Cum să ajuți un copil diagnosticat cu autism să dezvolte abilități sociale

Cum să ajuți un copil diagnosticat cu autism să dezvolte abilități sociale

Articol tradus și adaptat după Carol Tatom, BA.HSE, CHW
9 iulie 2025

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii. Deși modul în care copiii cu autism interacționează cu ceilalți poate fi diferit, nevoia de bază de interacțiuni cu semenii, comunicare eficientă și abilități sociale fundamentale rămâne aceeași.

Sprijinul acordat copilului pentru a construi aceste abilități îl ajută să își facă prieteni, să înțeleagă semnalele sociale și să dezvolte un sentiment mai puternic de apartenență și stimă de sine. Toate acestea contribuie la bunăstarea și fericirea sa generală.

Exemplu din viața reală: Învățarea citirii semnalelor sociale

Autoarea articolului a lucrat cu numeroase persoane din spectrul autist și a observat de-a lungul timpului progrese semnificative în dezvoltarea lor socială.

Un exemplu este cazul unui băiat mic care beneficia de servicii într-o clinică de specialitate. El întâmpina frecvent dificultăți în a înțelege de ce colegii reacționau într-un anumit fel în situații sociale, ceea ce îl făcea să se simtă izolat. Intervenția s-a concentrat pe citirea și interpretarea limbajului corporal. Au fost utilizate cartonașe cu expresii faciale și posturi corporale diferite, iar apoi au fost exersate jocuri de rol în diverse scenarii. De asemenea, au fost vizionate clipuri video scurte fără sunet, analizând ce ar putea simți personajele pe baza indiciilor nonverbale. Treptat, copilul a început să facă legătura între expresii și emoții. A învățat să observe schimbări subtile în postură sau în expresia ochilor, ceea ce l-a ajutat să anticipeze reacțiile celorlalți. Pe măsură ce a devenit mai priceput în înțelegerea acestor semnale sociale, s-a simțit mai puțin confuz și mai în control în interacțiuni.

Această evoluție nu doar că i-a îmbunătățit comunicarea socială, ci i-a redus vizibil sentimentul de izolare. A început să participe mai mult la activități de grup, iar colegii au interacționat mai frecvent cu el. Transformarea de la confuzie și izolare la înțelegere și acceptare ilustrează impactul pozitiv al intervenției.

Progresul arată diferit pentru fiecare copil. Pentru unii, înseamnă contact vizual mai constant; pentru alții, inițierea unei conversații sau înțelegerea unei emoții complexe prin diverse expresii.

De ce abilitățile sociale sunt provocatoare pentru copiii autiști

Mulți copii autiști gândesc în termeni foarte literali. Asta înseamnă că expresii uzuale precum sarcasmul sau aluziile subtile pot fi interpretate diferit, generând confuzie.

Imaginează-ți că spui cuiva „plouă cu găleata” - el ar putea vizualiza cu adevărat apa căzând din cer, ceea ce l-ar putea deranja. De asemenea, sensibilitățile senzoriale influențează profund comunicarea. Dacă o cameră este prea zgomotoasă, prea luminoasă sau inconfortabilă, poate copleși simțurile, făcând dificilă concentrarea asupra conversației.

Anxietatea joacă un rol major în interacțiunile copiilor autiști. Schimburile rapide și imprevizibile din conversații pot fi stresante, ducând la evitarea contactului vizual, dificultăți în inițierea sau menținerea discuțiilor ori preferința pentru alte forme de comunicare, cum ar fi scrisul sau imaginile. Gândirea lor literală face normele sociale complicate - de exemplu, să își aștepte rândul să vorbească în clasă, să înțeleagă ce se implică fără a fi spus direct sau să recunoască sfârșitul unei conversații.

Ca părinte, recunoașterea acestor dificultăți te ajută să găsești moduri mai bune de a te conecta și de a crea un spațiu de susținere în care copilul se simte înțeles și confortabil să se exprime în felul său unic. Predarea abilităților sociale oferă beneficii pe viață și îmbunătățește eficiența intervențiilor terapeutice.

Începe cu pași mici și modelează comportamentul

Sprijinirea dezvoltării abilităților sociale la copiii cu autism poate părea o sarcină mare pentru părinți. Amintește-ți că cele mai lungi călătorii încep cu pași mici. Este extrem de eficient să începi prin a modela comportamente adecvate în interacțiunile zilnice.

Acțiuni simple, precum luarea rândului la jocuri de masă, un salut prietenos „bună” sau „la revedere” și menținerea contactului vizual îl ajută subtil pe copil să înțeleagă aceste semnale esențiale.

Gândește-te la tine ca la un ghid care demonstrează exact ce dorește să învețe copilul și sărbătorește fiecare mic progres. Fii consecvent și răbdător, pe măsură ce copilul observă și internalizează treptat aceste interacțiuni pozitive.

Fii disponibil să răspunzi la întrebări pe măsură ce învață să navigheze abilități noi și să își facă prieteni. Cei care lucrează cu un terapeut ABA pot exersa jocuri de rol cu un adult sau cu un coleg.

Pe lângă modelare, integrează învățarea abilităților sociale în joc, rutine predictibile și povești. Jocul oferă un mediu natural, cu presiune redusă, pentru practică: activități de grup, respectarea rândului, împărțirea, interacțiunea cu personalul școlii și înțelegerea perspectivelor diferite.

Rutinele consistente pentru saluturi, mese sau culcare ajută copilul să anticipeze și să practice interacțiuni sociale într-un mod previzibil.

Poveștile permit explorarea situațiilor sociale și a răspunsurilor adecvate într-un mod sigur și captivant.

Prin aceste strategii zilnice, înveți abilități valoroase și oferi susținere într-un mediu sigur.

Folosește suporturi vizuale

Ajutoarele vizuale sunt instrumente puternice pentru a pregăti copiii cu autism pentru interacțiuni sociale. Mulți procesează informațiile mai bine în format concret, vizual, decât doar verbal.

Programele cu imagini, tabelele „mai întâi–apoi” sau imaginile cu emoții oferă moduri clare și consistente de a transmite așteptări. Ele reduc anxietatea, făcând situațiile sociale abstracte mai previzibile. De exemplu, un program vizual înainte de o întâlnire cu prietenii poate arăta secvența: „salut”, „joc cu blocuri”, „gustare”, „la revedere”. Acest lucru îl ajută pe copil să anticipeze și să se simtă mai în siguranță.

Terapia ocupațională și ABA sunt resurse valoroase pentru crearea și utilizarea suporturilor vizuale și a poveștilor sociale.

Integrează povești sociale

Poveștile sociale sunt un mod eficient de a învăța abilități sociale persoanelor cu autism. Ele explică clar situațiile sociale, ce să aștepți, de ce acționează oamenii într-un anumit fel și cum să răspunzi adecvat. De pildă, o poveste intitulată „Când am nevoie de ajutor la temă” începe cu ideea că este normal să te blochezi. Apoi parcurge pașii: privește la profesor, ridică mâna liniștit, așteaptă răbdător și spune „Am nevoie de ajutor, vă rog”. Se explică faptul că profesorul va asculta și va ajuta, iar cererea de sprijin este un lucru bun care ușurează învățarea și aduce un sentiment de mândrie.

Poveștile îmbină elementele vizuale cu narațiuni scurte, personalizate, care descompun situațiile în pași gestionabili: cine, ce, unde, când, de ce și cum. De exemplu, o poveste despre o petrecere de ziua de naștere descrie ce se întâmplă, cum saluți gazda, oferi cadoul și ce faci dacă te simți copleșit.

Ca părinte, poți crea povești personalizate cu numele copilului, locuri familiare și personaje cunoscute, făcându-le captivante și eficiente pentru creșterea încrederii și a succesului social.

Valorifică interesele speciale pentru a încuraja interacțiunea

Copiii cu autism au adesea interese speciale - subiecte sau activități de care sunt pasionați intens. Acestea pot deveni căi excelente spre învățarea socială. Integrând aceste interese în interacțiuni, apelezi la motivația lor naturală. Imaginează-ți exersarea luării rândului cu un joc plictisitor versus unul cu trenulețele sau dinozaurii preferați – diferența de implicare este uriașă. În acest fel, învățarea devine relevantă și plăcută, reducând intimidarea și crescând dorința de conectare. Interesele speciale creează teren comun, făcând interacțiunile mai confortabile. De exemplu, folosește un personaj de desene animate preferat în povești sociale sau jocuri de rol ori caută grupuri cu interese comune. Acest lucru oferă un punct de plecare pentru conversație și activități comune, reducând presiunea.

Când discută despre ceva ce iubesc, copiii comunică mai fluent, mențin contactul vizual mai bine și se implică mai mult.

Pași mici, impact mare: Susținerea călătoriei sociale a copilului tău

Călătoria dezvoltării abilităților sociale nu este despre perfecțiune, ci despre susținere constantă și iubitoare. Fiecare copil este unic, așa că adaptează strategiile în funcție de ceea ce funcționează pentru el. Observă ce rezonează - reacțiile copilului sunt cel mai bun ghid.

Nu trebuie să parcurgi acest drum singur. Terapeuții, educatorii sau grupurile de suport pot oferi strategii personalizate.

Dedicarea ta contează enorm - fiecare efort îl ajută pe copil să își construiască abilități, încredere și conexiuni cu lumea.

Abilitățile interpersonale sunt fundamentale pentru a naviga viața: comunicarea gândurilor și nevoilor, construirea relațiilor, colaborarea, înțelegerea perspectivelor, rezolvarea conflictelor și adaptarea. Ele creează conexiune, îmbunătățesc bunăstarea și contribuie la creșterea personală.

Bibliografie

Moody, C. T., & Laugeson, E. A. (2020). Social skills training in autism spectrum disorder across the lifespan. Psychiatric Clinics, 43(4), 687–699.

Soares, E. E., Bausback, K., Beard, C. L., Higinbotham, M., Bunge, E. L., & Gengoux, G. W. (2021). Social skills training for autism spectrum disorder: A meta-analysis of in-person and technological interventions. Journal of Technology in Behavioral Science, 6(1), 166–180.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

De ce unii copii cu autism au dificultăți în a dormi noaptea?

De ce unii copii cu autism au dificultăți în a dormi noaptea?

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme. Motivele sunt variate și adesea interconectate. Iată o parte din ele:

Producția de melatonină.
Mulți copii cu autism au o producție sau o eliberare neregulată de melatonină, hormonul responsabil cu reglarea ciclurilor somn–veghe. Corpurile lor pot produce mai puțină melatonină sau o pot elibera la momente nepotrivite, ceea ce face dificilă apariția senzației de somnolență la finalul zilei.

Perturbarea ritmului circadian.
Ceasul intern al corpului poate fi dereglat. Creierul nu primește „semnalele” potrivite pentru relaxare la sfârșitul zilei, ceea ce duce la adormire întârziată și un somn fragmentat.

Sensibilitate senzorială crescută.
Mulți copii cu autism au dificultăți în procesarea senzorială, în special în filtrarea stimulilor de fundal. Creierul lor nu estompează automat zgomotele, luminile, mirosurile sau texturile, așa cum o face un creier neurotipic.

Astfel, chiar și stimuli foarte mici, zgomotul unui frigider, traficul îndepărtat, textura pijamalelor sau o lumină slabă de sub ușă, pot deveni extrem de deranjanți.

Sistem nervos în alertă.
Dacă sistemul senzorial rămâne activ, copilului îi va fi greu să se relaxeze. Mulți copii rămân hiper-conștienți sau copleșiți de senzații pe care alții nici nu le observă.

Anxietate crescută la culcare.
Mulți copii cu autism experimentează niveluri mai mari de anxietate, care se intensifică seara. Întunericul, zgomotele neașteptate sau schimbarea rutinei pot declanșa un disconfort puternic.

Activarea mentală înainte de somn.
În multe familii se observă că mintea copilului devine foarte activă înainte de culcare, ceea ce împiedică instalarea relaxării necesare unui somn odihnitor.

Dificultăți cu tranzițiile.
Trecerea de la zi la noapte sau de la activități stimulante la cele liniștite poate fi deosebit de dificilă. Copiii care au nevoie de predictibilitate pot resimți tranzițiile ca fiind stresante, ceea ce crește anxietatea și îngreunează adormirea.

Dificultate în exprimarea nevoilor.
Unii copii cu autism au dificultăți în a comunica nevoi precum foamea, setea, durerea sau nevoia la toaletă. Dacă acestea nu sunt exprimate sau observate, disconfortul poate persista și afecta somnul.

Exemple:

  • Foamea sau setea pot provoca neliniște și treziri nocturne.

  • Disconfortul fizic (dureri, colici, dințișori, poziție incomodă) poate duce la agitație.

  • Nevoia la toaletă poate genera treziri frecvente sau anxietate.

     

Înțelegerea rutinei de somn.
Unii copii au dificultăți în a înțelege sau a urma pașii rutinei de culcare, mai ales dacă aceasta se schimbă des sau dacă implică multe etape. Trecerea bruscă de la joc, ecrane sau activități energice la liniștea pentru somn poate crea rezistență sau confuzie.

Condiții asociate.
Probleme precum constipația, refluxul gastroesofagian, durerile abdominale, epilepsia sau ADHD sunt mai frecvente la copiii cu autism și pot cauza treziri nocturne, neliniște și dificultăți în adormire. Tratarea acestor condiții poate îmbunătăți considerabil calitatea somnului.

Obiceiuri și modele comportamentale.

  • Somnurile lungi sau foarte târzii din timpul zilei pot împinge ora de culcare.

  • Activitățile stimulante înainte de culcare (joacă energică, ecrane, discuții intense) mențin corpul într-o stare de alertă.

  • Orele de culcare neregulate sau rutina imprevizibilă perturbă ritmul circadian natural.

     

Dificultățile de somn la copiii cu autism au cauze complexe: biologice, senzoriale, emoționale și comportamentale. Înțelegerea acestor mecanisme îi poate ajuta pe părinți să identifice mai bine nevoile copilului și să creeze o rutină de seară predictibilă și calmă, adaptată sensibilităților lui.

Articol scris de: Eliza Iliescu

Bibliografie: https://www.phren.uk/blog 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Idei de cadouri pentru copii cu TSA

Idei de cadouri pentru copii cu TSA

Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.

Alegerea unui cadou potrivit pentru un copil din spectrul autist înseamnă mai mult decât un gest frumos. Înseamnă grijă față de nevoile lui, respect față de ritmul individual și sprijin în explorare și dezvoltare.

Cum alegem cadoul potrivit?

Un cadou adecvat nu trebuie să fie complex, ci adaptat sensibilităților și intereselor copilului. Iată ce este important să avem în vedere:

  • Sensibilitatea senzorială – mulți copii pot fi hipersensibili la anumite sunete, lumini sau texturi. Sunt recomandate texturi plăcute, moi, culori calde și elemente care nu suprasolicită simțurile.
  • Evitarea suprastimulării – jucăriile foarte zgomotoase, cu lumini intermitente sau mișcare rapidă pot fi deranjante.
  • Sprijinirea dezvoltării – jocurile care antrenează motricitatea fină, coordonarea, atenția și abilitățile cognitive sunt excelente.
  • Vârsta copilului – nu doar pentru siguranță, ci și pentru nivelul de interes și capacitatea de explorare.
  • Interesele copilului – copiii din spectru pot avea interese intense, specifice; un cadou în această zonă este adesea foarte apreciat.

De ce este important un cadou adaptat?

Pentru un copil cu autism, un cadou potrivit poate fi o resursă esențială în procesul de reglare senzorială sau emoțională. Multe jucării oferă predictibilitate și o senzație de control, două elemente care îi ajută pe copii să se simtă în siguranță chiar și atunci când mediul din jur se schimbă. În plus, un cadou bine ales poate deveni o punte de comunicare între copil și adult, facilitând momente de conectare, joc în paralel sau interacțiuni scurte, dar valoroase.

Pe lângă componenta senzorială, jucăriile adecvate pot stimula abilități importante precum răbdarea, toleranța la frustrare, planificarea sau rezolvarea de probleme. De exemplu, un puzzle simplu poate încuraja copilul să exerseze secvențierea, iar un set de construcție îi poate oferi libertatea de a crea, în ritmul lui, fără presiune. Astfel, cadoul devine mai mult decât un obiect: devine un instrument terapeutic integrat în joacă.

Sugestii de cadouri potrivite

  • Cub interactiv
  • Table senzoriale / busy boards
  • Seturi de construcție (cuburi din lemn, LEGO, cuburi magnetice)
  • Puzzle-uri și încastre
  • Jocuri de asociere, sortare și categorisire
  • Mingi senzoriale sau mingi de texturi diferite
  • Cărticele senzoriale / quiet books
  • Jocuri pentru atenție și memorie (BrainBox, Memo Game, Dr. Eureka, Camelot Jr.)
  • Jucării pentru motricitate fină ( înșirat mărgele mari, cleștișori)
  • Seturi anti-stres (fidget-uri simple, nu foarte zgomotoase)
  • Materiale de joacă predictibilă (plastilină, nisip kinetic, slime non-lipicios)
  • Jucării pentru propriocepție (pături grele adaptate, perne senzoriale, mingi mari de gimnastică -  la recomandarea specialiștilor)

Un cadou ales cu grijă are puterea de a aduce nu doar bucurie, ci și sprijin real unui copil cu autism. Îl poate ajuta să se regleze, să exploreze, să învețe și să se simtă în siguranță în mijlocul agitației specifice sărbătorilor. Atunci când înțelegem nevoile copilului și alegem în acord cu ele, darurile devin o formă de respect și acceptare, două elemente esențiale în relația cu orice copil, tipic sau atipic.

Bibliografie

  1. Behavioral Innovations. (2024). 21 Gift Ideas for Children with Autism
  2. Big Heart Toys. (2024). Best Gifts for Children with Autism
  3. AngelSense. (2024). Thoughtful and Educational Gifts for Autistic Children
  4. https://www.dtoys.ro/10-idei-de-cadouri-de-craciun-pentru-copiii-cu-autism/?srsltid=AfmBOopZtwhsxYR-I4UKO6Muk5y0oiyzBnqFsgty_SNwayJLZyzXGMP9
  5. https://evawoodtoys.ro/nevoi-speciale-si-sindromul-down/

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii – Partea a III-a

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii - Partea a III-a

Partea III – copilul mic (1–6 ani)

În Partea I – perioada neonatală (prima lună de viață) am vorbit despre rolul reflexelor primitive și despre modul în care acestea susțin adaptarea nou-născutului la viața extrauterină.

În Partea II – perioada sugarului (1–12 luni) am urmărit trecerea de la mișcări reflexe la control voluntar: susținerea capului, rostogolirea, statul în șezut, ridicatul în picioare și primii pași independenți.

În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an:
👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii,
👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării,
👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.

Mersul independent, jocul activ și utilizarea tot mai precisă a mâinilor sunt strâns legate de dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională și creează baza pentru achizițiile următoare din copilăria timpurie.

Dezvoltarea neuromotorie după vârsta de 1 an

1–2 ani

După vârsta de 1 an, copilul trece de la pașii nesiguri la un mers tot mai stabil.

Achiziții frecvente:

  • Mers independent

  • Urcă scările ținându-se de balustradă sau de mână

  • Se apleacă și se ridică fără sprijin

  • Împinge sau trage jucării, lovește mingea cu piciorul

  • Face turnuri din 2–4 cuburi

  • Mâzgălește spontan

  • Începe să mânuiască lingura

În această etapă, copilul își folosește corpul pentru a explora spațiul, iar motricitatea grosieră (mers, urcat, împins, tras) și cea fină (prindere, manipulare) încep să se coordoneze tot mai bine.

2–3 ani

La această vârstă, copilul devine vizibil mai activ și mai sigur pe el în mișcare.

Achiziții caracteristice:

  • Aleargă, se ghemuiește și se ridică singur

  • Urcă și coboară scările, punând ambele picioare pe aceeași treaptă

  • Aruncă mingea deasupra capului și încearcă să o prindă

  • Construiește turnuri din 6–8 cuburi

  • Folosește mai bine lingura și bea din cană

  • Desenează linii și cercuri simple

Este o perioadă în care jocul devine mai intențional, iar copilul își exersează constant coordonarea și echilibrul.

3–4 ani

Coordonarea globală și motricitatea fină se rafinează semnificativ.

De obicei copilul poate:

  • Pedala tricicleta

  • Urca scările alternativ (câte un picior pe treaptă)

  • Sări cu ambele picioare și încearcă să sară pe un singur picior

  • Folosi foarfeca, sub supraveghere

  • Construi structuri mai complexe din cuburi

Aceste abilități susțin jocurile de mișcare, activitățile creative și interacțiunile cu alți copii.

4–5 ani

Mersul, echilibrul și precizia mișcărilor sunt mult mai bine dezvoltate.

Achiziții frecvente:

  • Sare pe un picior

  • Merge în linie dreaptă, cu echilibru bun

  • Prinde mingea cu ambele mâini

  • Încheie și desface nasturi

  • Folosește corect tacâmurile

  • Desenează figuri umane simple (cap, trunchi, picioare, brațe)

În această etapă, copilul câștigă tot mai multă independență în activitățile de zi cu zi.

5–6 ani

Copilul se apropie de vârsta școlară, iar controlul neuromotor devine mult mai precis.

De obicei poate:

  • Merge pe vârfuri

  • Sări în lungime

  • Sta pe un picior câteva secunde

  • Prinde și arunca mingea de la distanță

  • Scrie câteva litere sau cifre

  • Decupa corect cu foarfeca

  • Să se îmbrace și dezbrace singur și începe să lege șireturile

Aceste abilități sunt importante pentru adaptarea la activitățile școlare, pentru autonomie și pentru încrederea în sine.

Rolul mediului în dezvoltarea neuromotorie

Progresul neuromotor nu depinde doar de maturizarea biologică, ci și de experiențele la care este expus copilul.

Au un rol important:

  • jocul liber și structurat,

  • activitățile fizice adaptate vârstei,

  • interacțiunea cu alți copii,

  • sprijinul și încurajarea familiei.

Un mediu bogat în oportunități de mișcare și explorare susține dezvoltarea coordonării, a echilibrului și a motricității fine.

Când este indicată evaluarea de specialitate?

Este recomandată o evaluare medicală dacă:

  • după 18 luni copilul nu merge singur,

  • după 2 ani nu aleargă,

  • după 3 ani nu poate urca scările alternativ (câte un picior pe treaptă).

Aceste întârzieri nu înseamnă automat o problemă gravă, dar pot indica nevoia unei evaluări realizate de un medic pediatru, neurolog pediatru, kinetoterapeut sau medic de recuperare. Intervenția precoce poate avea un impact semnificativ asupra evoluției copilului.

Concluzie

Dezvoltarea neuromotorie între 1 și 6 ani este o călătorie fascinantă, în care copilul trece de la pași nesiguri la abilități motorii complexe ce îi susțin independența, explorarea și învățarea.

Observarea etapelor de dezvoltare, susținerea prin joc și mișcare și solicitarea unei evaluări atunci când apar îngrijorări sunt elemente esențiale pentru o creștere sănătoasă și echilibrată.

📚 Bibliografie

  • Sheridan, M. (2014). From Birth to Five Years: Practical Developmental Examination. Routledge.

  • Illingworth, R. S. (2013). The Development of the Infant and the Young Child: Normal and Abnormal. Elsevier.

  • Berk, L. E. (2017). Development Through the Lifespan (7th Edition). Pearson.

  • Nelson Textbook of Pediatrics (21st Edition). (2020). Elsevier.

  • World Health Organization (WHO). (2006). Multicentre Growth Reference Study: Motor Development Milestones. Geneva: WHO Press.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii – Partea a II-a

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii - Partea a II-a

Partea II – perioada sugarului (1–12 luni)

În prima parte a acestei serii am vorbit despre dezvoltarea neuromotorie în perioada neonatală, când reflexele primitive domină mișcările nou-născutului și asigură adaptarea la viața extrauterină. 

După prima lună de viață, copilul începe să își dezvolte treptat controlul voluntar al mișcărilor. Reflexele primitive încep să se estompeze, iar mișcările devin tot mai coordonate, intenționate și adaptate mediului. În această perioadă, creierul și sistemul nervos central se maturizează rapid, iar experiențele senzoriale și stimularea adecvată joacă un rol crucial în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Dezvoltarea neuromotorie la sugar (1–12 luni)

1–2 luni
Sugarul începe să-și ridice pentru scurt timp capul atunci când este așezat pe burtă. Mișcările rămân în mare parte reflexe, dar apar primele încercări de control activ. Mâinile sunt de obicei strânse în pumni, iar membrele au o postură flexată. Privirea devine mai atentă, iar sugarul poate urmări pentru scurt timp un obiect aflat în mișcare.

3–4 luni
Capul devine mai stabil, iar copilul se poate sprijini pe antebrațe când este în decubit ventral (când stă pe burtă). Mișcările încep să fie mai fluide și coordonate. Sugarul descoperă plăcerea de a-și privi mâinile și începe să prindă pentru scurt timp obiecte, ducându-le la gură. Se consolidează legătura dintre coordonarea ochi–mână și controlul trunchiului.

5–6 luni
Capul este complet stabil, iar sugarul poate să se rostogolească în ambele sensuri. Apare statul în șezut cu sprijin pe mâini sau pe o pernă. Apucarea obiectelor se face cu toată palma (prindere palmară), iar copilul explorează activ corpul propriu: își prinde picioarele și le duce la gură, un pas important în conștientizarea schemei corporale.

7–8 luni
Sugarul stă singur în șezut fără sprijin și își folosește mâinile pentru a se juca liber. Se poate târî sau deplasa rostogolindu-se, iar interesul pentru explorare crește semnificativ. Transferă obiectele dintr-o mână în alta și manifestă curiozitate pentru texturi, sunete și mișcare. Aceasta este o etapă de mare progres pentru integrarea senzorială: copilul învață cum să combine informațiile tactile, vizuale și auditive pentru a înțelege mediul.

9–10 luni
Sugarul se ridică singur în picioare, sprijinindu-se de mobilă, și face mișcări laterale ținându-se cu mâinile. Apare prinderea fină (între degetul mare și arătător), un pas esențial pentru dezvoltarea motricității fine. Începe să elibereze voluntar obiectele și să le manipuleze cu scop. În această perioadă, joaca devine mai interactivă, iar copilul imită gesturi simple și reacționează la propriul nume.

11–12 luni
La finalul primului an, copilul poate sta singur în picioare și face primii pași fără sprijin, un moment de mare bucurie și emoție pentru părinți. Își folosește mâinile pentru activități tot mai complexe, introduce și scoate obiecte din recipiente, lovește două jucării între ele, încearcă să se hrănească singur și imită gesturile adulților. Toate aceste achiziții reflectă o coordonare tot mai bună între motricitate, echilibru și intenție.

 

Semne care pot indica o întârziere în dezvoltare

Monitorizarea dezvoltării neuromotorii este importantă pentru identificarea timpurie a oricăror dificultăți.
👉 Consultați un specialist dacă:

  • La 4 luni copilul nu își poate susține deloc capul. 
  • La 6 luni nu se rostogolește și nu se sprijină pe brațe când e pe burtă. 
  • La 9 luni nu stă deloc în șezut fără sprijin. 
  • La 12 luni nu se ridică în picioare sprijinindu-se și nu face pași cu ajutor. 

Absența acestor achiziții la vârsta așteptată nu indică automat o problemă gravă, dar poate semnala o întârziere în dezvoltare care merită evaluată de un medic pediatru, neurolog pediatru, kinetoterapeut sau medic de recuperare. Evaluarea timpurie și intervenția adecvată pot face o diferență semnificativă în evoluția copilului.

Concluzie

Dezvoltarea neuromotorie în primul an de viață este un proces dinamic, în care fiecare etapă pregătește următoarea. Mișcările devin din ce în ce mai coordonate, iar copilul trece de la reflexe automate la acțiuni voluntare și intenționate. Sprijinul adecvat, mediul stimulativ și observarea atentă a progreselor contribuie la o creștere armonioasă și sănătoasă.

 

📚 Bibliografie

  • Capute AJ, Accardo PJ. Developmental Disabilities in Infancy and Childhood. 3rd Edition. Paul H. Brookes Publishing, 2011. 
  • Allen MC, Alexander GR. "Gross Motor Milestones." Pediatrics in Review, 2014;35(1): e1–e9. 
  • Bly L. Motor Skills Acquisition in the First Year: An Illustrated Guide to Normal Development. 2nd Edition. Psychological Corp., 1994. 
  • Zafeiriou DI. "Primitive reflexes and postural reactions in the neurodevelopmental examination." Pediatric Neurology, 2004;31(1):1–8. 
  • Sheridan M. From Birth to Five Years: Children’s Developmental Progress. 4th Edition. Routledge, 2014.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii

Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii

Partea I – perioada neonatală (prima lună de viață)

Dezvoltarea neuromotorie este un proces esențial în creșterea și formarea copilului, influențând modul în care acesta își controlează și coordonează mișcările. Ea se desfășoară în primii ani de viață, în strânsă legătură cu maturizarea sistemului nervos central.

Fiecare etapă de dezvoltare marchează achiziții importante în plan motor, cognitiv și senzorial. Acestea sunt influențate atât de factori genetici, cât și de stimularea din mediul înconjurător.

Dezvoltarea neuromotorie în perioada neonatală

În prima lună de viață, nou-născutul prezintă predominant reflexe primitive.

Ce sunt reflexele primitive?

Reflexele primitive sunt răspunsuri automate și involuntare ale nou-născutului la anumiți stimuli. Ele sunt controlate de trunchiul cerebral și de măduva spinării și au mai multe roluri:

  • sprijină supraviețuirea imediată (ex. reflexul de supt),

  • facilitează dezvoltarea motorie ulterioară,

  • constituie indicatori importanți ai funcționării neurologice.

Reflexele principale la nou-născut

  • Reflexul Moro – când copilul este brusc înclinat pe spate sau aude un zgomot puternic, își întinde brațele și degetele, apoi le readuce spre trunchi. Este prezent de la naștere și dispare la 4–6 luni.

  • Reflexul de supt – atingerile buzelor sau introducerea unui obiect (deget, suzetă) în gură declanșează mișcarea de supt. Este prezent la naștere, scade între 3–4 luni, dar rămâne funcțional pentru hrănire.

  • Reflexul de căutare (rooting reflex) – atingerea ușoară a obrazului determină întoarcerea capului spre stimul, cu deschiderea gurii. Dispare la 3–4 luni.

  • Reflexul de prindere palmară – atingerea palmei provoacă strângerea fermă a degetelor în jurul obiectului. Dispare între 3–6 luni.

  • Reflexul plantar (Babinski la nou-născut) – atingerea tălpii produce extensia degetului mare și deschiderea în evantai a celorlalte degete. Dispare la 12 luni.

  • Reflexul de mers automat – susținut vertical, cu tălpile pe o suprafață plană, nou-născutul face pași alternativi. Dispare la 1–2 luni.

  • Reflexul tonic cervical asimetric („poziția spadasinului”) – întoarcerea capului într-o parte determină extensia brațului de acea parte și flexia celui opus. Apare după prima săptămână și dispare la 5–6 luni.

  • Reflexul Galant – la atingerea laterală a coloanei vertebrale, copilul își înclină trunchiul în direcția stimulului. Dispare la aproximativ 2 luni.

De ce sunt reflexele importante în evaluarea neurologică?

Reflexele primitive sunt indispensabile în evaluarea dezvoltării neurologice a sugarului.

👉 Absența lor, asimetria sau persistența peste vârsta normală pot semnala:

  • leziuni cerebrale,

  • paralizie cerebrală infantilă,

  • tulburări genetice sau sindromice,

  • întârzieri globale în dezvoltare.

Deși sunt temporare, reflexele constituie baza pe care se vor dezvolta mișcările voluntare. Ele facilitează adaptarea la viața extrauterină și au o valoare clinică majoră pentru depistarea precoce a patologiilor neurologice.

Monitorizarea atentă a reflexelor în perioada neonatală poate face diferența în intervenția timpurie și în sprijinul adecvat acordat copilului.

📚 Bibliografie

  • Pediatrics: American Academy of Pediatrics Textbook of Pediatric Care (2nd Edition)

  • Sheridan, M. (2014). From Birth to Five Years: Children’s Developmental Progress. Routledge

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Ghid complet al deprinderilor de autoservire pentru copiii cu autism

Ghid complet al deprinderilor de autoservire pentru copiii cu autism

Pentru mulți părinți, deprinderile de autoservire, cum ar fi spălatul pe dinți, închiderea unui nasture sau îmbrăcatul, par lucruri obișnuite. Însă pentru familiile care cresc un copil cu autism, aceste abilități devin adevărate repere de progres și independență. Fiecare pas reușit, oricât de mic, este o realizare care aduce bucurie, încredere și speranță pentru viitor.

 

Ce sunt deprinderile de autoservire?

Deprinderile de autoservire sunt sarcini de bază prin care un copil învață să aibă grijă de sine:

  • îmbrăcatul și dezbrăcatul,

     

  • pieptănatul și igiena personală,

     

  • spălatul pe dinți și pe mâini,

     

  • folosirea toaletei,

     

  • hrănirea independentă,

     

  • îmbăierea.

     

Deși pot părea mărunte, ele sunt fundamentale. Un copil cu autism care reușește să-și gestioneze aceste nevoi capătă încredere în sine, simte că are control asupra mediului și devine pregătit pentru responsabilități mai mari. În plus, deprinderile de autoservire sprijină și integrarea socială: igiena zilnică, cererea de ajutor și respectarea rutinelor îl ajută pe copil să se simtă mai confortabil în colectivitate.

 

De ce sunt importante pentru copiii cu autism?

Atunci când un copil poate să se spele, să se îmbrace sau să-și pregătească micul dejun, depinde mai puțin de ceilalți. Viața de zi cu zi devine mai organizată, iar nivelul de stres scade atât pentru copil, cât și pentru familie.

Totuși, progresul nu este întotdeauna simplu. Copiii cu autism pot întâmpina obstacole precum:

  • dificultăți de procesare auditivă sau vizuală,

     

  • hipersensibilități senzoriale,

     

  • provocări în planificarea și organizarea sarcinilor (funcționare executivă),

     

  • diferențe între vârsta cronologică și nivelul real de dezvoltare.

     

Aceste bariere pot încetini progresul, dar cu metode adaptate, deprinderile pot fi învățate pas cu pas.

 

Cum se predau deprinderile de autoservire?

Procesul necesită timp, răbdare și consecvență. Cele mai bune rezultate apar atunci când deprinderile sunt:
✔️ predate treptat,
✔️ exersate în toate mediile (acasă, școală, comunitate),
✔️ adaptate la punctele forte și dificultățile copilului.

 

Strategii utile pentru părinți:

  • Modelarea comportamentului – demonstrează pas cu pas ce are de făcut copilul.

     

  • Împărțirea sarcinii în etape mici – fiecare pas devine mai ușor de stăpânit.

     

  • Suporturi vizuale – diagrame sau imagini pentru fiecare etapă.

     

  • Întărirea pozitivă – laudă și recompense pentru fiecare progres, oricât de mic.

     

Metodă pas cu pas

  1. Alege o singură sarcină (ex. spălatul pe mâini).

     

  2. Împarte-o în pași clari (ia săpunul, deschide apa, freacă palmele etc.).

     

  3. Modelează comportamentul și exersați împreună.

     

  4. Încurajează și sărbătorește efortul, nu doar rezultatul perfect.

     

Activități practice recomandate

  • Spălatul pe dinți: folosește un timer vizual sau o melodie preferată.

     

  • Îmbrăcatul: organizează o „stație de îmbrăcare” cu cutii etichetate pentru haine.

     

  • Motricitate fină: exersează cu nasturi, fermoare sau jocuri practice care pregătesc copilul pentru autoservire.

     

Legătura cu dezvoltarea socială

Un copil care vine la școală curat și îngrijit se simte mai în largul său printre colegi. Deprinderile zilnice devin ocazii de comunicare – de la cererea de ajutor, până la participarea în rutina familiei sau a grupului.

 

Cum menținem motivația?

Progresul poate fi lent, iar uneori frustrant. Este important să folosim ceea ce contează cu adevărat pentru copil ca întărire: timp suplimentar la activitățile preferate, acces la un obiect dorit sau o cutie cu surprize. Motivațiile se schimbă odată cu vârsta, așa că trebuie revizuite constant.

Când apelăm la profesioniști?

Dacă anumite deprinderi par imposibil de atins acasă, sprijinul specialiștilor este esențial. Terapeuții ocupaționali, logopezii sau profesorii de sprijin pot oferi metode personalizate și materiale adaptate, lucrând împreună cu familia pentru a susține progresul copilului.

 

Concluzie – Puterea deprinderilor de autoservire

Predarea acestor abilități nu înseamnă doar „a trece ziua”, ci construirea unui viitor mai independent pentru copil. Fiecare pas, oricât de mic, reprezintă progres. Începe devreme, fii consecvent și caută ajutor atunci când ai nevoie. Ceea ce reușești să faci astăzi pentru copil îi poate oferi încredere și independență pentru mâine.

 

📖 Bibliografie
Tatem, Susan M., The Ultimate Guide to Self-Help Skills for Autism, Autism Parenting Magazine, 31 iulie 2025.
(https://www.autismparentingmagazine.com/self-help-skills-autism/)

Articol scris de: Ciobanu Ștefania-Iulia

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Lumea văzută prin ochii unui copil cu autism: Ce ar trebui să știm cu toții

Lumea văzută prin ochii unui copil cu autism: Ce ar trebui să știm cu toții

 

Imaginează-ți că intri într-o cameră plină de oameni, lumini puternice, zgomote care se suprapun și fețe care îți cer o reacție, dar creierul tău nu reușește să filtreze nimic. Totul e prea mult, prea rapid, prea intens. Pentru un copil cu autism, așa ar putea arăta o zi obișnuită.

Ce este, de fapt, autismul?

Autismul nu este o boală, ci o tulburare de neurodezvoltare care influențează modul în care o persoană percepe lumea, comunică și interacționează cu ceilalți.

Fiecare copil cu TSA (Tulburare de Spectru Autist) este diferit: unii sunt vorbăreți, alții nu comunică verbal deloc. Unii pot avea dificultăți sociale, alții pot excela în domenii specifice.

„Comportamentul este o formă de comunicare”

Un copil cu TSA s-ar putea agita, țipa sau izola. Nu din obrăznicie, nu din neatenție, ci pentru că mediul devine copleșitor. Un miros, un sunet, o atingere neașteptată, toate pot declanșa o reacție intensă. De multe ori, ceea ce pentru noi este banal, pentru ei poate fi dureros. Este esențial să înțelegem că fiecare reacție are o cauză. În loc să întrebăm „Ce e în neregulă cu el?”, să ne întrebăm „Ce încearcă să-mi spună prin comportamentul lui?”.

Ce putem face noi?

  • Să ascultăm fără prejudecăți. Uneori, cea mai mare nevoie a copilului este să fie văzut și acceptat așa cum este.

  • Să oferim structură și predictibilitate. Rutinele clare, indicii vizuale și reguli simple pot face lumea mai ușor de înțeles.

  • Să vorbim pe limba lui. Fie că e limbaj verbal, semne, pictograme sau device-uri electronice, comunicarea există, doar că arată diferit.

  • Să educăm, nu să judecăm. Când vedem un copil cu un comportament „neobișnuit” într-un spațiu public, hai să privim cu empatie, nu cu critică.

Ce putem învăța noi de la ei?

Copiii cu TSA ne învață să fim prezenți, să observăm detalii pe care le ignorăm zilnic, să fim mai răbdători și mai autentici.

Ne învață că o conexiune reală nu are nevoie de cuvinte.

Rolul comunității

Integrarea copiilor cu TSA nu depinde doar de familie sau de specialiști, ci și de comunitate. Colegii de clasă, cadrele didactice, vecinii și chiar oamenii întâlniți întâmplător pot influența semnificativ modul în care un copil se simte. O privire plină de înțelegere, un gest de răbdare sau un profesor care găsește timp să explice încă o dată pot transforma experiența zilnică a unui copil cu autism. De multe ori, ceea ce pentru noi pare un detaliu, pentru ei poate fi o punte către siguranță și încredere. Acceptarea nu costă nimic, dar pentru un copil poate valora cât întreaga lume.

Puterea micilor schimbări

Schimbarea începe cu pași mici, dar constanți. Un profesor care adaptează lecția folosind materiale vizuale, un coleg care acceptă să joace un joc după regulile prietenului său cu TSA, un părinte care explică copilului său ce înseamnă autismul, toate aceste gesturi construiesc o societate mai incluzivă. Chiar și spațiile publice pot deveni mai prietenoase: semne clare, zone liniștite, activități adaptate. Nu avem nevoie de soluții perfecte, ci de dorința de a încerca, de a asculta și de a privi dincolo de aparențe. Cu fiecare astfel de pas, drumul copiilor cu TSA devine mai ușor și mai luminos.

 

Concluzie:

Autismul nu înseamnă lipsă de inteligență, de emoție sau de dorință de conectare. Înseamnă, pur și simplu, un alt mod de a fi. Și dacă facem un pas către înțelegere, s-ar putea să descoperim o lume extraordinară văzută prin alți ochi.

Bibliografie:

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (5th ed.).

Autism Speaks. (2024). What is Autism? https://www.autismspeaks.org/what-autism

Olga Bogdashina – Autism and the Edges of the Known World. https://archive.org/details/OlgaBogdashinaAutismAndTheEdgeOfTheKnownWorld.2010/page/n53/mode/2up

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Părinții copiilor cu autism: între reziliență și nevoia de sprijin

Părinții copiilor cu autism: între reziliență și nevoia de sprijin

A fi părinte este o aventură plină de emoții, provocări și satisfacții. Atunci când copilul tău are o Tulburare de Spectru Autist (TSA), această aventură capătă culori mai intense, nuanțe mai profunde și momente care te pot testa până la limitele răbdării și rezistenței.

1. Diagnosticul – un moment de cotitură

Pentru mulți părinți, primirea diagnosticului este un amestec de șoc, neîncredere și frică. Unii simt ușurare pentru că, în sfârșit, au un răspuns la întrebările lor, în timp ce alții se confruntă cu anxietatea legată de viitor. Este o etapă în care sprijinul emoțional și informațiile corecte sunt esențiale.

Accesul la specialiști bine pregătiți, dar și la comunități care normalizează autismul și oferă empatie, face diferența între o perioadă copleșitoare și una în care părintele se simte văzut și susținut.

2. Viața de zi cu zi – rutină și adaptare

Copiii cu autism se simt mai în siguranță într-un mediu previzibil. De aceea, părinții învață să creeze rutine clare și să folosească metode de comunicare adaptate, fie că este vorba de cuvinte simple, pictograme sau aplicații speciale. Acest proces cere timp, răbdare și multă consecvență.

Adaptarea mediului de acasă devine un proces constant. Fiecare schimbare este testată, ajustată și integrată cu blândețe, pentru a sprijini dezvoltarea copilului și a reduce comportamentele problematice cauzate de stres sau suprastimulare.

3. Impactul asupra familiei

Îngrijirea unui copil cu nevoi speciale poate afecta echilibrul familiei. Părinții pot resimți oboseală cronică, lipsă de timp pentru relația de cuplu și provocări în relația cu ceilalți copii din familie. În același timp, aceste experiențe pot apropia membrii familiei și întări legături printr-un sentiment profund de solidaritate.

Rolurile din familie se pot schimba: uneori în mod natural, alteori cu tensiune. Frații copiilor cu autism pot avea propriile nevoi emoționale, adesea neexprimate, și merită sprijin dedicat, spațiu de ascultare și timp de calitate cu părinții.

4. Stigma și izolarea socială

Lipsa de înțelegere din partea comunității poate fi una dintre cele mai dureroase provocări. Comentariile nepotrivite, privirile critice sau lipsa de adaptare a spațiilor publice îi determină pe unii părinți să evite ieșirile sociale. În schimb, participarea la grupuri de sprijin le poate oferi un spațiu sigur în care să împărtășească experiențe și soluții.

Este nevoie de o schimbare reală în mentalitatea colectivă, una care să includă diversitatea neurodezvoltării și să creeze contexte prietenoase, unde diferențele nu sunt penalizate, ci acceptate cu empatie.

5. Găsirea echilibrului – nu doar pentru copil, ci și pentru părinte

Îngrijirea constantă poate duce la epuizare dacă părinții nu își fac timp pentru ei înșiși. Activitățile relaxante, terapia personală sau implicarea altor membri ai familiei în îngrijire sunt pași importanți spre menținerea sănătății mintale și fizice.

Reziliența părintelui nu vine dintr-o forță nelimitată, ci din momente de respiro, din capacitatea de a cere ajutor, din validare emoțională și din sentimentul că nu este singur în acest proces.

Ce pot face comunitatea și specialiștii?

Pentru ca părinții copiilor cu autism să nu simtă că poartă totul singuri, este esențial ca sprijinul să vină nu doar din familie, ci și din afară: de la terapeuți implicați, cadre didactice formate în incluziune, vecini empatici și instituții care oferă servicii adaptate.

Un simplu „Te înțeleg” sau un gest de susținere pot însemna enorm. Și mai mult decât atât, putem crea împreună un mediu în care părintele nu este doar „aparținător”, ci partener valoros în procesul de dezvoltare al copilului său.

Concluzie

Părinții copiilor cu autism sunt adesea neobservați, dar ei duc în fiecare zi o muncă nevăzută, plină de dedicare, adaptare și iubire. Între reziliență și epuizare, între provocări și descoperiri emoționante, nevoia de sprijin real, accesibil și empatic rămâne esențială.

O comunitate care sprijină părinții este o comunitate care sprijină copilul. Iar fiecare pas spre acceptare și înțelegere e un pas mai aproape de o societate incluzivă.

 

Articol scris de: Postolache Maria, asistent social.

 

Surse utilizate

Hands Center – Common challenges parents of children with autism face

https://www.handscenter.com/common-challenges-parents-of-children-with-autism-face

Medical News Today – Coping with an autistic child: Practical tips

https://www.medicalnewstoday.com/articles/313789

PMC (NIH) – Parenting Stress and Coping Strategies in Parents of Children with Autism

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8001702/

 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Cum să ajuți un copil cu autism să dezvolte abilități sociale: sfaturi practice care funcționează

Cum să ajuți un copil cu autism să dezvolte abilități sociale: sfaturi practice care funcționează

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială pentru creșterea oricărui copil, inclusiv pentru cei cu autism. Chiar dacă modul lor de a interacționa diferă, nevoia de conexiune, comunicare și încredere este aceeași.

De ce pot avea dificultăți sociale?

Mulți copii cu autism gândesc literal, interpretând greșit sarcasmul sau expresiile figurate. De asemenea, problemele senzoriale sau anxietatea pot afecta negativ conversațiile, ducând la evitarea contactului vizual sau la dificultăți în inițierea interacțiunilor.

Exemplu real:
Un băiețel aflat în terapie nu înțelegea reacțiile colegilor. Prin jocuri de rol, imagini cu expresii faciale și videoclipuri fără sunet, a învățat să „citească” limbajul nonverbal. A devenit mai implicat și mai sigur pe sine.

Cum poți sprijini copilul

1. Începe cu pași mici

Modelează comportamente pozitive: salută, menține contact vizual, respectă rândul la joacă.

2. Folosește jocul

Jocurile dezvoltă în mod natural cooperarea, empatia și ascultarea. Creează rutine previzibile pentru activitățile zilnice.

3.Povești sociale

Explică pașii unei situații sociale (ex: cum ceri ajutor la școală) folosind ilustrații și un limbaj clar.

4. Suport vizual

Programele vizuale sau diagramele emoționale reduc anxietatea și clarifică așteptările.

5. Interese speciale

Folosește pasiunile copilului (trenuri, dinozauri etc.) pentru a stimula interacțiunile și conversațiile.

 

Mic ghid de succes

Fiecare copil învață în ritmul său. Observă ce funcționează pentru copilul tău și adaptează abordarea. Colaborează cu terapeuți, profesori și caută grupuri de sprijin dedicate părinților de copii cu autism.

 

Întrebări frecvente

– Poate un copil autist să fie sociabil?
Da! Mulți sunt, mai ales când se conectează prin interese comune.

– Poate învăța abilități sociale?
Absolut. Cu povești sociale, jocuri de rol și sprijin empatic, poate progresa semnificativ.

– Ce cauzează dificultățile sociale?
Diferențele neurobiologice și sensibilitățile senzoriale pot influența percepția indiciilor sociale.

– Cum pot să-mi ajut concret copilul?
Folosește rutine, suporturi vizuale, jocuri și intervenții structurate. Rolul tău contează enorm.

Concluzie

Sprijinul constant, personalizat și plin de empatie face diferența. Abilitățile sociale nu se învață peste noapte, dar fiecare pas aduce copilul mai aproape de conectare, prietenie și succes personal.

 

📖 Articol original: Autism Parenting Magazine - Carol Tatom, BA.HSE, CHW. Tradus și adaptat în limba română de Eliza Iliescu.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Cum putem ajuta copiii cu hipersensibilitate senzorială să își dezvolte atașamentul?

Cum putem ajuta copiii cu hipersensibilitate senzorială să își dezvolte atașamentul?

Așa cum am promis în articolul anterior, azi vom discuta despre identificarea problemelor de procesare senzorială și vom puncta rolul simțului tactil și al văzului în dezvoltarea atașamentului.
Simțul tactil este canalul principal prin care bebelușul culege informații despre mediul înconjurător. Se ajută de acesta pentru a ajunge la sânul mamei pentru a se hrăni și găsește contactul liniștitor al îngrijitorilor săi. Aceștia sunt primii pași spre dezvoltarea atașamentului față de o persoană. Prin atingere, copilul primește mângâiere, alinare și informații din jur, iar când plânge pentru că îl doare ceva sau că îi este foame, atingerea îngrijitorului îi oferă alinare.
Receptorii tactili din corp oferă informații legate de atingere, presiune, durere și temperatură. De aceea, întregul sistem tactil are două funcții principale: protejarea și discriminarea.
La copilul nou-născut, reacția de protejare este prezentă până când se obișnuiește cu atingerea și ajunge să facă dinstincția între atingerile bune și cele rele. Sistemul de protejare tactilă se maturizează rapid. În schimb, copiii hipersensibili la atingeri nu suportă interacțiuni ușoare precum gâdilatul ori lovirile ușoare care sunt pe neașteptate. Acestea îi fac irascibili și nervoși.
Atunci când avem un copil sensibil la atingere, este important să ne vadă că ne apropiem de el și să știe dacă urmează să fie atins. În momentul când acest lucru se întâmplă, atingerea trebuie să fie fermă și liniștitoare, nu ușoară, ca o gâdilătură.
Este important să lăsați suficient spațiu între dumneavoastră și copil. Lăsați-l pe el să se apropie atunci când dorește astfel încât să fie pregătit pentru o eventuală interacțiune care presupune simțul tactil. Copiii hipersensibili ajung să anticipeze foarte intens o atingere și încep să creadă că acest lucru se întâmplă chiar dacă nu este așa.
Discriminarea tactilă ajută la distingerea texturilor, formelor și contururilor prin pipăit, ajută creierul să localizeze unde se află părțile corpului în spațiu și să creeze o percepție senzorială internă a corpului. 
La polul opus, hiporeactivitatea tactilă este mai rar întâlnită și vizează acei copii care reacționează la o atingere doar dacă este mai puternică. Uneori, aceștia pot dezvolta comportamente auto-abuzive în încercarea de a-și simți propriul corp.
Dacă celui mic îi place să se lovească, să arunce cu obiecte sau să se angajeze în jocuri agresive (să se lovească de lucruri sau oameni, de exemplu), găsiți o modalitate adecvată prin care să primească stimularea de care are nevoie la nivel corporal. De exemplu, puteți pregăti un morman de perne spre care el să alerge și în care să se scufunde.
Sistemul de percepție vestibulară se dezvoltă din uter, fătul primind constant informații motorii prin lichidul amniotic și prin mișcările corpului mamei. Cu ajutorul aparatului vestibular copilul înțelege care este capătul de sus și cel de jos al propriului corp, îl ajută să exploreze lumea, să se târască, să meargă și să alerge. 
Hipersensibilitatea vestibulară se manifestă prin refuzul copiilor de a participa la activități care necesită prea multă mișcare a corpului. Uneori pot chiar să dezvolte fobii față de anumite activități care implică mișcarea, au intoleranță la statul pe spate ori pe burtă, preferând pozițiile verticale (cum ar fi statul în picioare), au un tonus muscular slab sau o slăbiciune musculară care determină întârzieri în dezvoltarea motorie.
Copiii cu hipoactivitate senzorială sunt fix opusul celor hipersensibili. Ei au nevoie de cât mai multă mișcare și activitate fizică.
Atunci când activitatea motrică are o însemnătate pentru copil, aceasta este mai ușor de acceptat. Este indicat să găsiți tiparul copilului; mișcarea poate fi aleatorie sau previzibilă, ritmată și cadențată. Mișcările înainte și înapoi tind să calmeze sistemul nervos. O stimulare foarte intensă a corpului se realizează prin rotirea în cerc sau pe o orbită (de exemplu, în hamac sau carusele).
Problemele de planificare motorie sunt comune în rândul copiilor cu desincronizare senzorială.  Problema apare când copilul dorește să își planifice mișcarea, de aceea este indicat să îl ajutăm să stabilească pașii pe care îi are de parcurs pentru o anumită activitate.
Existența tulburărilor de planificare motorie îl face pe copil să resimtă o frustrare intensă legată de activitățile pe care nu le poate realiza. Problemele cele mai comune care apar în astfel de cazuri sunt: întârzierea în achiziția unor abilități precum îmbrăcatul și a abilităților motorii generale sau mai elaborate ce presupun imitația, realizarea unei serii de mișcări (cum ar fi legatul șireturilor). Uneori, mișcările copilului sunt prea bruște sau sacadate, au o forță prea slabă sau prea mare, sunt prea rapide sau prea lente și nu își ating ținta. El preferă rutinele și opune rezistență la schimbare.
Este foarte important pentru un astfel de copil să învețe moduri în care se organizează și se planifică acțiunile pentru realizarea unui obiectiv. Putem veni în ajutorul său făcând un calendar cu activitățile pe care le are de îndeplinit într-o zi. Pentru a sparge rutina, putem să introducem câte un element surpriză care să fie motivant. De exemplu, se poate organiza o mini vânătoare de comori pentru a găsi următorul bilețel cu activitatea pe care copilul o are de îndeplinit.
Sper că discuția și exemplele prin care putem să dezvoltăm atașamentul piticilor cu hipersensibilitate senzorială vă sunt utile. Rămân la dispoziția voastră cu răspunsuri pentru eventualele întrebări pe care le aveți.
Alexandra Mitroiu, Psihopedagog

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Ce știm despre copiii cu hipersensibilitate senzorială și cum îi sprijim?

Ce știm despre copiii cu hipersensibilitate senzorială și cum îi sprijim?

Este cunoscut faptul că, la naștere, copiii se nasc „tabula rassa”, adică sunt precum o tablă goală, gata să fie umplută cu informații. Pe măsură ce cresc și se dezvoltă, ei culeg informații despre mediul înconjurător cu ajutorul simțurilor. De fapt, aproape toate experiențele lor sunt procesate cu ajutorul unui mix de simțuri.
Problemele de integrare senzorială sunt destul de comune în rândul copiilor și adulților cu dizabilități de învățare, autism, tulburări de dispoziție afectivă și schizofrenie. Primele simptome ale tulburărilor de integrare senzorială sunt deseori legate de probleme de reglare, precum dificultățile somnului, abilități reduse de autocalmare, nivel de activitate foarte scăzut sau foarte ridicat și reactivitate scăzută ori exagerată la stimulare senzorială. Răspunsul la stimulii exteriori diferă de la un copil la altul: în timp ce unul abia observă o stimulare senzorială, altul reacționează exagerat.
În cazul copiilor care au o tulburare de dispoziție afectivă combinată cu o disfuncție senzorială, paleta simptomatică devine evidentă în perioada preșcolară. Când sunt mici, copiii cu hipersensibilitate evită stimulul care îi deranjează, se retrag într-un joc solitar sau fac o criză de furie în legătură cu obiectul sau persoana care îi deranjează. Lovirea, mușcatul, aruncatul obiectelor sunt comportamente care pot fi legate de hipersensibilitate. De asemenea, sunt situații în care unii copii cu probleme de integrare senzorială pot trece brusc de la fericire deplină la o criză de nervi fulgerătoare, fără să fie neapărat declanșată de un stimul anume. Aceștia au o toleranță scăzută la frustrare și se enervează rapid.
            Copiilor cu dificultăți de integrare senzorială le este greu să dobândească abilitatea de autocalmare. Deseori, când părinții anticipează o situație în care copilul riscă să se enerveze, se grăbesc să îi rezolve problemele. Acest lucru nu îi permite să învețe să se autogestioneze și să găsească rezolvări. Copiii cu astfel de probleme se bazează foarte mult pe părinți și vor ca aceștia să le găsească modalități de calmare. În asemenea situații, părintele îi poate oferi o jucărie pe care să o țină și să îi ofere confort psihic în contextele în care este nevoie de controlul impulsurilor și este bine să i se ofere în mod constant sprijin verbal.
            Datorită faptului că cei mici se bazează foarte mult pe părinți, pentru că aceștia le oferă un mediu senzorial previzibil, când vine vorba de separare pot apărea probleme. Sunt copii care nu acceptă joaca cu alți copii, care încep să plângă de cum au ajuns la locul de joacă sau la o întrunire familială. Părinții nu văd altă soluție decât să îl ducă acasă, iar în timp, ajung să nu mai meargă în astfel de locuri pentru a evita o eventuală criză. Prin urmare, copilul, neavând situații în care să fie independent și să socializeze cu alți copii, ajunge să fie dependent de părinți și să dezvolte probleme de separare.

Ce puteți face voi, părinții, în astfel de situații?

Pe parcursul dezvoltării, copiii au nevoie de independență și timp să exploreze. Atunci când vedeți că cel mic se frustrează într-o activitate, ajutați-l să găsească soluții, dați-i mici ponturi care să îl ajute în îndeplinirea obiectivului. Cu toate că cel mic se frustrează când mergeți într-un loc nou, în parc sau la o întrunire, dați-i timp să se adapteze, eventual puteți să îl duceți să vadă locul respectiv în avans, să se familiarizeze cu el.
În parc puteți să îl duceți pentru început când este gol sau să începeți prin a sta pur și simplu pe bancă. După o perioadă, când copilul nu mai are probleme cu acest pas mergeți mai departe, apropiați-vă de un leagăn sau tobogan. La fel, după o perioadă așezați copilul în leagăn fără să îl mișcați și, la final, când acceptă fără probleme pașii anteriori puteți începe să îl legănați. Plimbați-vă cu cel mic prin locul de joacă, ajutați-l să descopere, să se aventureze și ușor, ușor să prindă curaj să meargă singur la joacă.
Pe final vă recomandăm să rămâneți perseverenți și să vă stabiliți obiectivele în pași mici. Continuăm discuția pe acest subiect în articolul următor când vom explora noi modalități prin care putem identifica problemele de procesare senzorială, precum și importanța simțul tactil și vizual în dezvoltarea atașamentului.
Alexandra Gabor, Psihopedagog

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Fii creACTIV!

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Minte sănătoasă în corp sănătos pe timp de coronavirus

Minte sănătoasă în corp sănătos pe timp de coronavirus

În această perioadă ne poate fi foarte dificil să rămânem calmi, cu o stare fizică și mentală bună. Recunosc, uneori îmi este puțin dificil chiar și mie. Sunt o persoană energică, iubitoare de natură și plimbări, care acum este nevoită să rămână în casă. Au trecut doar două săptămâni de când stăm în casă și sunt șocată de câte ori mă uit pe fereastră și văd cum natura nu s-a oprit, așa cum nouă ni se pare că viața ne-a intrat în stand-by. Este important să ne concentrăm pe partea pozitivă a acestei carantine.

Eu am reușit să fac lucruri pe care nu mai aveam timp să le fac. Am terminat un serial fain, m-am uitat la filme, am citit, am făcut puțină mișcare, m-am jucat Harry Potter 2, joc pe care eu acum l-am descoperit și am dormit o grămadă (ador să dorm!).

 În acest articol vă recomandăm o strategie care vă poate ajuta să vă eliberați de stres, și de ce nu, poate de câteva kilograme. 🙂

Mai întâi, trebuie să fiți conștienți de faptul că mintea și corpul lucrează împreună. Ce o ajută pe una, o ajută și pe cealaltă la fel cum, ce o rănește pe una, îi provoacă aceeași stare și celeilalte. De exemplu, imaginați-vă că doar ce ați citit o știre nu tocmai optimistă și aflați că au apărut cazuri de coronavirus în zona în care locuiți. OK, pe deoparte știți că acest lucru este de așteptat până când se „aplatizează curba” ratei de infectări. Această gândire îi ajută pe unii, dar pe voi mai degrabă vă stresează. Corpul reacționează la acest stres, mușchii sunt încordați, se accelerează bătăile inimii, la fel și presiunea sângelui. Mintea voastră va fi orientată pe deviza  „luptă-sau-fugi”.   Studiile arată că în momentul în care vă stresați foarte tare despre ceva și nu faceți ceea ce corpul încearcă să vă spună – mișcă-te! – atât stresul mental, cât și cel fizic se agravează. Vă veți simți mult mai anxioși și stresați, veți fi supuși unor riscuri fizice mai mari pe termen lung precum un accident vascular cerebral, obezitate, oase rupte și durată de viață scurtată.

Vă recomand acum o idee pe care am găsit-o de ajutor. Se numește MERGI & VORBEȘTE și funcționează astfel:

  • Studiile ne spun că persoanele obișnuiesc să petreacă 3-4 sau mai multe ore pe telefon, în fiecare zi.
  • De asemenea, studiile ne spun că mulți cred că pierd prea mult timp prinși în a discuta la telefon.
  • O mare parte din acest timp este petrecut vorbind cu alte persoane.

Probabil vă gândiți ce legătură are telefonul în această situație. Haideți să vedem! Să zicem că o dată la două zile o sunați pe mama voastră și vorbiți 15-20 de minute. În loc să stați pe canapea sau în pat, de ce să nu vă ridicați să vă plimbați?! Gândiți-vă doar ce înseamnă asta! Dacă mergeți pe jos o distanță de 15-20 de minute și o sunați de 4 ori pe săptămână egalați cu a parcurge o distanță de cinci-șase kilometri pe săptămână. Corpul și mintea voastră se simt mai relaxate, și cu puțin noroc pierdeți și câteva kilograme.

De asemenea, auziți niște știri foarte optimiste legate de persoanele care se recuperează după boală. Ridicați-vă, sunați-vă fratele sau o persoană apropiată și... mergeți. Mergeți prin casă sau prin curte! Această conversație poate să ajungă la 30-40 de minute. După ce închideți, verificați câte minute a avut apelul, deci câte minute ați mers. Monitorizați-vă efortul într-un calendar pe perete. Ar putea fi foarte motivant de la o zi la alta acest lucru.

Se știe că la vârste mici, copiii sunt energici. Astfel, o modalitate de a consuma energia (și a voastră, și a lor) este să faceți acest exercițiu în casă, în timp ce sunteți cu ochii pe micii energici, care în mod normal vă împiedicau să ieșiți să faceți mișcare. Copiii vor fi amuzați de comportamentul vostru și poate vor începe să se plimbe și ei puțin pe lângă voi.

Deci, de ce să nu încercați această strategie? Data viitoare când vă sună telefonul sau doriți să apelați, luați telefonul și plimbați-vă. Oricum, acele minute le petreceați la telefon.

Momentele stresante cer soluții ciudate! 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Dezvoltarea atenției

Atenția este un factor cheie în desfășurarea tuturor activităților noastre zilnice și are un rol esențial în procesul de învățare. Pentru că ea poate fi exersată foarte bine și de acasă, am selectat câteva materiale amuzante și colorate care să-i motiveze pe cei mici și pe cei mari:

 

Fișe pentru găsirea diferențelor, cu tematici diferite, alese în funcție de vârsta copiilor.

Jocuri educative ce pot fi accesate atât pe tabletă, cât și pe calculator sau imprimate, atât pentru copii aflați la grădiniță, cât și pentru cei din clasele primare.
O serie de imagini sugestive pentru realizarea asocierilor:
 

 

 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Dezvoltarea limbajului

Imagini complexe ce pot fi folosite pentru tactarea acțiunilor, dezvoltarea limbajului prin realizarea unor povești sau, de ce nu, găsirea unor personaje în imagine în funcție de anumite caracteristici:

Povești audio pentru copii de toate vârstele, pe care le pot asculta singuri sau împreună cu familia. După, pot povesti împreună ce își amintesc.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Dezvoltarea capacităților cognitive

Noțiuni opuse și predarea conceptelor precum ,,cald-rece", ,,întreg-rupt", ,,mic-mare" etc. dezvoltă capacitatea descriptivă a copiilor. Resursa următoare vă ajută sa dezvoltați și capacitatea de a compara/diferenția dimensiunile și de a atribui obiectelor caracteristicile esențiale:

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Motricitate grosieră

Este minunat să fim alături de întreaga familie și să ne distrăm învățând lucruri extrem de utile pentru dezvoltarea copiilor, dar și a relațiilor interpersonale. Va prezentăm mai jos câteva idei de activități prin care dezvoltăm motricitatea grosieră, antrenăm atenția, spiritul de echipă între frați și în familie, participarea la o sarcina de la început până la sfârsit, antrenarea răbdării, așteptarea rândului fiecărui participant etc.

Spor la joacă și la învățare!

În următoarea resursă veți găsi idei de activități care ajută la dezvoltarea motricității fine a copiilor, folosindu-vă de materiale pe care le puteți găsi în casă. 

 

 

 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Emoții

Atunci când vorbim despre emoții, ne referim atat la cele mai cunoscute dintre acestea, cum ar fi fericirea sau tristețea, dar și la cele mai puțin cunoscute cum sunt dezgustul, anxietatea sau jena. Deși majoritatea prefera să simtă fericire, uneori, este în regula dacă ne simțim anxiosi sau speriați. Putem vorbi despre toate aceste emoții cu copiii noștri cu ajutorul imaginilor din resursa următoare:

 

Și pentru că avem mai mult timp decat de obicei, putem sta mai mult la povești. Poveștile pot fi ale noastre, dar ne putem inspira și din cele de mai sus, creând unele noi, captivante, interesante sau pline de umor. Succes!

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

Comportament

Pentru că ne dorim să primim respect din partea oamenilor, la rândul nostru, trebuie să și oferim. Cum multe dintre comportamente se învață, vă propunem să învățăm împreună câteva reguli de comportament.
 

 

He’s extraordinary este un blog unde o să găsiți informații din diverse arii precum descrierea unor tipuri de nevoi speciale, procesarea senzorială, dezvoltarea aptitudinilor, managementul comportamentului, dar și materiale printabile.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult: