Copiii au nevoie de cât mai multe contexte în care să experimenteze comunicarea, dar și de un model lingvistic (Hoff, 2006, citat în Grandgeorge et al., 2009). În tulburarea de spectru autist, copiii pot utiliza imitația ca formă de învățare a limbajului.

Copiii cu autism pot necesita sprijin pentru a-și îmbunătăți abilitățile lingvistice. Acest lucru se datorează faptului că aceștia se concentrează adesea pe detaliile din lumea lor. Prin urmare, ei ar putea pierde oportunitățile de a dobândi abilități lingvistice precum înțelegerea și exprimarea folosind cuvinte. Un copil de trei luni care este distras de un ventilator de tavan este mai puțin probabil să învețe să zâmbească și să se gâdile cu părinții lui. Dacă un copil nu se joacă cu părinții săi până la nouă luni, este mai puțin probabil ca limbajul acestuia să se dezvolte corespunzător.

Pentru a dezvolta limbajul, copiii cu autism au nevoie de oportunități regulate, semnificative și motivante de a folosi și exersa limbajul și abilitățile lingvistice. Putem crea oportunități semnificative și motivante pentru copilul autist de a folosi limbajul ca parte a activităților de zi cu zi împreună. De exemplu, am putea pune jucăria preferată a copilului la îndemână, astfel încât copilul să fie nevoit să o ceară. Sau putem, pe rând, să deschidem paginile cărților cu imagini și să vorbim sau să arătăm unul altuia ceea ce găsim. Este important să facem o pauză suficient de lungă pentru ca cel mic să spună ceea ce gândește sau simte (Autism CRC, 2022).

Modelarea utilizării limbajului pentru copiii cu autism permite să-i arătăm copilului cum să răspundă sau să ceară ceva. Când vorbim cu un copil autist, modelarea limbajului implică folosirea gesturilor și expresiilor faciale. În plus, înseamnă să ajutăm copilul să folosească corect limbajul. 

Dacă copilul încearcă să vorbească, putem folosi expresiile de care credem că are nevoie, cum ar fi „ajutor” în timp ce copilul ține un pachet de mâncare pe care nu îl poate deschide. Este recomandat să folosim fraze care conțin cu unul sau două cuvinte mai multe decât ceea ce folosește copilul în prezent atunci când vorbește. De exemplu, modelăm propoziții de unu sau două cuvinte dacă copilul nu vorbește încă. Dacă copilul vorbește în propoziții de două sau trei cuvinte, repetăm ceea ce spune, dar adăugăm câteva cuvinte suplimentare pentru a-i demonstra că poate construi propoziții mai mari (Autism CRC, 2022).

Este importantă încurajarea comunicării non-verbale. Dacă copilul autist se manifestă prin comportamente precum plânsul, este posibil să aibă capacitatea de a comunica non-verbal. De exemplu, acesta se poate încuraja să arate sau să se întindă după obiectul dorit sau să folosească un sistem de comunicare vizual, cum ar fi un semn de cuvânt cheie, pentru a cere ceea ce își dorește. Modelarea este o altă modalitate prin care se poate ajuta copilul să învețe. De exemplu, putem arăta copilului ce trebuie să facă, arătând singur obiectul respectiv sau folosind un semn vizual pentru acesta. Îl putem ajuta și fizic, direcționându-i mâna spre ceea ce-și dorește, dacă acceptă acest lucru. 

Pe de altă parte, este necesară și încurajarea comunicării verbale. Oferim copilului opțiuni pentru a-l ajuta să facă cereri și să facă legături între lucruri și cuvinte. Punem un exemplu în care îi cerem să aleagă între două alimente: „Banane sau struguri?”. Utilizăm cuvinte precum „tren”, „minge”, „pensulă” și așa mai departe pentru a eticheta obiectele din casă. De multe ori, a auzi și a vedea cuvintele poate ajuta copilul să înțeleagă semnificația unui cuvânt și a unui obiect fără a trebui să proceseze o cantitate mare de informații. 

Folosim indicii vizuali. De exemplu, în timp ce rostim cuvântul, arătăm copilului obiectul. Transformăm întrebările despre obiecte în comentarii. De exemplu, putem spune: „Este o lingură!” în loc să întrebăm: „Ce este asta?”. Trebuie să extindem vocabularul astfel: Copiem cuvintele și sunetele copilului și adăugăm cuvinte la ceea ce spune. De exemplu, dacă copilul spune „Pantof”, putem repeta cu un cuvânt suplimentar, cum ar fi „Pantof mare” sau „Pantoful tău”. 

Folosim propoziții scurte și evidențiem cuvintele cheie. De exemplu, „Pune-ți cămașa!”/„Pune-ți pălăria!”. Nu în ultimul rând, contribuim la încurajarea conversației. Acordăm copilului timp suficient pentru a înțelege și a răspunde la întrebări și comentarii. Discutăm despre subiecte sau lucruri care îl interesează pe copil. Este important ca acesta să fie motivat să comunice (Field, 2020).

Prin urmare, copiii cu TSA trebuie să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare pentru a-și maximiza potențialul.

Articol scris de Alexandra Ghilință - terapeut.

Bibliografie

Autism CRC. (2022). Ghid național pentru sprijinirea învățării, participării și bunăstării copiilor cu autism și a familiilor lor din Australia . Autism CRC.

Field, E. (2020). Construirea comunicării și a independenței pentru copiii din spectrul autismului: strategii pentru a aborda limbajul, ecolalia și comportamentul minim. Londra: Editura: Jessica Kingsley.

Grandgeorge, M., Hausberger, M., Tordjman, S., Deleau, M., Lazartigues, A. & Lemonnier, E. (2009). Environmental factors influence language development in children with autism spectrum disorders. Plos one Journal. 4(4). 1-8. doi: https://doi.org/10.1371/journal.pone.0004683 

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, pe scurt ADHD, este o afecțiune a creierului manifestată printr-o întârziere în cortexul frontal în cortexul prefrontal sau în funcțiile executive. În principal sunt afectate organizarea și gestionarea emoțiilor, concentrarea și nivelul de activitate al copilului. 

 Există trei tipuri de ADHD, în funcție de caracteristicile predominante:

• Dacă copilul este deosebit de energic, impulsiv, agitat și are probleme în a se controla, este posibil că tipul său să fie ADHD hiperactiv-impulsiv. 

• Dacă el are probleme în a urma reguli și a rămâne în sarcină, nu este deloc organizat și uită sau pierde des lucruri, ar putea fi semne că tipul său este ADHD cu deficit de atenție. 

• Totuși, dacă combină mai multe din toate aceste caracteristici, tipul său este de ADHD combinat.

Diagnosticul este întotdeauna pus de un psihiatru sau neurolog, iar tipul de ADHD este extrem de important pentru a alege strategiile potrivite.

De asemenea, copiii pot fi hipersensibili din punct de vedere senzorial, adică reacționează puternic la anumiți stimuli, sau pot fi hiposensibili, adică reacționează slab la stimulii din jur.

ADHD nu se capătă pe parcursul vieții. Este o afecțiune cu care copilul se naște și cu care învață să trăiască pe tot parcursul vieții, existând o serie de strategii, tehnici și metode terapeutice care, împreună cu medicamentația, le vin în ajutor pentru reducerea simptomelor. Toți copiii cu ADHD sunt diferiți unul față de celălalt, ceea ce, din nou, ne obligă să găsim strategiile corecte pentru fiecare copil în parte.

În articolul de față, sunt prezentate o serie de tehnici care să ajute copiii să se concentreze mai bine în viața de zi cu zi, fie că este vorba de școală sau de treburile de acasă. Există un mit potrivit căruia copiii cu ADHD nu se pot concentra absolut deloc, dar acest lucru s-a demonstrat a fi fals. Ei pot fi extrem de concentrați dacă găsesc o activitate plăcută și provocatoare. Totuși, următoarele strategii îi vor ajuta să își recapete concentrarea chiar și asupra activităților mai puțin plăcute.

Cutia respirației (în engleză Box Breathing)

Este un exercițiu simplu de respirație care funcționează astfel: inspiră încet timp de patru secunde, menține aerul timp de alte patru secunde, expiră încet timp de patru secunde, menține timp de alte patru secunde, apoi repetă de câte ori este nevoie. 

Efectul Mozart

 S-a demonstrat că muzica ajută la atenuarea simptomelor ADHD, stimulează anumite părți din creier, reduce anxietatea și sporește atenția și concentrarea. Important este ca muzica să nu aibă versuri/voce, să fie calmă și liniștitoare. Se recomandă muzica clasică, precum cea a lui Mozart, Bach sau Haendel.

Cronometraje

 Pentru copiii cu ADHD, timpul pare a curge diferit față de cum îl percepem noi. Nu îi va ajuta să li se spună cât timp mai au până la finalul activității, ci este important să poată „vizualiza” timpul. Astfel îi poți ajuta utilizând un cronometru. Spune-i cât timp mai are până la finalizare și setează ceasul pentru a suna în acel moment.

Memento-urile ZEN

 Acestea sunt alarme puse la intervale aleatorii (15 secunde, apoi două minute, apoi 5 secunde, apoi 3 minute etc). Pentru că acestor copii le plac provocările, setează aceste alarme pe tot parcursul activității lor și notează un (+) dacă lucrează la sarcina primită și un (-) dacă au fost distrași în acel moment. La final, transformă-le în puncte cu beneficii (de exemplu dacă au mai multe plusuri, atunci primesc zece minute de joacă în plus înainte de culcare).

 „Oprește, observă, ascultă”

 Similar, cu activitatea precedentă, se vor seta alarme aleatorii, dar la intervale mai lungi de timp (5 minute, apoi 10 minute, apoi 25 de minute, apoi 15 minute). Când este declanșată alarma, spune-i copilului „Este timpul să te oprești, să observe și să asculți”. El va face o pauză în care trebuie să observe și să se gândească la ce tocmai făcea - era sau nu concentrat la activitate, în ce stadiu al activității se afla?  Astfel, el se va putea autoevalua.

Eliminarea distragerii

 Este important ca mediul copiilor să fie organizat, iar obiectele necesare pentru o anumită activitate să le fie la îndemână pentru a elimina un posibil motiv de distragere. Astfel, ajută-i să își organizeze mai bine spațiul în funcție de tipul de ADHD. De exemplu, pentru studiu, copiii hipersensibili au nevoie de o cameră liniștită și un birou pe care să se afle doar lucrurile esențiale, în timp ce copiii hiposensibili pot fi mai concentrați când ascultă muzică, au ușa camerei deschisă, iar pe birou au diverse obiecte care îi liniștesc (de exemplu, un ursuleț de pluș). În ambele cazuri este esențial să nu aibă acces la tabletă, telefon sau laptop dacă nu este necesar.

Zone fără ecrane

După cum spuneam, limitarea timpului în fața ecranelor este un element esențial în eliminarea distragerilor, astfel ar fi ideal că întregul mediu să fie astfel reorganizat. În acest scop puteți urma trei reguli simple: crearea unor zone fără ecrane (de exemplu, dormitorul și băile), stabilirea unor rutine fără ecrane pentru întreaga familie (de exemplu, duminica niciun membru al familiei nu poate folosi ecranele), fără ecrane înainte de culcare (toate dispozitivele electronice trebuie oprite cu o oră și jumătate înainte de culcare). Este important că toți membrii familiei să urmeze aceste reguli.

Aceste tehnici reprezintă doar câteva dintre strategiile care se pot folosi pentru sporirea concentrării și eliminarea distragerilor. Important este ca strategiile să fie alese în funcție de nevoile copilului. Astfel, acestea trebuie încercate timp de cel puțin două săptămâni pentru a se observa eficacitatea acestora. De asemenea, atât copiii, cât și ceilalți membrii  ai familiei trebuie să urmeze aceste rutine.

Articol scris de Iuliana Lazăr – pedagog de recuperare

Surse: 

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/adhd-ce-este-și-cum-îl-recunoaștem-corect

E-book: Avantajul ADHD 2.0 - Strategii pentru a transforma neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea copilului tău în superputeri

E-book: KELLI MILLER: Înflorind cu ADHD:  60 de activități distractive pentru a-i ajuta pe copii să se autoregleze, să se concentreze și să reușească