor nu este singura cauză și nici cea mai dominantă. Nu vă blamați, pentru sigur ați făcut tot ce ați putut. 
  2. Dobândiți informații
    O înțelegere mai bună a diagnosticului poate aduce liniște interioară. Simptomele copilului pot fi gestionate mai bine prin accesarea informațiilor din surse sigure și aplicarea corectă a noțiunilor învățate.

 

Cum putem diminua simptomele ADHD-ului?

Această tulburare nu poate fi vindecată, însă simptomele pot fi diminuate considerabil cu ajutorul specialiștilor. O comunicare eficientă între personalul atestat, părinți, colegii copilului, profesori și alți adulți din jur poate face o mare diferență.

Tratamentul poate include:

  • Tratament medicamentos
  • Psihoterapie cognitiv-comportamentală (adesea preferată de adulți înainte de tratamentul medicamentos)
  • Dezvoltarea unor noi abilități pentru o mai bună integrare socială

Știați că există tratamente stimulante care nu provoacă dependență la copii?
Mulți părinți sunt temători față de tratamente, însă cercetările arată că tratamentele stimulante administrate corect nu provoacă dependență. Totuși, abuzul poate avea efecte negative.

Recomandări pentru administrarea tratamentului:

  • Respectați intervalul de timp prescris.
  • Nu lăsați medicamentele la îndemâna copilului.
  • Nu opriți tratamentul brusc, fără consultarea medicului.

 

Concluzii

Copilul cu ADHD merită o viață plină de emoții pozitive, bucurie și entuziasm. Fiecare copil este unic, iar cei diagnosticați ne arată cât de sincer și pur putem privi lumea prin ochii lor.

(Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, DSM-5)

 

Articol scris de: Daniela Sanda

 

Bibliografie

U.S Centers for Disease Control and Prevention(CDC). (2024). Attention- Deficit/Hyperactivity Disorder.

Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (Vols. DSM-5). (n.d.). Medicala Callisto.

World Health Organization(WHO). (2019). Attention Deficit Hyperactivity Disorder(ADHD).

 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Curs: Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial

Curs: Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial

ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată printr-un model persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care interferează semnificativ cu funcționarea sau dezvoltarea persoanei diagnosticate. Aproape 1 din 10 școlari este diagnosticat cu ADHD, iar băieții au un risc mai mare de a fi diagnosticați comparativ cu fetele.

În intervenția ADHD, psihoeducația joacă un rol esențial, ajutând toate persoanele implicate să înțeleagă mai bine cum funcționează ADHD și să dezvolte o mai bună înțelegere a lor înșiși și a celor care au această tulburare. Pentru membrii familiei unui copil sau adult cu ADHD, intervenția în mediul familial poate fi deosebit de dificilă, deoarece presupune multe schimbări și repetiții constante.

 

🗓️ Te așteptăm pe 31 ianuarie, la cursul "Strategii de intervenție în ADHD în mediul familial", pentru a descoperi cum poți face o diferență reală în viața celor afectați de ADHD! Cursul va avea loc în București, iar locurile sunt limitate. Este dedicat părinților, educatorilor, profesorilor și tuturor celor care vor să aducă o schimbare pozitivă în viața celor afectați de ADHD.

 

La finalul acestui curs, participanții vor:

👉🏻 Dobândi abilități generale pentru structurarea mediului familial în scopul sprijinirii persoanelor cu ADHD;

👉🏻 Învăța strategii proactive de gestionare a comportamentelor;

👉🏻 Învăța strategii reactive de gestionare a comportamentelor;

👉🏻 Dobândi abilități de comunicare eficientă în cadrul familiei;

👉🏻 Dezvolta instrumente personalizate pentru crearea unui mediu favorabil pentru persoanele cu ADHD.

 

📣 Formator:

👉🏻 Andrei Mocanu – psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental, cu o experiență de peste 16 ani în domeniu. Andrei este formator pe diverse proiecte de sănătate mintală și facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: 31 ianuarie, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Participare pe bază de donație: 200 lei.

❗ Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 28 ianuarie 2025, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0729 189 326

Email: contact@asociatia-activity.ro

 

Acest curs este gândit să ofere nu doar informații, ci și inspirație și sprijin pentru cei ce doresc să ajute activ copiii și adulții cu ADHD. Te așteptăm să faci parte din schimbare!

Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție – Curs fizic

Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție

ADHD este o tulburare de neurodezvoltare ce afectează profund viețile celor diagnosticați și ale celor apropiați, de multe ori continuând și la vârsta adultă. Această afecțiune aduce provocări zilnice pentru copii și adulți, prin simptome precum dificultatea de a-și concentra atenția, impulsivitatea și hiperactivitatea. Pe lângă acestea, pot apărea tulburări asociate – de învățare, opoziționism, anxietate și chiar depresie – care influențează nu doar individul, ci și relațiile cu familia, colegii și profesorii. Prin urmare, un sprijin terapeutic adecvat, psihoeducația și colaborarea sunt esențiale pentru o gestionare eficientă a ADHD.

Vino să descoperi și să înțelegi profund impactul ADHD! Pe 29 noiembrie, te invităm la cursul „Provocările tulburării ADHD de la diagnosticare până la intervenție”, desfășurat în format fizic, în București. Acest curs se adresează părinților, profesorilor și tuturor celor ce doresc să facă o diferență în viața celor afectați de ADHD.

 

La finalul acestui curs, participanții vor:

👉🏻 dobândi abilități practice de recunoaștere a simptomelor specifice ADHD;

👉🏻 învăța pașii corecți pentru un diagnostic complet și corect;

👉🏻 înțelege cauzele și mecanismele care stau la baza ADHD;

👉🏻 cunoaște beneficiile și importanța terapiei medicamentoase;

👉🏻 învăța tehnici de gestionare a simptomelor acasă, la școală și în alte contexte sociale;

👉🏻 obține o viziune de ansamblu asupra evoluției ADHD de la copilărie la maturitate, pentru a anticipa și sprijini etapele viitoare.

 

📣 Cursul va fi susținut de:

👉🏻 Andrei Mocanu: psiholog, psihoterapeut cognitiv-comportamental și analist comportamental. Are o experiență de peste 16 ani în domeniu, fiind formator pe diverse proiecte de sănătate mintală dedicate copiilor și adolescenților. De asemenea, este facilitator al programelor parentale Cercul Siguranței și Triple P.

👉🏻 Ramona Gheorghe : medic primar în psihiatrie pediatrică și psihoterapeut adlerian, cu aproape 20 de ani de experiență în lucrul cu copii, adolescenți și părinți. Oferă second opinion pentru tulburările de neurodezvoltare și este lector de cursuri de Psihodinamica psihopatologiei. De asemenea, Ramona este prezentă ca lector în cadrul conferințelor de sănătate mintală naționale și internaționale.

 

Detalii organizatorice:

🗓️ Data și ora: 29 noiembrie, între 16:00 și 20:30, cu o pauză de 30 minute inclusă.

📌 Locație: Sediul Asociației Activity, Str. Intrarea Parului, nr.28, București.

🎟️ Taxa de participare: 200 lei.

❗Număr de locuri limitat.

 

Procedură de înscriere:

🔵 Achitați taxa de participare de 200 de lei/participant până la data de 27 noiembrie 2024, în contul de mai jos:

Cont IBAN: RO12UGBI0000422012949RON

Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copil și Familie Activity

Detalii plată: Donație

🔵 Transmiteți dovada de plată pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro, specificând numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon.

 

📞✉️ Contact:

Telefon: 0729 189 326

Email: contact@asociatia-activity.ro

Acest curs este gândit să ofere nu doar informații, ci și inspirație și sprijin pentru cei ce vor să ajute activ copiii și adulții cu ADHD. Te așteptăm să faci parte din schimbare!

Impactul diagnosticului de autism asupra familiilor

Impactul diagnosticului de autism asupra familiilor

Diagnosticarea copilului de către specialiști reprezintă pentru părinți un proces  complex, a cărui confirmare scindează lăuntric aparținătorii acestor copii, îi sfâșie din punct de vedere emoțional, impactându-i puternic. În momentul în care copilul lor este diagnosticat,vse declanșează o criză puternică în sufletul părinților, greu de gestionat pentru aceștia, generată de aflarea și conștientizarea de către aceștia a existenței unor nevoi speciale la copilul său.

S-a constatat că părinții sunt de cele mai multe ori în stare de alertă încă din etapa anterioară diagnosticării, când ei observă modul anormal de manifestare al copilului lor și problemele asociate, deoarece ei sunt cei care descoperă primii dificultățile copiilor lor. În plus, s-a demonstrat că acest diagnostic reprezintă un factor perturbator în viața de familie, deoarece în urma lui, întregul program al familiei este perturbat și schimbat. Părinții încep să acorde atenție exclusivă copilului cu autism: sunt atenți la nevoile, problemele, dorințele lui, începând să facă abstracție de propria viață socială, de nevoile lor, problemele, dorințele, emoțiile lor.

Ca urmare a diagnosticului impactant, părinții vor experimenta anumite etape emoționale de-a lungul timpului după diagnosticarea copilului lor. Aceste etape emoționale, în număr de cinci, sunt următoarele:

  •         Negarea
  •         Furia
  •         Negocierea
  •         Depresia
  •         Acceptare

Ce modalități folosesc părinții pentru a se adapta situației de criză?

Pentru a face față situației de criză în care se află și pentru a se adapta, părinții își dezvoltă anumite mecanisme adaptative de coping:

  •         Credința în divinitate
  •         Rugăciunea și frecventarea bisericii
  •         Existența unei rețele sociale de suport: familie, prieteni, cunoștințe
  •         Acceptarea.
  •         Negarea diagnosticului în prima etapă pentru a face față situației
  •         Optimismul
  •         Elaborarea de noi perspective, viziuni asupra situației
  •         Implicare maximală prin informare
  •         Căutarea unui alt specialist, a unei alte păreri cu privire la diagnosticul copilului

Toate acestea servesc la reducerea stresului părintelui, respectiv la adaptarea părintelui în fața situației de criză pe care o experimentează, dar și la dezvoltarea rezilienței.

Confruntarea cu diagnosticul de autism al copilului este o experiență extrem de dificilă pentru părinți, care trec printr-un adevărat carusel emoțional, de la negare și furie până la acceptare. Această situație le perturbă viața de zi cu zi, obligându-i să se adapteze unei noi realități în care copilul devine centrul preocupărilor lor. În fața acestui șoc, părinții își dezvoltă diverse mecanisme de coping, cum ar fi credința în divinitate, căutarea de sprijin social și informarea activă, care le permit să facă față provocărilor și să gestioneze stresul.

Prin acceptarea treptată a situației și implicarea activă în viața copilului, părinții pot transforma această experiență dureroasă într-o oportunitate de creștere personală și familială. În acest fel, ei pot cultiva reziliența, găsind noi perspective și soluții pentru a merge mai departe cu optimism și speranță.

Articol scris de Rădănia Mihaela-Luiza - asistent social.

Bibliografie:

Oşvat, C., & Bălţătescu, S. (2011). Suportul social şi instituţional pentru familiile copiilor cu dizabilităţi. Influenţa asupra bunăstării subiective a aparţinătorilor. În Sociologie

Românească, 9(4), 85-101

Shilubane, H., Mazibuko, N. (2020). Understanding autism spectrum disorder and coping

mechanism by parents: An explorative study. În International Journal of Nursing Sciences, 7, 413-418

Stamatin, O., & Chirilă, L. (2015). Impactul copilului cu autism asupra modului de viață a

familiei. În Revista Psihologie. Pedagogie Specială. Asistenţă Socială, 40(3), 33-36.

 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Explorând potențialul: punctele forte asociate autismului

Explorând potențialul: punctele forte asociate autismului

În discuțiile despre autism, se pune adesea accentul pe dificultățile pe care aceste persoane le întâmpină în ariile socială, de comunicare și comportamentală. Este adevărat că se confruntă cu numeroase provocări, însă este esențial să recunoaștem și să valorificăm potențialul, punctele forte și resursele interioare unice ale fiecărei persoane cu autism.

Important este să recunoaștem și să valorificăm potențialul, punctele forte și resursele interioare unice ale fiecărei persoane cu autism. Prin înțelegerea și aprecierea acestor aspecte, putem contribui la dezvoltarea unei perspective mai echilibrate și mai pozitive asupra autismului, promovând incluziunea și respectul în societate.

Un aspect distinctiv la copiii cu autism este concentrarea intensă asupra anumitor arii de interes. Atunci când aceștia devin interesați de o activitate sau de un obiect, își pot menține atenția asupra acestora pentru perioade îndelungate, ceea ce îi diferențiază de copiii cu dezvoltare tipică. Acești copii pot manifesta abilități tehnice remarcabile, în special în utilizarea calculatorului, având o atenție deosebită la detalii. De asemenea, percepția lor asupra realității poate fi diferită, ceea ce le permite dezvoltarea unor abilități matematice excepționale, conducând la performanțe notabile.

Pe lângă aceste abilități, Autism Speaks (2010) menționează și alte calități importante ale persoanelor cu autism, cum ar fi capacitatea de memorare pe termen lung, abilitatea de a interioriza reguli și aspecte concrete, orientarea excelentă în spațiu și o integritate morală pronunțată. Persoanele cu autism sunt adesea foarte corecte și cinstite, având și competențe în interpretarea textului scris.

Conform ghidului Autism Speaks (2010), copiii cu autism demonstrează o individualitate și unicitate remarcabilă în comparație cu copiii cu dezvoltare tipică. Deși se confruntă cu numeroase probleme, ei dispun și de puncte forte datorită unui element cheie: motivația. Motivația este motorul care îi ajută să își dezvolte abilități atunci când descoperă activități care le stârnesc interesul. Părinții trebuie să fie atenți la nevoile și dorințele copiilor lor pentru a identifica principalele interese ale acestora. Înțelegând aceste aspecte, părinții pot descifra motivația intensă a copilului, ceea ce poate conduce la interiorizarea și dezvoltarea unor competențe valoroase.

Este, de asemenea, important să subliniem rolul educației și al intervențiilor personalizate în dezvoltarea punctelor forte ale copiilor cu autism. Programele educaționale special concepute și terapiile personalizate pot ajuta la cultivarea abilităților unice ale acestor copii, oferindu-le oportunități de a-și dezvolta talentele și de a-și atinge potențialul maxim. Printr-o abordare individualizată, care să se concentreze pe punctele forte și pe interesele lor specifice, se poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții acestora și se poate facilita integrarea lor în societate.

În plus, este esențial să promovăm o atitudine pozitivă și incluzivă față de persoanele cu autism, atât în comunitate, cât și la locul de muncă. Recunoașterea și valorizarea abilităților lor poate duce la o mai bună integrare socială și profesională, precum și la crearea unui mediu în care diversitatea este apreciată și respectată. Prin eforturi comune, putem construi o societate în care fiecare persoană, indiferent de diagnostic, să aibă șansa de a-și valorifica potențialul și de a contribui într-un mod semnificativ la comunitatea din care face parte.

Articol scris de: Rădănia Mihaela-Luiza

 

Bibliografie: 

Autism Speaks (2013). Servicii pentru familie. Ghidul celor 100 de zile. București: Fundația Romanian Angel Appeal

Iacoblev, L., Dumitru, S. (2010). Copilul meu cu autism. Mini ghid pentru părinți. București: Editura Autism România.

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Cum stimulăm limbajul la copiii cu TSA?

Cum stimulăm limbajul la copiii cu TSA?

Copiii au nevoie de cât mai multe contexte în care să experimenteze comunicarea, dar și de un model lingvistic (Hoff, 2006, citat în Grandgeorge et al., 2009). În tulburarea de spectru autist, copiii pot utiliza imitația ca formă de învățare a limbajului.

Copiii cu autism pot necesita sprijin pentru a-și îmbunătăți abilitățile lingvistice. Acest lucru se datorează faptului că aceștia se concentrează adesea pe detaliile din lumea lor. Prin urmare, ei ar putea pierde oportunitățile de a dobândi abilități lingvistice precum înțelegerea și exprimarea folosind cuvinte. Un copil de trei luni care este distras de un ventilator de tavan este mai puțin probabil să învețe să zâmbească și să se gâdile cu părinții lui. Dacă un copil nu se joacă cu părinții săi până la nouă luni, este mai puțin probabil ca limbajul acestuia să se dezvolte corespunzător.

Pentru a dezvolta limbajul, copiii cu autism au nevoie de oportunități regulate, semnificative și motivante de a folosi și exersa limbajul și abilitățile lingvistice. Putem crea oportunități semnificative și motivante pentru copilul autist de a folosi limbajul ca parte a activităților de zi cu zi împreună. De exemplu, am putea pune jucăria preferată a copilului la îndemână, astfel încât copilul să fie nevoit să o ceară. Sau putem, pe rând, să deschidem paginile cărților cu imagini și să vorbim sau să arătăm unul altuia ceea ce găsim. Este important să facem o pauză suficient de lungă pentru ca cel mic să spună ceea ce gândește sau simte (Autism CRC, 2022).

Modelarea utilizării limbajului pentru copiii cu autism permite să-i arătăm copilului cum să răspundă sau să ceară ceva. Când vorbim cu un copil autist, modelarea limbajului implică folosirea gesturilor și expresiilor faciale. În plus, înseamnă să ajutăm copilul să folosească corect limbajul. 

Dacă copilul încearcă să vorbească, putem folosi expresiile de care credem că are nevoie, cum ar fi „ajutor” în timp ce copilul ține un pachet de mâncare pe care nu îl poate deschide. Este recomandat să folosim fraze care conțin cu unul sau două cuvinte mai multe decât ceea ce folosește copilul în prezent atunci când vorbește. De exemplu, modelăm propoziții de unu sau două cuvinte dacă copilul nu vorbește încă. Dacă copilul vorbește în propoziții de două sau trei cuvinte, repetăm ceea ce spune, dar adăugăm câteva cuvinte suplimentare pentru a-i demonstra că poate construi propoziții mai mari (Autism CRC, 2022).

Este importantă încurajarea comunicării non-verbale. Dacă copilul autist se manifestă prin comportamente precum plânsul, este posibil să aibă capacitatea de a comunica non-verbal. De exemplu, acesta se poate încuraja să arate sau să se întindă după obiectul dorit sau să folosească un sistem de comunicare vizual, cum ar fi un semn de cuvânt cheie, pentru a cere ceea ce își dorește. Modelarea este o altă modalitate prin care se poate ajuta copilul să învețe. De exemplu, putem arăta copilului ce trebuie să facă, arătând singur obiectul respectiv sau folosind un semn vizual pentru acesta. Îl putem ajuta și fizic, direcționându-i mâna spre ceea ce-și dorește, dacă acceptă acest lucru. 

Pe de altă parte, este necesară și încurajarea comunicării verbale. Oferim copilului opțiuni pentru a-l ajuta să facă cereri și să facă legături între lucruri și cuvinte. Punem un exemplu în care îi cerem să aleagă între două alimente: „Banane sau struguri?”. Utilizăm cuvinte precum „tren”, „minge”, „pensulă” și așa mai departe pentru a eticheta obiectele din casă. De multe ori, a auzi și a vedea cuvintele poate ajuta copilul să înțeleagă semnificația unui cuvânt și a unui obiect fără a trebui să proceseze o cantitate mare de informații. 

Folosim indicii vizuali. De exemplu, în timp ce rostim cuvântul, arătăm copilului obiectul. Transformăm întrebările despre obiecte în comentarii. De exemplu, putem spune: „Este o lingură!” în loc să întrebăm: „Ce este asta?”. Trebuie să extindem vocabularul astfel: Copiem cuvintele și sunetele copilului și adăugăm cuvinte la ceea ce spune. De exemplu, dacă copilul spune „Pantof”, putem repeta cu un cuvânt suplimentar, cum ar fi „Pantof mare” sau „Pantoful tău”. 

Folosim propoziții scurte și evidențiem cuvintele cheie. De exemplu, „Pune-ți cămașa!”/„Pune-ți pălăria!”. Nu în ultimul rând, contribuim la încurajarea conversației. Acordăm copilului timp suficient pentru a înțelege și a răspunde la întrebări și comentarii. Discutăm despre subiecte sau lucruri care îl interesează pe copil. Este important ca acesta să fie motivat să comunice (Field, 2020).

Prin urmare, copiii cu TSA trebuie să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare pentru a-și maximiza potențialul.

Articol scris de Alexandra Ghilință - terapeut.

 

Bibliografie

Autism CRC. (2022). Ghid național pentru sprijinirea învățării, participării și bunăstării copiilor cu autism și a familiilor lor din Australia . Autism CRC.

Field, E. (2020). Construirea comunicării și a independenței pentru copiii din spectrul autismului: strategii pentru a aborda limbajul, ecolalia și comportamentul minim. Londra: Editura: Jessica Kingsley.

Grandgeorge, M., Hausberger, M., Tordjman, S., Deleau, M., Lazartigues, A. & Lemonnier, E. (2009). Environmental factors influence language development in children with autism spectrum disorders. Plos one Journal. 4(4). 1-8. doi: https://doi.org/10.1371/journal.pone.0004683 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) – Tehnici pentru antrenarea concentrării-

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) - Tehnici pentru antrenarea concentrării-

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, pe scurt ADHD, este o afecțiune a creierului manifestată printr-o întârziere în cortexul frontal în cortexul prefrontal sau în funcțiile executive. În principal sunt afectate organizarea și gestionarea emoțiilor, concentrarea și nivelul de activitate al copilului. 

 Există trei tipuri de ADHD, în funcție de caracteristicile predominante:

  • Dacă copilul este deosebit de energic, impulsiv, agitat și are probleme în a se controla, este posibil că tipul său să fie ADHD hiperactiv-impulsiv. 

  • Dacă el are probleme în a urma reguli și a rămâne în sarcină, nu este deloc organizat și uită sau pierde des lucruri, ar putea fi semne că tipul său este ADHD cu deficit de atenție. 

  • Totuși, dacă combină mai multe din toate aceste caracteristici, tipul său este de ADHD combinat.

Diagnosticul este întotdeauna pus de un psihiatru sau neurolog, iar tipul de ADHD este extrem de important pentru a alege strategiile potrivite.

De asemenea, copiii pot fi hipersensibili din punct de vedere senzorial, adică reacționează puternic la anumiți stimuli, sau pot fi hiposensibili, adică reacționează slab la stimulii din jur.

ADHD nu se capătă pe parcursul vieții. Este o afecțiune cu care copilul se naște și cu care învață să trăiască pe tot parcursul vieții, existând o serie de strategii, tehnici și metode terapeutice care, împreună cu medicamentația, le vin în ajutor pentru reducerea simptomelor. Toți copiii cu ADHD sunt diferiți unul față de celălalt, ceea ce, din nou, ne obligă să găsim strategiile corecte pentru fiecare copil în parte.

În articolul de față, sunt prezentate o serie de tehnici care să ajute copiii să se concentreze mai bine în viața de zi cu zi, fie că este vorba de școală sau de treburile de acasă. Există un mit potrivit căruia copiii cu ADHD nu se pot concentra absolut deloc, dar acest lucru s-a demonstrat a fi fals. Ei pot fi extrem de concentrați dacă găsesc o activitate plăcută și provocatoare. Totuși, următoarele strategii îi vor ajuta să își recapete concentrarea chiar și asupra activităților mai puțin plăcute.

Cutia respirației (în engleză Box Breathing)

Este un exercițiu simplu de respirație care funcționează astfel: inspiră încet timp de patru secunde, menține aerul timp de alte patru secunde, expiră încet timp de patru secunde, menține timp de alte patru secunde, apoi repetă de câte ori este nevoie. 

Efectul Mozart

 S-a demonstrat că muzica ajută la atenuarea simptomelor ADHD, stimulează anumite părți din creier, reduce anxietatea și sporește atenția și concentrarea. Important este ca muzica să nu aibă versuri/voce, să fie calmă și liniștitoare. Se recomandă muzica clasică, precum cea a lui Mozart, Bach sau Haendel.

 

Cronometraje

 Pentru copiii cu ADHD, timpul pare a curge diferit față de cum îl percepem noi. Nu îi va ajuta să li se spună cât timp mai au până la finalul activității, ci este important să poată „vizualiza” timpul. Astfel îi poți ajuta utilizând un cronometru. Spune-i cât timp mai are până la finalizare și setează ceasul pentru a suna în acel moment.

Memento-urile ZEN

 Acestea sunt alarme puse la intervale aleatorii (15 secunde, apoi două minute, apoi 5 secunde, apoi 3 minute etc). Pentru că acestor copii le plac provocările, setează aceste alarme pe tot parcursul activității lor și notează un (+) dacă lucrează la sarcina primită și un (-) dacă au fost distrași în acel moment. La final, transformă-le în puncte cu beneficii (de exemplu dacă au mai multe plusuri, atunci primesc zece minute de joacă în plus înainte de culcare).

 „Oprește, observă, ascultă”

 Similar, cu activitatea precedentă, se vor seta alarme aleatorii, dar la intervale mai lungi de timp (5 minute, apoi 10 minute, apoi 25 de minute, apoi 15 minute). Când este declanșată alarma, spune-i copilului „Este timpul să te oprești, să observe și să asculți”. El va face o pauză în care trebuie să observe și să se gândească la ce tocmai făcea - era sau nu concentrat la activitate, în ce stadiu al activității se afla?  Astfel, el se va putea autoevalua.

Eliminarea distragerii

 Este important ca mediul copiilor să fie organizat, iar obiectele necesare pentru o anumită activitate să le fie la îndemână pentru a elimina un posibil motiv de distragere. Astfel, ajută-i să își organizeze mai bine spațiul în funcție de tipul de ADHD. De exemplu, pentru studiu, copiii hipersensibili au nevoie de o cameră liniștită și un birou pe care să se afle doar lucrurile esențiale, în timp ce copiii hiposensibili pot fi mai concentrați când ascultă muzică, au ușa camerei deschisă, iar pe birou au diverse obiecte care îi liniștesc (de exemplu, un ursuleț de pluș). În ambele cazuri este esențial să nu aibă acces la tabletă, telefon sau laptop dacă nu este necesar.

 

Zone fără ecrane

După cum spuneam, limitarea timpului în fața ecranelor este un element esențial în eliminarea distragerilor, astfel ar fi ideal că întregul mediu să fie astfel reorganizat. În acest scop puteți urma trei reguli simple: crearea unor zone fără ecrane (de exemplu, dormitorul și băile), stabilirea unor rutine fără ecrane pentru întreaga familie (de exemplu, duminica niciun membru al familiei nu poate folosi ecranele), fără ecrane înainte de culcare (toate dispozitivele electronice trebuie oprite cu o oră și jumătate înainte de culcare). Este important că toți membrii familiei să urmeze aceste reguli.

Aceste tehnici reprezintă doar câteva dintre strategiile care se pot folosi pentru sporirea concentrării și eliminarea distragerilor. Important este ca strategiile să fie alese în funcție de nevoile copilului. Astfel, acestea trebuie încercate timp de cel puțin două săptămâni pentru a se observa eficacitatea acestora. De asemenea, atât copiii, cât și ceilalți membrii  ai familiei trebuie să urmeze aceste rutine.

Articol scris de Iuliana Lazăr – pedagog de recuperare

Surse: 

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/adhd-ce-este-și-cum-îl-recunoaștem-corect

E-book: Avantajul ADHD 2.0 - Strategii pentru a transforma neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea copilului tău în superputeri

E-book: KELLI MILLER: Înflorind cu ADHD:  60 de activități distractive pentru a-i ajuta pe copii să se autoregleze, să se concentreze și să reușească

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Prin ochii unui tânăr cu ADHD – Partea a II-a

Prin ochii unui tânăr cu ADHD - Partea a II-a

 
M.S are 23 de ani și a primit diagnosticul de ADHD acum 3 ani. Din dorința de a ajuta oamenii să înțeleagă mai bine ce înseamnă ADHD, a acordat un interviu colegei noastre, Iuliana Șandru, pedagog de recuperare. Prima parte a interviului se găsește aici.

 

Ce strategii sau tehnici folosești pentru a-ți gestiona eficient simptomele ADHD în timpul activităților zilnice?

Cel mai mult mă ajută rutina: trezitul și culcatul la aceeași oră sunt foarte bune pentru oricine, dar pentru oamenii cu ADHD cu atât mai mult. Evitarea substanțelor stimulante (zahăr, alcool, droguri) este de asemenea obligatorie dacă vrei să diminuezi simptomele; eu cele mai multe probleme le-am avut cu zahărul și cafeaua, pe care le-am redus aproape în totalitate în prezent. Trebuie să iau în considerare că, statistic, sunt mai predispus adicțiilor de orice fel, așa că am grijă cu orice îmi dă bucurii false pe moment (aici intră și aplicații de scrolling, cu care am avut o problemă în timpul pandemiei).
Sportul și alimentația sunt de asemenea importante. În primul rând, oamenii cu ADHD sunt făcuți să fie în natură, să alerge, să exploreze, mai mult decât neurotipicii. Pentru mine, ieșitul la plimbare imediat ce mă trezesc este un ritual care dă roade, indiferent dacă e senin sau înnorat afară. Iar pe partea de alimentație, fibrele și proteinele sunt importante. Omega-3 este esențial, există studii care sugerează că ajută la ameliorarea simptomelor legate de deficitul de atenție (recomand profesorul Andrew Huberman pe acest subiect). În fiecare zi am la mic dejun ovăz cu semințe de chia și in, care sunt bogate în Omega-3. Nu este necesar să mănânci pește pentru asta (plus că este posibil să nu aibă Omega-3 dacă nu este de captură).
Aplicațiile de „reminder” sunt esențiale. Nu știu cum aș putea trăi ca adult fără așa ceva. De fiecare dată când am ceva de făcut și nu pot face în secunda următoare îmi setez un reminder pentru altă oră sau zi. Se mai întâmplă să amân și acel reminder, dar până la urmă fac ce trebuie să fac și nu mai uit.
Pe de altă parte, instinctul de „lasă că fac mai încolo” este un dușman greu de învins, și duce de multe ori la problema de mai sus cu reminder-ul: dacă poți să faci ceva acum, fă-o! Dacă ai murdărit o cană și ai timp să o speli, spal-o acum în loc să o lași să se strângă cu altele în chiuvetă și apoi să te streseze că sunt prea multe, spre exemplu. Se aplică la orice, și este un obicei greu de antrenat; nici eu nu am reușit să-l stăpânesc în totalitate.
Mai este ceva ce practic de câteva luni: meditația. Sunt exerciții de respirație, cum ar fi cel de 4 4 4 (respiri, menții, expiri) care ajută cu relaxarea; dar există și meditație în stil tradițional, cum ar fi cea transcendentală. Nu e nevoie să mergi la vreun templu, poți să îți iei o mantră de pe internet și să faci asta, sunt destule ghiduri online. Nu este nimic religios în asta, doar dacă vrei tu să fie; pur și simplu îi dai creierului douăzeci de minute lipsite de stimuli externi și îl lași să își facă de cap, cu acea „vibrație” (mantra) în fundal. 

 

Cum ai reușit să faci față criticilor sau prejudecăților legate de ADHD din partea celor din jurul tău?

Firea mea este să îi contrazic și să le ofer dovezi științifice oamenilor cu prejudecăți, dar nu funcționează mereu. Din păcate, trebuie să accepți că uneori oamenii nu sunt dispuși să înțeleagă ceva, oricât de bine ai explica. Am învățat să nu o iau personal, dar recunosc că este greu. Am întâlnit discriminare și hărțuire la fostul loc de muncă atunci când am început să spun că am ADHD, acum sunt mult mai atent cu asta.

 

Care sunt cele mai mari mituri sau înțelegeri greșite pe care le-ai întâlnit în legătură cu ADHD și cum le-ai contracarat?

Cel mai mare mit este că totul se întâmplă doar în capul tău, dar nu este greșit: unde altundeva să fie? Este ceva ce se manifestă în creier din momentul în care te naști. Au început recent să apară aparate care măsoară asta, cu acuratețe de 50% din câte am înțeles. 
De asemenea, s-a dovedit că ADHD-ul este ereditar: dacă ai cel puțin un părinte cu ADHD, atunci este probabil ca și tu să ai (personal am observat că mama și bunica au cam aceleași simptome ca mine, doar că se manifestă puțin diferit la fiecare).
Mai există și mitul că este doar la copii și trece când crești, lucru care este fals: eu sunt dovada vie că nu e așa, la fel și partenera mea; la fel și mulți alți adulți cu ADHD din toată lumea. 
Mai știu că există un mit care spune că ADHD-ul este doar legat de atenție: este parțial adevărat, pentru că, așa cum am enumerat mai sus, reprezintă mult mai mult decât asta; mai ales că vine la pachet cu anxietate sau sensibilități precum cele manifestate la autism. Mentionez că orice mit sau nelămurire mi-au fost clarificate de studii, doctori sau profesori; fie fizic, fie online.

 

Ce sfaturi ai pentru alte persoane tinere diagnosticate recent cu ADHD, care se confruntă cu dificultăți în acceptarea și gestionarea diagnosticului lor?

Nu este o boală, este neurodivergență. Conștientizarea acestui fapt este primul pas. Dacă societatea ar fi dispusă să ne lase să funcționăm în felul nostru, nu ar mai considera simptomele noastre o problemă. Oamenii cu ADHD sau autism au avut mereu un rol în societățile din trecut, dar acum a devenit din ce în ce mai greu să fim noi înșine fără să fim pedepsiți pentru asta. Nu vă învinovățiți dacă nu puteți funcționa precum oamenii neurotipici: societatea modernă a fost creată pentru ei; noi trebuie să ne adaptăm cum putem. Încercați, dacă puteți, să faceți ce vă place și să ascultați de instinct când acesta vă avertizează; este, de obicei, bun la a identifica pericolul de orice fel, dar și în a descoperi menirea fiecăruia. 
Plimbați-vă în natură cât mai des. Oamenii nu au fost făcuți să stea în casă sau în birou toată ziua, dar la cei cu ADHD poate fi insuportabil (cum am pățit și eu în pandemie), iar după aceea apar alte probleme, așa cum am menționat mai sus.

 

Cum consideri că ar putea fi îmbunătățite sistemele de sprijin și înțelegere pentru persoanele cu ADHD în comunitatea noastră?

Nu sunt conștient de asemenea sisteme în țara noastră, dar știu că în alte țări, dacă ai ADHD, poți să ai anumite beneficii la locul de muncă. Știu că în Norvegia, copiii cu ADHD primesc o alocație specială pentru cheltuieli în cazul în care strică obiecte din cauza hiperactivității. Nu este o practică rea, dar cred că în primul rând este nevoie de sprijin emoțional și de educație. Înțelegerea, de asemenea, din partea profesorilor și a colegilor la școală poate scuti copilul cu ADHD de multe traume mai târziu. Am văzut un studiu despre cum oamenii cu ADHD care au avut sprijinul necesar în copilărie au avut simptome mai ușoare pe durata adolescenței, dar și când au devenit adulți. Sprijinul acesta poate varia de la înțelegere și educație până la psiholog sau medicație.

 

Care sunt aspectele pozitive pe care le-ai descoperit în viața ta ca rezultat al experienței tale cu ADHD?

Deoarece sunt distras de cele mai mici detalii, îmi este ușor să îmi dau seama la prima vedere care sunt persoanele ce trebuie evitate și care sunt cele cu care m-aș înțelege bine. Disocierea este de obicei un lucru rău, dar uneori îmi este de folos. Plictiseala este cel mai mare dușman al meu, dacă sunt într-o ședință sau ceva similar unde nu există interacțiune constantă, sau unde gazda nu știe să îți capteze atenția constant, simt cum mă scurg pe jos. Atunci începe clasicul „uitat pe pereți”, când încep să visez și îmi fuge mintea din loc în loc, până când aflu că s-a terminat ședința sau cursul la care particip. Este un dar în situațiile plictisitoare când nu ai altceva de făcut, dar un blestem când ești nevoit să îți menții atenția și să reții anumite lucruri. Este posibil să nu disociez dacă depun foarte mult efort, dar la final apare o extenuare extremă; nu mai sunt capabil să fac multe alte chestii în decursul zilei respective. Dar asta m-a ajutat încă de mic să îmi dezvolt o pasiune pentru lumile fantastice din cărți, filme și jocuri; deoarece pot și eu să creez asemenea lumi doar uitându-mă în gol. În prezent, asta mă ajută să scriu povești cu o oarecare ușurință, lucru care îmi face plăcere. Mi-aș dori să profesez în privința asta dacă voi avea ocazia.

 

Cum te-ai simțit în legătură cu medicația și tratamentul pe care le-ai urmat pentru ADHD? Cum au influențat acestea viața ta de zi cu zi?

La început a fost un dar de la Dumnezeu: am reușit să fiu atent la lucruri fără să fac „stimming” (atunci când dai din picior, sau îți rozi unghiile, sau te joci cu mâinile pentru stimulare constantă). Am putut să lucrez mai bine, să mă uit la filme cu atenția completă acolo și multe altele. Dar efectul devine din ce în ce mai slab cu timpul, organismul se obișnuiește cu medicamentul și nu prea mai are efect. Dar efectele secundare nu pleacă, pentru mine asta a însemnat sensibilitate crescută la stimuli externi și dureri de cap, fapt care m-a făcut să îmi fie frică să ies din casă la un moment dat, să nu cumva să aud ambulanțe sau alte sunete „triggering”. Medicamentul, în mod ideal, ar trebui luat atâta vreme cât îți ia să îți dezvolți obiceiuri sănătoase încât să combați simptomele și fără el. Sunt însă mulți oameni care nu reușesc asta și sunt nevoiți să ia medicamente toată viața. Cred că și ei au nevoie să fie înțeleși și sprijiniți.
Eu nu mai iau pastile, am încercat să iau recent din nou și mi-am dat seama că nu doresc să trec iar prin efectele secundare dacă mă pot descurca cu obiceiurile construite deja. Mi-a luat câțiva ani, dar într-un final am reușit să îmi trăiesc viața de zi cu zi aproape la nivel optim. Nu este ușor, desigur, în fiecare zi este o bătălie nouă; un joc cum e trasul de funie între instincte și obiceiuri, dar reușesc în mare parte din zile.

 

Cum vezi viitorul tău și cum crezi că experiența ta cu ADHD te va influența în atingerea obiectivelor și visurilor tale?

Am menționat mai sus că disocierea mă ajută pe partea de creativitate, dar pe de altă parte sunt distras ușor și îmi este greu să îmi mențin disciplina în ceea ce fac, așa că nu pot spune că îmi este ușor. Mecanismele și mediul pe care mi le-am construit sunt esențiale pentru a putea lucra la lucrurile care mă pasionează, dar și la job-ul de zi cu zi. Cred că voi reuși să îmi ating obiectivele dacă nu mă abat de la rutină și de la mediu, am mare noroc că am control asupra amândurora. Mulți nu au, din păcate.
Eu îmi doresc să devin autor, să scriu romane, povești de toate felurile; deja am făcut mulți pași în privința asta. La prima vedere pare ceva imposibil pentru cineva cu ADHD: să creezi și să aranjezi o întreagă lume când tu nu poți să îți menții atenția la o amărâtă de ședință; dar din nou, pasiunea este foarte importantă. Combinată cu disciplina și rutina poate da roade incredibile.

Mulțumim M.S pentru că ne-ai acordat acest interviu!

PS: Cum tot am deschis subiectul ADHD, avem și o propunere pentru tine. Dacă ești părinte sau cadru didactic, te așteptăm pe 29-30 martie la cursul „Provocările tulburării ADHD”. Află mai multe și înscrie-te aici.

 

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Provocările tulburării ADHD: de la diagnosticare până la intervenție

Provocările tulburării ADHD: de la diagnosticare până la intervenție

Participă pe 29-30 martie 2024 la cursul Provocările tulburării ADHD: de la diagnosticare până la intervenție". Acesta va avea loc la sediul Asociației Activity și se adresează părinților, profesorilor și cadrelor didactice. Simptomele ADHD nu afectează doar copilul, ci și climatul familial și al clasei din care face parte acesta. Este important ca intervenția terapeutică să implice psihoeducație atât pentru familie, cât și pentru cadrele didactice.
„În interacțiunea cu un copil diagnosticat cu ADHD, fie în rolul de terapeut, fie în calitate de profesor, există adesea tentația de a renunța, simțind că te lupți împotriva unor obstacole care nu pot fi depășite. Această situație poate apărea atunci când nu dispui de instrumentele necesare pentru a-i motiva suficient pe copil sau pentru a-l implica cu adevărat în procesul terapeutic sau educativ.
Din acest motiv am elaborat acest program de formare. Scopul este de a furniza informații actualizate referitoare la diagnostic, medicație și intervenție comportamentală la domiciliu, precum și un plan pentru îmbunătățirea calității vieții copilului cu ADHD în mediul școlar.
Acest demers nu este lipsit de provocări, dar colaborarea autentică cu profesioniștii din domeniul sănătății mintale poate genera cele mai bune rezultate în sprijinirea și îndrumarea acestor copii.” (Andrei Mocanu, psihoterapeut)

 

🫶🏻 Participanții vor avea oportunitatea să:

- identifice simptomele specifice ADHD;
- cunoască pașii pentru realizarea unui diagnostic correct;
- înțeleagă cauzele apariției ADHD;
- înțeleagă importanța terapiei medicamentoase;
- gestioneze simptomele ADHD acasă și în public;
- gestioneze simptomele ADHD în clasă;
- aibă o imagine a evoluției ADHD de la preșcolaritate până la maturitate;
- își construiască o înțelegere adecvată despre nevoile copiilor cu ADHD.

👥 Lectori:

Andrei Ionel Mocanu, Psihoterapeut - Tatal activ
Gheorghe Ramona Octaviana, Medic primar psihiatrie pediatrică - Ramona Octaviana Gheorghe Psihiatrie Pediatrica
Marius Rusu, Psiholog clinician - Călător în Sine

🗓️ Program:

- 29 martie: 16:00 - 20:30
- 30 martie: 9:00 - 18:00

📍Locație:

Asociația Activity, Str. Intrarea parului, 28, București.
👉🏻Taxa de participare:
400 de lei/participant
✔️ Pentru înscriere:
1️⃣ Achitați taxa de participare până la data de 25 martie 2024, utilizând detaliile de cont următoare:
Cont: RO12UGBI0000422012949RON
Nume cont: Asociația de Intervenție Terapeutică pentru Copii și Familie Activity
Detalii plată: Donație
2️⃣ Trimiteți dovada de plată, numele persoanei pentru care se face înscrierea și numărul de telefon pe e-mail la contact@asociatia-activity.ro

 

Pentru orice întrebare, ne poți trimite mesaj pe Facebook sau Instagram.

Ce este ADHD? Caracteristici, diagnostic şi intervenţie

Ce este ADHD? Caracteristici, diagnostic şi intervenţie

Caracteristici

ADHD reprezintă o tulburare neurobiologică caracterizată printr-o dezvoltare necorespunzătoare de inatenţie (deficit de atenţie), hiperactivitate şi impulsivitate, simptome ce pot apărea în diferite contexte sociale (acasă, în parc, la şcoală sau în alte activităţi sociale). (Organizaţia ,,Salvaţi copiii’’, 2009) Afectează în mod negativ activităţile şcolare şi profesionale. La debut, ADHD, indiferent dacă este însoţit sau nu de întârziere mintală, se poate manifesta cu hiperactivitate, deficit de atenție, copilul atinge jucăriile fără a se juca cu ele, este capabil să iniţieze şi să menţină relații sociale doar pe perioade scurte, are limbaj expresiv prezent, dar cu valoare de „cuvânt-propoziție“, nu respectă regulile și nu înţelege interdicţia. (Dobrescu, 2003 apud Rad, Costinescu & Dobrescu, 2008).

Este o tulburare de comportament frecvent diagnosticată în copilărie, fiind estimat că poate afecta 3 până la 7 % dintre copiii care au vârstă şcolară. De cele mai multe ori, simptomatologia persistă şi la vârsta adolescenţei, precum şi la cea adultă. (Organizaţia ,,Salvaţi copiii’’, 2009) Conform studiilor de specialitate, ADHD este o tulburare care se transmite ereditar, de la părinţi la copii. Cu toate acestea, poate fi și rezultatul unei corelaţii dintre acești factori ereditari cu cei de mediu şi psihosociali. Evenimentele care pot declanşa apariţia acestei tulburări poate fi, de exemplu, un mediu familial în care apar frecvent tensiuni sau lipsa unui climat afectiv şi relaţiile ce se stabilesc în aceasta.

Diagnostic

Pentru a fi diagnosticat, simptomele trebuie să persiste cel puţin 6 luni, la o intensitate necorespunzătoare nivelului de dezvoltare, afectând negativ activităţile sociale, dar şi pe cele din mediul şcolar şi profesional. 

Fiecare dintre cele trei medii implică următoarele simptome:

Deficitul de atenţie (DSM-5, 2016):

  • lipsa capacităţii de concentrare asupra detaliilor, individul are tendinţa să omită sau să rateze detalii în cazul unor sarcini, iar munca nu este temeinică.
  • dificultăţi în menţinerea atenţiei în efectuarea unor sarcini sau în activităţi distractive (de exemplu, în cadrul jocului)
  • lipsa unei capacităţi de a asculta interlocutorul
  • dificultăţi în urmarea exactă a unor instrucţiuni, în finalizarea unor sarcini (de exemplu, teme, activităţi casnice)
  • dificultăţi în a se implica în sarcini ce presupun un nivel de efort ridicat
  • deseori are tendinţa de a pierde obiectele necesare unor sarcini sau activităţi (de exemplu, instrumente de scris, chei, ochelari, cărţi)
  • de cele mai multe ori este distras de stimuli externi

Hiperactivitate (Organizaţia ,,Salvaţi copiii’’, 2009, pag. 88-89):

  • dificultăţi în a respecta reguli sociale (de exemplu, aşteptarea rândului)
  • adesea se joacă cu picioarele, cu mâinile sau se foieşte pe scaun
  • dificultăţii de a aştepta pe scaun
  • are tendinţa de a vorbi excesiv de mult
  • de cele mai multe ori se află într-o continua mişcare

Impulsivitate:

  • nu are capacitatea de a aştepta să i se adreseze o întrebare, venind deja cu formularea răspunsului
  • adesea îi întrerupe sau deranjează pe ceilalţi, intervine în conversaţii sau în jocurile altora

Intervenţie

Diagnosticul este stabilit de medicul specialist psihiatru. Pe baza unei evaluări complexe, se realizează o anamneză din care medicul obţine informaţii cu privire la istoricul copilului de la părinte şi educatori, ulterior interpretând rezultatele testelor psihologice specifice.

Pe lângă medicamentaţie, foarte importantă este şi angajarea copilului într-un program de terapie comportamentală în care acesta să aibă reguli clare, iar programul de intervenţie să vizeze următoarele aspecte:

  • dezvoltarea atenţiei şi capacităţii de concentrare
  • îmbunătăţirea performanţelor şcolare
  • diminuarea comportamentului agresiv
  • creşterea încrederii în sine

Bibliografie:

  1. Organizația ,,Salvaţi Copiii’’. 2009. Ghid de intervenţie psihosocială destinat profesioniştilor care lucrează cu copiii cu vârste între 0-6/7 ani cu probleme de sănătate mintală. Bucureşti: Speed Promotion.
  2. DSM-5 2016: manual de diagnostic şi clasificare statistică a tulburărilor mintale.Ed. a 5-a. Bucureşti: Editura Medicală Callisto.
  3. Rad, F., Costinescu, R., Dobrescu, I. 2008. ADHD şi tulburarea de spectru autist la vârste mici. În Revista Română de Pediatrie-XVII, Nr.1

Articol scris de Alexandra Ghilință și Raluca Brehoi

Urmăriți evenimentul Mituri și realități despre ADHD

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Webinar LIVE: Mituri și realități despre ADHD, marți, 29 noiembrie 2022

Webinar LIVE: Mituri și realități despre ADHD, marți, 29 noiembrie 2022

ADHD este un diagnostic pe care din ce în ce mai mulți copii îl primesc și care, netratat corespunzător, le poate afecta viața - de la modul în care relaționează, până la rezultatele școlare. Părinții au numeroase întrebări pe acest subiect, deseori găsind greu răspunsuri printre explicațiile științifice. Pentru a înțelege ce înseamnă ADHD, cum ne dăm seama că există riscul acestui diagnostic și care este tratamentul potrivit, vă invităm să urmăriți webinarul „Mituri și realități despre ADHD" marți, 29 noiembrie, de la ora 19,30. Acesta va fi transmis live pe pagina de Facebook a Asociației Activity.
 
Andrei Ionel Mocanu, psiholog, și Marius Rusu, psiholog, vor răspunde la toate întrebările voastre referitoare la copiii care au ADHD pe care le puteți transmite în avans, aici: https://forms.gle/SGyoirVRV8ZLv8ER8.
 
Subiecte de discuție:
  • cum ne dăm seama că piticii noștri au ADHD?
  • care este intervenția potrivită pentru ADHD?
  • cum își pot sprijini părinții copiii diagnosticați cu ADHD?
 Evenimentul face parte din seria de evenimente Fii un tată activ, organizate de Asociația Activity din anul 2019 în prezent.

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) apare la copii preșcolari sau în primii ani de școlarizare.

Pentru acești copii este foarte dificil să-și mențină atenția sau să-și poată controla comportamentul. Pentru a reuși vor avea nevoie de ajutor atât din partea părinților cât și a profesorilor sau a altor profesioniști.

 

Simptomatologie

Principalele caracteristici ale ADHD-ului sunt: lipsa atenției, hiperactivitatea și impulsivitatea. Datorită faptului că foarte mulți copii prezența acestor simptome dar cu o intensitate moderată, este important ca diagnosticul să fie pus de către un profesionist.

Simptomele pot apărea în decursul a mai multor luni. De cele mai multe ori, primele simptome evidente sunt impulsivitatea și hiperactivitatea. Deficitul de atenție poate apărea după un an sau chiar mai mult.

Diferitele simptome pot apărea în circumstanțe diferite, în funcție de cererile situaționale. Comportamentul unui copil care nu reușește să stea liniștit poate atrage atenția profesorilor, în timp ce un copil visător care nu reușește să fie atent poate fi neobservat. Copilul impulsiv care acționează fără să se gândească poate fi considerat problematic în timp ce un copil pasiv, mai lent poate fi văzut ca fiind demotivat. Totuși, fiecare dintre acești copii pot avea diferite tipuri de ADHD.

Toți copii pot să fie uneori neatenți, impulsivi, agitați sau să nu reușească să se concentreze, însă aceste lucruri nu implică neapărat o problemă. Când simptomele descrise mai sus afectează activitățile zilnice ale copilului putem să ne gândim ca este posibil să fie vorba despre ADHD. Dar, datorită faptului că simptomatologia variază în funcție de situație, diagnosticul poate fi complicat, mai ales atunci când lipsa atenției este simptomul predominant.

 

            Tipuri de ADHD

  1. Tulburarea în care predomina impulsivitatea-hiperactivitatea, fără un deficit de atenție.
  2. Tulburarea în care predomină lipsa atenției, fără să existe hiperactivitatea-impulsivitate semnificativă.
  3. Tulburarea combinată, în care sunt prezente toate cele 3 simptome.

 

Hiperactivitate-Impulsivitate

Copii hiperactivi sunt într-o mișcare continuă. Merg rapid dintr-un loc în altul sau vorbesc fără să se mai oprească. Pentru ei este destul de dificil să stea așezați la școală sau la ora mesei. Se mișcă chiar și atunci când stau pe scaun sau se ridică foarte des.

Adolescenții sau adulții hiperactivi se simt în interiorul lor neliniștiți, au nevoie sa fie ocupați tot timpul și de multe ori fac multe lucruri în același timp.

Copii impulsivi acționează fără să gândească. Adesea fac comentarii inadecvate, își arată emoțiile fără restricții și acționează fără să țină cont de consecințele acțiunilor sale. Le este foarte dificil să aștepte atunci când își doresc ceva. Chiar și adolescenții sau adulții care prezintă astfel de probleme aleg să realizeze activități care să le proporționeze recompense imediate.

 

Semne ale hiperactivității-impulsivității

  • Mișcarea continuă a mâinilor sau a picioarelor.
  • Aleargă, escaladează sau părăsesc scaunul în situațiile în care este de așteptat să rămână așezați.
  • Răspund precipitat la întrebări fără să aștepte să asculte toată întrebarea.
  • Nu reușesc să-și aștepte rândul și vor să obțină imediat ceea ce-și doresc.

 

Deficit de atenție

Copii cu o capacitate scăzută de atenție prezintă dificultăți de concentrare, se plictisesc la scurt timp de la începerea unei activități. Activitățile școlare sunt dificile pentru acești copii. Pot să uite să realizeze lecțiile sau își uită caietele și cărțile în clasă. Dacă reușesc să termine anumite activități ele pot fi pline de greșeli.

 

Semne ale deficitului de atenție

  • Se distrag foarte ușor.
  • Adesea fac abstracție de detalii sau comit erori din neglijență.
  • Rareori urmează instrucțiuni, pierd sau uită lucruri.
  • Frecvent trec de la o activitate la alta fără să le termine.

Acești copii pot părea visători, lenți sau letargici. Au dificultăți în a procesa rapid informația. Atunci când profesorii le dau instrucțiuni verbale sau scrise au probleme în a înțelege ce trebuie să facă.  Pot să stea liniștiți și fără să vorbească dar și pot să pară implicați în activitate dar fără să fie atenți. Nu prezintă probleme de relaționare cu ceilalți. Frecvent, deficitul de atenție este neperceput de către ceilalți, însă o intervenție este la fel de importantă ca și în cazul celorlalte tipuri de ADHD.

 

Ce poți face dacă copilul tău are ADHD?

 

Pe lângă intervenția unui specialist, părinții pot să își ajute copilul. Este însă important ca părintele să aibă grijă în primul rând de el pentru că a fi parintele unui copil hiperkinetic poate fi obositor. Așadar, învățarea unor tehnici de management al stresului și îngrijirea propriei stări de bine poate ajuta părintele să fie mai eficient atunci când încearcă să-și educe copilul. De asemenea, grupurile de suport sau apelarea unui psiholog sau medic specializat în acest tip de problemă poate avea succes.

Idei care te vor ajuta să-ți controlezi copilul:

  • Stabilirea unui program zilnic; stabilește ore fixe la care copilul să se trezească, să mănânce, să facă baie, să meargă la școală sau să meargă la culcare.
  • Reducerea stimulilor distractori. Muzica tare, televizorul aprins suprastimulează copilul.
  • Organizarea casei. Dacă copilul știe exact unde se află fiecare jucărie, cărti/caiete este mai puțin probabil ca acesta să le piardă.
  • Încurajarea comportamentului adecvat prin recompensarea acestuia. Se pot folosi atât recompense sociale cât și materiale care nu sunt foarte costisitoare.
  • Stabilește obiective mici care pot fi îndeplinite.
  • Ajută-ți copilul să se concentreze asupra unei activități. Folosește o listă care să ajute copilul să vadă progresul. Amintește-i frecvent lucrurile pe care trebuie să le realizeze.
  • Limitarea opțiunilor. Ajută copilul să ia decizii bune dându-i doar 2-3 variante.
  • Implică-l în activități pe care poate să le realizeze cu brio. Toți copii au nevoie să experimenteze o stare de bine a propriei persoane.
  • Folosește o disciplină calmă. Evită pedepsirea fizică fiindcă nu are niciun rezultat. Discută cu copilul tău comportamentul acestuia, ce a făcut bine și mai puțin bine.

 

Strategii de disciplinare

  1. Time-out. Consistă în evitarea accesului la o activitate dorită datorită producerii unui comportament negativ. De exemplu, dacă își lovește fratele, în primul rând îi explicăm ce a făcut și de ce își va petrece următoarele 5 minute în colțul camerei fără să se deplaseze din locul stabilit.
  2. Consecință potizivă. Consistă în recompensarea comportamentului adecvat. De exemplu, dacă face bine o activitate, are voie să se joace puțin la calculator.
  3. Retragerea privilegiilor. Consistă în retragerea recompenselor datorită comportamentului inadecvat. De exemplu, dacă nu termină o activitate pierde privilegiul de a ieși să se plimbe cu bicicleta.
  4. Sistemul de Tokeni. Copilul poate câștiga un anumit număr de tokeni dacă se comportă adecvat și poate să-i piardă dacă se comportă inadecvat. Ulterior, tokenii sunt transformați în premii.

Aşa cum am subliniat în acest articol atât comportamentele deficitare ale copiilor cu ADHD pot şi corectate cât şi comportamentele în exces pot fi diminuate cu ajutorul terapiei comportamentale şi cu o intervenţie realizată de timpuri pe toate palierele (copil, familie, grădiniţă/şcoală).

 

Sebastiana Groza,

Psiholog clinician, terapeut ABA

 

Sursa: