Dezvoltarea inteligenței emoționale la copiii cu autism – Înțelegerea și exprimarea emoțiilor

Dezvoltarea inteligenței emoționale la copiii cu autism – Înțelegerea și exprimarea emoțiilor

 Ca o continuare a articolului anterior „Dezvoltarea inteligenței emoționale la copiii cu autism - expresiile feței și mimica gestuală”, vom vorbi despre înțelegerea și exprimarea emoțiilor. După cum spuneam, în cadrul ședințelor de terapie la care participă copiii cu autism, există o serie de programe/activități care ajută la dezvoltarea inteligenței emoționale. 

 Astfel, după ce sunt familiarizați cu fiecare emoție primară (fericire, tristețe, furie, spaima) și cu expresiile faciale și corporale prin care ne exprimăm fiecare emoție, copiii merg mai departe, învățând moduri de exprimare verbală a emoțiilor lor.  Trebuie specificat, din nou, faptul că predarea abilităților emoționale trebuie făcută cât mai natural, prin joacă, dar și prin experiențe din viața de zi cu zi. 

 În continuarea articolului, vă sunt prezentate o serie de jocuri și activități prin care copilul dumneavoastră poate ajunge să înțeleagă și să exprime emoțiile lui sau ale celor din jur într-o manieră cât mai firească.

Tabelul emoțiilor

Materiale: coală albă sau un caiet, obiecte de scris (creion, pix, carioca), riglă.

Vom împărți o coală albă în patru coloane, pe verticală, fiecare reprezentând câte o emoție. Scriem astfel: furios, trist, fericit, speriat. Coloanele deja formate, le vom împărți în alte trei coloane, pe orizontală. 

În prima coloană, denumită „ÎNTREBĂRI” vom nota exemple de întrebări care ni se adresează atunci când cei din jur vor să știe despre noi sau noi înșine vrem să aflăm când simțim o anumită emoție.

-Ce te face să te simți fericit/furios/trist/speriat?

-Ce te întristează/sperie/înfurie?

-Ce mă face să mă simt fericit/furios/trist/speriat?

A doua coloană, o vom denumi specific „RĂSPUNSURI”. Aici, copilul va răspunde fiecărei întrebări în mod verbal și scris (dacă micuțul nu știe încă să scrie, îl putem ajuta notând noi răspunsul). De asemenea, dacă este talentat sau, pur și simplu, pasionat de desen, îl putem lăsa să deseneze răspunsul. Acest lucru vă face activitatea mai amuzantă și vă stimula creativitatea micuțului. 

-FERICIT: să mănânc o ciocolată.

-FURIOS: să pierd la un joc.

-TRIST: să nu îmi văd bunicii o perioadă lungă de timp.

-SPERIAT: să fiu alergat de un câine.

În ultima coloană, „EXPRESII”, ajutăm copilul să își exprime verbal emoțiile, verbalizând ceea ce simte. 

-Mă simt fericit/furios/trist/speriat!

-Sunt fericit/furios/trist/speriat!

-Acest lucru mă face să mă simt fericit/furios/trist/speriat!.

-Sunt extrem de fericit/furios/trist/speriat!

Inițial, copilul trebuie lăsat să se exprime liber, cu propriile cuvinte, și ulterior ajutat cu noi exemple de expresii prin care ne putem exprima emoțiile. La final, vom avea „Tabelul Emoțiilor” completat, iar copilul va înțelege mai bine cauzalitatea dintre gânduri și emoții, dar și cum să își exprime stările în anumite situații. 

Ca un plus, îl putem ajuta copilul să își exprime dorința de a fi ajutat în acele momente mai dificile pentru el folosind următoarea exprimare: „Acest lucru mă face să mă simt trist/furios/speriat și am nevoie să mă ajuți cu…”. Deși cel mai important este ca micuții să își exprime toate emoțiile, este la fel de necesar să îi încurajăm să ceară ajutorul atunci când simt emoții mai puțin pozitive, cum ar fi tristețea sau furia. De fapt, un bun exercițiu în acest sens îl poate constitui chiar următorul joc: 

„Mă simt… când… și m-ar ajuta să…”

Materiale: foaie albă sau un caiet, obiecte de scris (creion, pix, carioca), riglă.

Ca și în cazul primului joc, vom crea un tabel, de data aceasta cu trei coloane verticale, fiecare reprezentând câte o emoție mai puțin plăcută (tristețe, furie, spaimă). La rândul lor, le împărțim în două coloane orizontale. 

În prima coloană, „MĂ SIMT… CÂND…”, copilul trebuie să indice trei situații care îi trezesc emoțiile prezentate. Astfel, vom avea cate trei situații pentru fiecare dintre emoțiile de mai sus.

În a doua coloană, „ȘI M-AR AJUTA SĂ…”, copilul va trebui să scrie câte trei moduri în care și-ar dori să fie ajutat de către adulții din jurul lui. 

 La final, vom ruga copilul să citească fiecare situație astfel: „Mă simt… când… și m-ar ajuta să…”

De exemplu, el ar putea răspunde astfel: „Mă simt trist când nu mă pot juca afară și m-ar ajuta să pot să o fac zilnic, cel puțin câteva minute”. Vom lăsa copilul să găsească și să propună singur posibilele soluții, ajutandu-l atunci când îi este dificil să găsească o rezolvare corespunzătoare.

Cu ajutorul acestor jocuri, copilul va avea ocazia să învețe să înțeleagă emoțiile, să le exprime, dar și să găsească soluții pentru a ieși din situațiile neplăcute din viața lui.

La fel cum, zi de zi, avem ca scop dezvoltarea limbajului copiilor noștri, este extrem de important să avem în vedere și dezvoltarea lor emoțională care este un element foarte important când vine vorba de crearea oricărei relații. De asemenea, ne dorim că ei să ajungă să trăiască o viață cât mai echilibrată și liniștită, iar echilibrul emoțional este cel mai important pas în această direcție.

Articol scris de Iuliana Lazăr – pedagog de recuperare

Surse: 

“LAS EMOCIONES EN EL AUTISMO. MÓDULO 2. Expresión emocional” - Anabel Cornago 

https://autismocdmexico.org/ar/autismo-y-emociones/

https://edu.freepedia.ro/inteligenta-emotionala-copii-t-s-a

https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/autism-tulburare-de-spectru-autist

https://autismartaadhd.ro/cum-simte-emotiile-copilul-cu-autism/ 

https://edukiwi.ro/dezvoltarea-inteligentei-emotionale-la-copii/ 

Articole recente

Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:

Frații copiilor cu autism

Frații copiilor cu autism

 

Ce este neurotipic?

„Neurotipic" este un termen folosit pentru a-i descrie pe cei cu o dezvoltare sau funcționare neurologică tipică. Acestea sunt persoanele care nu au primit un diagnostic de autism sau nu prezintă alte diferențe intelectuale sau de dezvoltare. Astfel, o persoană „neurotipică" este cineva care gândește, percepe și se comportă într-un mod considerat "normal" de către majoritatea oamenilor.

Cum trebuie să le explicăm copiilor neurotipici despre autism?

Este important să îi ajutăm pe copiii neurotipici să-și înțeleagă fratele sau sora cu autism prin consolidarea relației pe care o au și prin explicații adecvate vârstei. Trebuie să abordăm subiectul autismului atunci când copiii neurotipici sunt suficient de mari pentru a înțelege sau când încep să observe că frații lor se comportă diferit față de ceilalți copii. Pe măsură ce copiii cresc și înțeleg mai bine, vor pune întrebări mai complexe și vor avea nevoie de mai multe informații. Iată câteva exemple de bază care te pot ajuta să discuți cu cei mici despre acest subiect, cu mențiunea că poți adapta aceste exemple pentru diferite vârste și stadii de dezvoltare:

Este esențial să descoperi ce știu deja copiii tăi, punându-le întrebări precum: „Maria are autism. Ai auzit de autism?" sau „Ai observat că Maria se joacă diferit față de tine?". Folosește un limbaj adecvat, găsește idei și comparații pe care știi că cel mic le poate înțelege. De exemplu, poți spune: „Autismul face ca oamenii să gândească puțin diferit decât tine" sau „Unele persoane cu autism se pot juca sau pot vorbi diferit sau pot avea dificultăți în a înțelege sentimentele altora" sau „Maria încă nu a învățat să se joace acel joc, deci poate o va face în alt mod". Fii pregătit să repeți aceste informații de mai multe ori.

Cum găsești modalități pentru ca frații să se distreze împreună?

Deși frații copiilor cu autism au în general sentimente pozitive față de aceștia, uneori relațiile lor nu sunt la fel de strânse pe cât ar putea fi. Acest lucru se poate datora dificultăților pe care copiii cu autism le întâmpină în comunicarea socială.

O metodă de a dezvolta relații mai strânse între copiii tăi. este să găsiți modalități prin care toată lumea să se joace, să se distreze și să interacționeze împreună. Identifică punctele de interes comune; de exemplu, copiii tăi ar putea să se bucure de jocuri cu trenulețe sau de fotbal, deci implică-i pe toți în aceste activități.

Dedică timp special fraților copiilor cu autism

Este important ca toți copiii să petreacă timp individual cu părinții lor, iar acest lucru este și mai important pentru frații copiilor cu autism. Timpul petrecut împreună transmite mesajul că toți copiii tăi sunt fel de speciali și că sentimentele și experiențele lor sunt importante pentru tine. Acest lucru consolidează sentimentele de încredere și apartenență în cadrul întregii familii.

Câteva idei despre cum să dedici timp special copiilor tăi neurotipici :

  • Stabilește un timp regulat pentru copiii neurotipici în fiecare zi. Acesta ar putea consta în citirea unei povești înainte de culcare sau petrecerea a 10 minute împreună la sfârșitul fiecărei zile în care să le spui copiilor trei lucruri pozitive pe care le-au făcut în acea zi.

  • Acordă câteva minute pentru a asculta când copiii tăi vor s-ți împărtășească experiențele lor, dorințele, gândurile și emoțiile.

  • Găsește timp pentru activități speciale împreună cu cei mici. Acestea pot include vizionarea unui film, participarea la ateliere creative, plimbări cu bicicleta, cumpărături, pregătirea mesei sau practicarea unui sport.

Indiferent de circumstanțe și în special în astfel de situații, legătura dintre frați este consolidată de dragostea necondiționată pe care o simt unul pentru celălalt.

Articol scris de: Letisia Sora, asistent social

 

Bibliografie
Education and understanding in autism- Alcanzando (2014). Hermanos de ninos con autismo. [Online] Disponibil pe:  https://alcanzando.org/hermanos-de-ninos-con-autismo/ [Accesat la data de 20.01.2024].
Red Cenit. Centros de Desarrollo Cognitivo (2015).  10 recomendaciones para hermanos de ninos con autismo. [Online] Disponibil pe: https://www.redcenit.com/hermanos-de-ninos-con-autismo-10-recomendaciones/ 
 [Accesat la data de 20.01.2024].

Articole recente

Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:

Cum putem sprijini frații copiilor diagnosticați cu autism să își gestioneze emoțiile?

Cum putem sprijini frații copiilor diagnosticați cu autism să își gestioneze emoțiile?

Dacă săptămâna trecută discutam despre sentimentele fraților copiilor cu autism, astăzi vă propunem un nou articol cu câteva recomandări privind strategiile pe care le puteți aborda, din rolul de părinți, pentru a le dezvolta abilităţile emoţionale.
Când vorbim despre subiectul dezvoltării emoţionale, ne referim la a da spaţiu, loc şi timp exprimării sentimentelor. Poate părea ceva uşor la nivel teoretic, dar în practică, părinţii par să aibă dificultăţi în această privinţă.
Important este să puneţi în cuvinte acele emoţii care apar, dar care “nu se menţionează”. Pentru a fi mai clari, vă împărtăşim câteva exemple concrete.
Situaţia 1
Mihai are 5 ani şi este diagnosticat cu autism. Copilul intră în camera surorii sale în vârstă de 10 ani şi îi rupe desenele realizate de aceasta când nu este acasă. Când Maria ajunge acasă, vede cele întâmplate şi le povesteşte părinţilor supărată.
Iată două răspunsuri posibile pentru această situaţie:
  1. A) “Bun… păi… el nu îşi dă seama! Trebuie să fii răbdătoare!”
  2. B) “Cred că eşti foarte supărată! Şi eu în locul tău m-aş simţi la fel. Hai să căutăm o soluţie pentru această problemă! Să vedem....”
Răspunsul A) este unul care poate să vină natural, dar inhibă sentimentele Mariei. Acesta nu îi oferă Mariei posibilitatea să se exprime emoțional, ea este obligată să accepte şi să înţeleagă că trebuie să fie răbdătoare.
În schimb, răspunsul B) îi oferă fetiţei posibilitatea să se exprime emoţional, punând în cuvinte ceea ce simte. Părinţii îi transmit empatie şi siguranţă pentru modul în care ea se simte, fără să o facă să creadă că este un “sentiment negativ”. Este normal ce simte şi asta nu o face să fie nici cea mai rea și nici cea mai bună persoană! În plus, acest răspuns favorizează dialogul între părinţi şi copii.
Exemplul acesta face referire la importanţa facilitării exprimării emoţiilor prin a pune în cuvinte ceea ce simte copilul – „Cred că eşti foarte supărată”. În practică, am văzut adesea cum fraţii copiilor cu tulburări de dezvoltare nu reuşeau să spună ceea ce simt, sau când îi rugăm să ne dea un exemplu de situaţie în care s-au simţit triști spuneau că nu ştiu sau că nu au simţit niciodată această emoţie.
Situaţia 2
George are 15 ani și are o soră, Adela, de 5 ani, diagnosticată cu Sindromul Down. De fiecare dată când pe George îl vizitează prietenii, Adela ţipă și aruncă jucăriile pentru a primi atenţie. Pentru prietenii lui George această situaţie este foarte amuzantă, dar pentru el este un context în care se simte foarte ruşinat. El a evitat să îşi mai invite prietenii acasă ca să nu se simtă din nou necăjit. Părinţii au observat acest lucru şi l-au întrebat ce s-a întâmplat, aflând astfel adevăratul motiv. 
Iată câteva răspunsuri posibile pentru această situaţie:
  1. A) “Nu le da atenţie… dacă prietenii tăi râd de ce face Adela şi nu înţeleg ce se întâmplă cu ea, înseamnă că nu îţi sunt prieteni adevăraţi!”
  2. B) “Îmi imaginez cum te-ai simţit de fiecare dată când Adela făcea asta! Și eu, în locul tău m-aș fi simţit ruşinat! Cum ţi se pare să ne gândim împreună la o soluţie ca să-ţi poţi invita prietenii în continuare acasă?
Raspunsul A) inhibă emoţiile lui George şi îl face pe acesta să-şi judece greşit prietenii şi chiar poate să se învinovăţească pentru alegerile făcute. Acest răspuns nu anulează “emoţia negativă” pe care o simte fratele, ci îl face pe acesta să-i învinovăţească pe ceilalţi pentru ceea ce simte.
Răspunsul B) validează ruşinea simţită de frate, părinţii empatizează şi securizează fratele pentru că este firesc să se simtă aşa într-un asemenea context. Credem că este important să menţionăm că majoritatea adolescenţilor caută să aparţină unui grup. Sentimentul de ruşine este natural, pasager şi asta nu înseamnă că el nu îşi iubeşte sora.
Validarea emoţională presupune ascultarea şi acceptarea emoţiilor, precum şi încurajarea exprimării acestora în fiecare context în care apar.
Încurajăm părinţii să încerce această formă alternativă de comunicare cu cei mici, deşi nu este mereu foarte uşor. Desigur, există și posibilitatea să nu obțină în toate situațiile răspunsurile dorite. Noi vă încurajăm să apelați la specialiști atunci când simțiți că sunteți depășiți de anumite contexte. În aceeași măsură, vă încurajăm să îi duceți pe cei mici la grupuri de dezvoltare a abilităților sociale și emoționale pentru a socializa, a întâlni alți copii și a-și consolida capacitatea de a-și gestiona emoțiile într-un context natural, spontan și liniștit.
Andrei Mocanu, analist comportamental, psiholog,

Articole recente

Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:

Frații copiilor cu autism – ce simt aceștia și cum percep situația?

Frații copiilor cu autism – ce simt aceștia și cum percep situația?

Discutăm cel mai mult despre copiii diagnosticați cu tulburări de spectru autist. Bineînțeles, nu este un lucru rău. Din contră, este foarte bine să existe materiale cât mai multe pe acest subiect, însă trebuie să acordăm atenție și celorlalți membri ai familiei – în cazul de azi, frații copiilor diagnosticați cu tulburări de spectru autist. Ei văd, aud, trăiesc fiecare etapă și sunt martori la toate lucrurile care se întâmplă în acest context. Știm deja că fiecare copil, în funcție de diferiți factori – vârstă, capacitatea de reziliență, modul în care este construit – înfruntă într-un mod diferit astfel de situații.
Din aceste motive dorim să vă împărtăşim câteva lucruri generale pe care le-am observat în cadrul atelierelor de dezvoltare pentru fraţii copiiilor cu tulburări de dezvoltare.
Cei mai mari adesea adoptă o poziție autoexigentă, asumându-şi un rol de protector pentru fratele lor diagnosticat şi de multe ori fac asta cu mai multă putere decât părinţii lor. Îşi asumă acest rol cu intenţia de a-şi proteja părinţii şi fratele suprimându-şi exprimarea reală a propriilor gânduri şi emoţii. Astfel frații mai mari se obişnuiesc să “nu deranjeze părinţii care deja au foarte multe lucruri pe cap” cu fratele care are tulburări de dezvoltare. În acest mod, ei se  supra-adaptează la tot cu preţul neîmplinirii propriilor nevoi şi dorinţe.
În multe cazuri am observat şi fraţi mai mici care se adaptează mult mai bine faţă de frații mai mari ai copiilor care au tulburări de dezvoltare. Faptul că s-au născut după copilul diagnosticat, îi face să trăiască şi să vadă aceasta realitate în general mai naturală faţă de fraţii mai mari. Totuşi asta nu duce la excluderea sentimentelor şi preocupărilor în relaţie cu fraţii lor, acestea există într-o mai mică sau mare măsură.  Copiii, la fel ca şi adulţii în această situaţie, au gânduri şi emoţii contradictorii, care există şi într-o relaţie fraternă tipică, dar care se intensifică în faţa existenţei unei tulburări de dezvoltare a unuia dintre fraţi. 
Emoţiile de dragoste şi bucurie se contrapun cu emoţiile de gelozie, vină, ruşine, îngrijorare, exigenţă şi tristeţe. Cele din urmă care în termeni populari poartă denumirea de “emoţii negative” sunt dificil de tolerat de către părinţi şi de aceea o parte din fraţi preferă să şi le reprime pentru a nu se simţi apoi vinovaţi.
În articolul următor vom discuta despre modalități prin care îi putem sprijini pe aceștia să își dezvolte abilitățile emoționale pentru a-și putea gestiona mai bine sentimentele.
Andrei Mocanu, analist comportamental, psiholog,

Articole recente

Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult:
Dintre toate problemele comportamentale ale copiilor cu care se confruntă părinții, crizele de furie pot fi cele mai supărătoare.
Mai mult: