Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)
Noțiuni teoretice
Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea. Lipsa de atenție se manifestă comportamental în ADHD prin abaterea de la sarcini, lipsa de consecvență, dificultatea de a rămâne concentrat și dezorganizarea, și nu este cauzată de sfidare sau de lipsă de înțelegere.
Pentru validarea simptomelor, acestea trebuie să fie manifestate timp de minimum 6 luni și să se fi manifestat înaintea vârstei de șapte ani, în cel puțin două domenii (acasă și la școală). ADHD-ul debutează în copilărie, iar necesitatea observării simptomelor înaintea vârstei de 12 ani sugerează existența unui tablou clinic substanțial în această perioadă.
Implicarea părintelui
Implicarea părintelui joacă un rol esențial atunci când vorbim despre copiii cu tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate. Specialiștii vin în sprijinul părinților cu resurse și cursuri, pentru ca timpul petrecut acasă să fie plăcut din ambele perspective (părinte-copil).
Impactul resimțit de copil și de părinte poate avea o încărcătură emoțională puternică. Drept urmare, abilitățile de relaționare, dorința de integrare, de a avea un statut social și de a face parte dintr-un grup devin obiective importante pentru copil, însă acestea sunt adesea dificil de atins fără sprijin psihoterapeutic. Relațiile cu familia pot fi, de asemenea, afectate.
Cum pot părinții accepta mai ușor diagnosticul?
Nu este niciodată ușor să primim vești, cu atât mai mult vești care au legătură cu copiii noștri. Iată câteva sfaturi care vă pot ajuta să percepeți mai ușor situațiile dificile:
- Nu vă învinuiți pentru că „puteați oferi mai mult”
ADHD-ul poate fi transmis genetic, dar acest factor nu este singura cauză și nici cea mai dominantă. Nu vă blamați, pentru sigur ați făcut tot ce ați putut. - Dobândiți informații
O înțelegere mai bună a diagnosticului poate aduce liniște interioară. Simptomele copilului pot fi gestionate mai bine prin accesarea informațiilor din surse sigure și aplicarea corectă a noțiunilor învățate.
Cum putem diminua simptomele ADHD-ului?
Această tulburare nu poate fi vindecată, însă simptomele pot fi diminuate considerabil cu ajutorul specialiștilor. O comunicare eficientă între personalul atestat, părinți, colegii copilului, profesori și alți adulți din jur poate face o mare diferență.
Tratamentul poate include:
- Tratament medicamentos
- Psihoterapie cognitiv-comportamentală (adesea preferată de adulți înainte de tratamentul medicamentos)
- Dezvoltarea unor noi abilități pentru o mai bună integrare socială
Știați că există tratamente stimulante care nu provoacă dependență la copii?
Mulți părinți sunt temători față de tratamente, însă cercetările arată că tratamentele stimulante administrate corect nu provoacă dependență. Totuși, abuzul poate avea efecte negative.
Recomandări pentru administrarea tratamentului:
- Respectați intervalul de timp prescris.
- Nu lăsați medicamentele la îndemâna copilului.
- Nu opriți tratamentul brusc, fără consultarea medicului.
Concluzii
Copilul cu ADHD merită o viață plină de emoții pozitive, bucurie și entuziasm. Fiecare copil este unic, iar cei diagnosticați ne arată cât de sincer și pur putem privi lumea prin ochii lor.
(Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, DSM-5)
Articol scris de: Daniela Sanda
Bibliografie
U.S Centers for Disease Control and Prevention(CDC). (2024). Attention- Deficit/Hyperactivity Disorder.
Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (Vols. DSM-5). (n.d.). Medicala Callisto.
World Health Organization(WHO). (2019). Attention Deficit Hyperactivity Disorder(ADHD).