Etapele de dezvoltare neuromotorie la copii - Partea a II-a

Partea II – perioada sugarului (1–12 luni)

În prima parte a acestei serii am vorbit despre dezvoltarea neuromotorie în perioada neonatală, când reflexele primitive domină mișcările nou-născutului și asigură adaptarea la viața extrauterină. 

După prima lună de viață, copilul începe să își dezvolte treptat controlul voluntar al mișcărilor. Reflexele primitive încep să se estompeze, iar mișcările devin tot mai coordonate, intenționate și adaptate mediului. În această perioadă, creierul și sistemul nervos central se maturizează rapid, iar experiențele senzoriale și stimularea adecvată joacă un rol crucial în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Dezvoltarea neuromotorie la sugar (1–12 luni)

1–2 luni
Sugarul începe să-și ridice pentru scurt timp capul atunci când este așezat pe burtă. Mișcările rămân în mare parte reflexe, dar apar primele încercări de control activ. Mâinile sunt de obicei strânse în pumni, iar membrele au o postură flexată. Privirea devine mai atentă, iar sugarul poate urmări pentru scurt timp un obiect aflat în mișcare.

3–4 luni
Capul devine mai stabil, iar copilul se poate sprijini pe antebrațe când este în decubit ventral (când stă pe burtă). Mișcările încep să fie mai fluide și coordonate. Sugarul descoperă plăcerea de a-și privi mâinile și începe să prindă pentru scurt timp obiecte, ducându-le la gură. Se consolidează legătura dintre coordonarea ochi–mână și controlul trunchiului.

5–6 luni
Capul este complet stabil, iar sugarul poate să se rostogolească în ambele sensuri. Apare statul în șezut cu sprijin pe mâini sau pe o pernă. Apucarea obiectelor se face cu toată palma (prindere palmară), iar copilul explorează activ corpul propriu: își prinde picioarele și le duce la gură, un pas important în conștientizarea schemei corporale.

7–8 luni
Sugarul stă singur în șezut fără sprijin și își folosește mâinile pentru a se juca liber. Se poate târî sau deplasa rostogolindu-se, iar interesul pentru explorare crește semnificativ. Transferă obiectele dintr-o mână în alta și manifestă curiozitate pentru texturi, sunete și mișcare. Aceasta este o etapă de mare progres pentru integrarea senzorială: copilul învață cum să combine informațiile tactile, vizuale și auditive pentru a înțelege mediul.

9–10 luni
Sugarul se ridică singur în picioare, sprijinindu-se de mobilă, și face mișcări laterale ținându-se cu mâinile. Apare prinderea fină (între degetul mare și arătător), un pas esențial pentru dezvoltarea motricității fine. Începe să elibereze voluntar obiectele și să le manipuleze cu scop. În această perioadă, joaca devine mai interactivă, iar copilul imită gesturi simple și reacționează la propriul nume.

11–12 luni
La finalul primului an, copilul poate sta singur în picioare și face primii pași fără sprijin, un moment de mare bucurie și emoție pentru părinți. Își folosește mâinile pentru activități tot mai complexe, introduce și scoate obiecte din recipiente, lovește două jucării între ele, încearcă să se hrănească singur și imită gesturile adulților. Toate aceste achiziții reflectă o coordonare tot mai bună între motricitate, echilibru și intenție.

 

Semne care pot indica o întârziere în dezvoltare

Monitorizarea dezvoltării neuromotorii este importantă pentru identificarea timpurie a oricăror dificultăți.
👉 Consultați un specialist dacă:

  • La 4 luni copilul nu își poate susține deloc capul. 
  • La 6 luni nu se rostogolește și nu se sprijină pe brațe când e pe burtă. 
  • La 9 luni nu stă deloc în șezut fără sprijin. 
  • La 12 luni nu se ridică în picioare sprijinindu-se și nu face pași cu ajutor. 

Absența acestor achiziții la vârsta așteptată nu indică automat o problemă gravă, dar poate semnala o întârziere în dezvoltare care merită evaluată de un medic pediatru, neurolog pediatru, kinetoterapeut sau medic de recuperare. Evaluarea timpurie și intervenția adecvată pot face o diferență semnificativă în evoluția copilului.

Concluzie

Dezvoltarea neuromotorie în primul an de viață este un proces dinamic, în care fiecare etapă pregătește următoarea. Mișcările devin din ce în ce mai coordonate, iar copilul trece de la reflexe automate la acțiuni voluntare și intenționate. Sprijinul adecvat, mediul stimulativ și observarea atentă a progreselor contribuie la o creștere armonioasă și sănătoasă.

 

📚 Bibliografie

  • Capute AJ, Accardo PJ. Developmental Disabilities in Infancy and Childhood. 3rd Edition. Paul H. Brookes Publishing, 2011. 
  • Allen MC, Alexander GR. "Gross Motor Milestones." Pediatrics in Review, 2014;35(1): e1–e9. 
  • Bly L. Motor Skills Acquisition in the First Year: An Illustrated Guide to Normal Development. 2nd Edition. Psychological Corp., 1994. 
  • Zafeiriou DI. "Primitive reflexes and postural reactions in the neurodevelopmental examination." Pediatric Neurology, 2004;31(1):1–8. 
  • Sheridan M. From Birth to Five Years: Children’s Developmental Progress. 4th Edition. Routledge, 2014.

Articole recente

În Partea a III-a ne concentrăm pe ceea ce urmează după vârsta de 1 an: 👉 diversificarea și rafinarea abilităților motorii, 👉 dezvoltarea echilibrului și coordonării, 👉 creșterea autonomiei prin mișcare și joc.
Mai mult:
Dezvoltarea neuromotorie este un proces esențial în creșterea și formarea copilului, influențând modul în care acesta își controlează și coordonează mișcările.
Mai mult:
Pentru mulți părinți, deprinderile de autoservire, cum ar fi spălatul pe dinți, închiderea unui nasture sau îmbrăcatul, par lucruri obișnuite. Însă pentru familiile care cresc un copil cu autism, aceste abilități devin adevărate repere de progres și independență.
Mai mult:
Posted in articole and tagged , , , , , , , , , , , , , .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.