Cum să ajuți un copil diagnosticat cu autism să dezvolte abilități sociale

Cum să ajuți un copil diagnosticat cu autism să dezvolte abilități sociale

Articol tradus și adaptat după Carol Tatom, BA.HSE, CHW
9 iulie 2025

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii. Deși modul în care copiii cu autism interacționează cu ceilalți poate fi diferit, nevoia de bază de interacțiuni cu semenii, comunicare eficientă și abilități sociale fundamentale rămâne aceeași.

Sprijinul acordat copilului pentru a construi aceste abilități îl ajută să își facă prieteni, să înțeleagă semnalele sociale și să dezvolte un sentiment mai puternic de apartenență și stimă de sine. Toate acestea contribuie la bunăstarea și fericirea sa generală.

Exemplu din viața reală: Învățarea citirii semnalelor sociale

Autoarea articolului a lucrat cu numeroase persoane din spectrul autist și a observat de-a lungul timpului progrese semnificative în dezvoltarea lor socială.

Un exemplu este cazul unui băiat mic care beneficia de servicii într-o clinică de specialitate. El întâmpina frecvent dificultăți în a înțelege de ce colegii reacționau într-un anumit fel în situații sociale, ceea ce îl făcea să se simtă izolat. Intervenția s-a concentrat pe citirea și interpretarea limbajului corporal. Au fost utilizate cartonașe cu expresii faciale și posturi corporale diferite, iar apoi au fost exersate jocuri de rol în diverse scenarii. De asemenea, au fost vizionate clipuri video scurte fără sunet, analizând ce ar putea simți personajele pe baza indiciilor nonverbale. Treptat, copilul a început să facă legătura între expresii și emoții. A învățat să observe schimbări subtile în postură sau în expresia ochilor, ceea ce l-a ajutat să anticipeze reacțiile celorlalți. Pe măsură ce a devenit mai priceput în înțelegerea acestor semnale sociale, s-a simțit mai puțin confuz și mai în control în interacțiuni.

Această evoluție nu doar că i-a îmbunătățit comunicarea socială, ci i-a redus vizibil sentimentul de izolare. A început să participe mai mult la activități de grup, iar colegii au interacționat mai frecvent cu el. Transformarea de la confuzie și izolare la înțelegere și acceptare ilustrează impactul pozitiv al intervenției.

Progresul arată diferit pentru fiecare copil. Pentru unii, înseamnă contact vizual mai constant; pentru alții, inițierea unei conversații sau înțelegerea unei emoții complexe prin diverse expresii.

De ce abilitățile sociale sunt provocatoare pentru copiii autiști

Mulți copii autiști gândesc în termeni foarte literali. Asta înseamnă că expresii uzuale precum sarcasmul sau aluziile subtile pot fi interpretate diferit, generând confuzie.

Imaginează-ți că spui cuiva „plouă cu găleata” - el ar putea vizualiza cu adevărat apa căzând din cer, ceea ce l-ar putea deranja. De asemenea, sensibilitățile senzoriale influențează profund comunicarea. Dacă o cameră este prea zgomotoasă, prea luminoasă sau inconfortabilă, poate copleși simțurile, făcând dificilă concentrarea asupra conversației.

Anxietatea joacă un rol major în interacțiunile copiilor autiști. Schimburile rapide și imprevizibile din conversații pot fi stresante, ducând la evitarea contactului vizual, dificultăți în inițierea sau menținerea discuțiilor ori preferința pentru alte forme de comunicare, cum ar fi scrisul sau imaginile. Gândirea lor literală face normele sociale complicate - de exemplu, să își aștepte rândul să vorbească în clasă, să înțeleagă ce se implică fără a fi spus direct sau să recunoască sfârșitul unei conversații.

Ca părinte, recunoașterea acestor dificultăți te ajută să găsești moduri mai bune de a te conecta și de a crea un spațiu de susținere în care copilul se simte înțeles și confortabil să se exprime în felul său unic. Predarea abilităților sociale oferă beneficii pe viață și îmbunătățește eficiența intervențiilor terapeutice.

Începe cu pași mici și modelează comportamentul

Sprijinirea dezvoltării abilităților sociale la copiii cu autism poate părea o sarcină mare pentru părinți. Amintește-ți că cele mai lungi călătorii încep cu pași mici. Este extrem de eficient să începi prin a modela comportamente adecvate în interacțiunile zilnice.

Acțiuni simple, precum luarea rândului la jocuri de masă, un salut prietenos „bună” sau „la revedere” și menținerea contactului vizual îl ajută subtil pe copil să înțeleagă aceste semnale esențiale.

Gândește-te la tine ca la un ghid care demonstrează exact ce dorește să învețe copilul și sărbătorește fiecare mic progres. Fii consecvent și răbdător, pe măsură ce copilul observă și internalizează treptat aceste interacțiuni pozitive.

Fii disponibil să răspunzi la întrebări pe măsură ce învață să navigheze abilități noi și să își facă prieteni. Cei care lucrează cu un terapeut ABA pot exersa jocuri de rol cu un adult sau cu un coleg.

Pe lângă modelare, integrează învățarea abilităților sociale în joc, rutine predictibile și povești. Jocul oferă un mediu natural, cu presiune redusă, pentru practică: activități de grup, respectarea rândului, împărțirea, interacțiunea cu personalul școlii și înțelegerea perspectivelor diferite.

Rutinele consistente pentru saluturi, mese sau culcare ajută copilul să anticipeze și să practice interacțiuni sociale într-un mod previzibil.

Poveștile permit explorarea situațiilor sociale și a răspunsurilor adecvate într-un mod sigur și captivant.

Prin aceste strategii zilnice, înveți abilități valoroase și oferi susținere într-un mediu sigur.

Folosește suporturi vizuale

Ajutoarele vizuale sunt instrumente puternice pentru a pregăti copiii cu autism pentru interacțiuni sociale. Mulți procesează informațiile mai bine în format concret, vizual, decât doar verbal.

Programele cu imagini, tabelele „mai întâi–apoi” sau imaginile cu emoții oferă moduri clare și consistente de a transmite așteptări. Ele reduc anxietatea, făcând situațiile sociale abstracte mai previzibile. De exemplu, un program vizual înainte de o întâlnire cu prietenii poate arăta secvența: „salut”, „joc cu blocuri”, „gustare”, „la revedere”. Acest lucru îl ajută pe copil să anticipeze și să se simtă mai în siguranță.

Terapia ocupațională și ABA sunt resurse valoroase pentru crearea și utilizarea suporturilor vizuale și a poveștilor sociale.

Integrează povești sociale

Poveștile sociale sunt un mod eficient de a învăța abilități sociale persoanelor cu autism. Ele explică clar situațiile sociale, ce să aștepți, de ce acționează oamenii într-un anumit fel și cum să răspunzi adecvat. De pildă, o poveste intitulată „Când am nevoie de ajutor la temă” începe cu ideea că este normal să te blochezi. Apoi parcurge pașii: privește la profesor, ridică mâna liniștit, așteaptă răbdător și spune „Am nevoie de ajutor, vă rog”. Se explică faptul că profesorul va asculta și va ajuta, iar cererea de sprijin este un lucru bun care ușurează învățarea și aduce un sentiment de mândrie.

Poveștile îmbină elementele vizuale cu narațiuni scurte, personalizate, care descompun situațiile în pași gestionabili: cine, ce, unde, când, de ce și cum. De exemplu, o poveste despre o petrecere de ziua de naștere descrie ce se întâmplă, cum saluți gazda, oferi cadoul și ce faci dacă te simți copleșit.

Ca părinte, poți crea povești personalizate cu numele copilului, locuri familiare și personaje cunoscute, făcându-le captivante și eficiente pentru creșterea încrederii și a succesului social.

Valorifică interesele speciale pentru a încuraja interacțiunea

Copiii cu autism au adesea interese speciale - subiecte sau activități de care sunt pasionați intens. Acestea pot deveni căi excelente spre învățarea socială. Integrând aceste interese în interacțiuni, apelezi la motivația lor naturală. Imaginează-ți exersarea luării rândului cu un joc plictisitor versus unul cu trenulețele sau dinozaurii preferați – diferența de implicare este uriașă. În acest fel, învățarea devine relevantă și plăcută, reducând intimidarea și crescând dorința de conectare. Interesele speciale creează teren comun, făcând interacțiunile mai confortabile. De exemplu, folosește un personaj de desene animate preferat în povești sociale sau jocuri de rol ori caută grupuri cu interese comune. Acest lucru oferă un punct de plecare pentru conversație și activități comune, reducând presiunea.

Când discută despre ceva ce iubesc, copiii comunică mai fluent, mențin contactul vizual mai bine și se implică mai mult.

Pași mici, impact mare: Susținerea călătoriei sociale a copilului tău

Călătoria dezvoltării abilităților sociale nu este despre perfecțiune, ci despre susținere constantă și iubitoare. Fiecare copil este unic, așa că adaptează strategiile în funcție de ceea ce funcționează pentru el. Observă ce rezonează - reacțiile copilului sunt cel mai bun ghid.

Nu trebuie să parcurgi acest drum singur. Terapeuții, educatorii sau grupurile de suport pot oferi strategii personalizate.

Dedicarea ta contează enorm - fiecare efort îl ajută pe copil să își construiască abilități, încredere și conexiuni cu lumea.

Abilitățile interpersonale sunt fundamentale pentru a naviga viața: comunicarea gândurilor și nevoilor, construirea relațiilor, colaborarea, înțelegerea perspectivelor, rezolvarea conflictelor și adaptarea. Ele creează conexiune, îmbunătățesc bunăstarea și contribuie la creșterea personală.

Bibliografie

Moody, C. T., & Laugeson, E. A. (2020). Social skills training in autism spectrum disorder across the lifespan. Psychiatric Clinics, 43(4), 687–699.

Soares, E. E., Bausback, K., Beard, C. L., Higinbotham, M., Bunge, E. L., & Gengoux, G. W. (2021). Social skills training for autism spectrum disorder: A meta-analysis of in-person and technological interventions. Journal of Technology in Behavioral Science, 6(1), 166–180.

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult:

De ce unii copii cu autism au dificultăți în a dormi noaptea?

De ce unii copii cu autism au dificultăți în a dormi noaptea?

Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme. Motivele sunt variate și adesea interconectate. Iată o parte din ele:

Producția de melatonină.
Mulți copii cu autism au o producție sau o eliberare neregulată de melatonină, hormonul responsabil cu reglarea ciclurilor somn–veghe. Corpurile lor pot produce mai puțină melatonină sau o pot elibera la momente nepotrivite, ceea ce face dificilă apariția senzației de somnolență la finalul zilei.

Perturbarea ritmului circadian.
Ceasul intern al corpului poate fi dereglat. Creierul nu primește „semnalele” potrivite pentru relaxare la sfârșitul zilei, ceea ce duce la adormire întârziată și un somn fragmentat.

Sensibilitate senzorială crescută.
Mulți copii cu autism au dificultăți în procesarea senzorială, în special în filtrarea stimulilor de fundal. Creierul lor nu estompează automat zgomotele, luminile, mirosurile sau texturile, așa cum o face un creier neurotipic.

Astfel, chiar și stimuli foarte mici, zgomotul unui frigider, traficul îndepărtat, textura pijamalelor sau o lumină slabă de sub ușă, pot deveni extrem de deranjanți.

Sistem nervos în alertă.
Dacă sistemul senzorial rămâne activ, copilului îi va fi greu să se relaxeze. Mulți copii rămân hiper-conștienți sau copleșiți de senzații pe care alții nici nu le observă.

Anxietate crescută la culcare.
Mulți copii cu autism experimentează niveluri mai mari de anxietate, care se intensifică seara. Întunericul, zgomotele neașteptate sau schimbarea rutinei pot declanșa un disconfort puternic.

Activarea mentală înainte de somn.
În multe familii se observă că mintea copilului devine foarte activă înainte de culcare, ceea ce împiedică instalarea relaxării necesare unui somn odihnitor.

Dificultăți cu tranzițiile.
Trecerea de la zi la noapte sau de la activități stimulante la cele liniștite poate fi deosebit de dificilă. Copiii care au nevoie de predictibilitate pot resimți tranzițiile ca fiind stresante, ceea ce crește anxietatea și îngreunează adormirea.

Dificultate în exprimarea nevoilor.
Unii copii cu autism au dificultăți în a comunica nevoi precum foamea, setea, durerea sau nevoia la toaletă. Dacă acestea nu sunt exprimate sau observate, disconfortul poate persista și afecta somnul.

Exemple:

  • Foamea sau setea pot provoca neliniște și treziri nocturne.

  • Disconfortul fizic (dureri, colici, dințișori, poziție incomodă) poate duce la agitație.

  • Nevoia la toaletă poate genera treziri frecvente sau anxietate.

     

Înțelegerea rutinei de somn.
Unii copii au dificultăți în a înțelege sau a urma pașii rutinei de culcare, mai ales dacă aceasta se schimbă des sau dacă implică multe etape. Trecerea bruscă de la joc, ecrane sau activități energice la liniștea pentru somn poate crea rezistență sau confuzie.

Condiții asociate.
Probleme precum constipația, refluxul gastroesofagian, durerile abdominale, epilepsia sau ADHD sunt mai frecvente la copiii cu autism și pot cauza treziri nocturne, neliniște și dificultăți în adormire. Tratarea acestor condiții poate îmbunătăți considerabil calitatea somnului.

Obiceiuri și modele comportamentale.

  • Somnurile lungi sau foarte târzii din timpul zilei pot împinge ora de culcare.

  • Activitățile stimulante înainte de culcare (joacă energică, ecrane, discuții intense) mențin corpul într-o stare de alertă.

  • Orele de culcare neregulate sau rutina imprevizibilă perturbă ritmul circadian natural.

     

Dificultățile de somn la copiii cu autism au cauze complexe: biologice, senzoriale, emoționale și comportamentale. Înțelegerea acestor mecanisme îi poate ajuta pe părinți să identifice mai bine nevoile copilului și să creeze o rutină de seară predictibilă și calmă, adaptată sensibilităților lui.

Articol scris de: Eliza Iliescu

Bibliografie: https://www.phren.uk/blog 

Articole recente

Dezvoltarea abilităților sociale este esențială în creșterea oricărui copil, iar a învăța cum să sprijini un copil diagnosticat cu autism în acest sens este vital pentru multe familii.
Mai mult:
Dificultățile de somn sunt foarte frecvente la copiii cu autism, afectând până la 50–80% dintre copiii autiști, mult mai mult decât la copiii neurotipici. Problemele pot include dificultăți în adormire, treziri frecvente în timpul nopții, insomnie sau trezire foarte devreme.
Mai mult:
Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă plină de emoție și lumină, însă pentru unii copii cu autism schimbările de rutină, zgomotele și agitația pot fi copleșitoare. Tocmai de aceea, micile daruri primite în această perioadă au un impact cu atât mai mare: aduc bucurie, dar și confort, previzibilitate și conectare.
Mai mult: