Stiluri de parenting: Dulăul vs. Cățelușul

Toți părinții știu că slujba de a fi părinte este una dificilă, și că răspunsul la întrebarea „Cum să reușesc cu copiii mei?” se intensifică în prezent, când lumea este mereu în grabă și plină de griji. Atunci când părinții nu prea știu ce au de făcut sau sunt prea ocupați să afle, preferă să tragă de timp. Această tehnică de a trage de timp duce la două stiluri opuse de parenting, ieșite de sub control, care nu fac bine deloc copilului.

Astfel pornind de la clasificarea realizată de Phd. Thomas W.Phelan, vă propunem să detaliem în rândurile de mai jos stilul de parenting Cățeluș (cunoscut sub denumirea de stilul permisiv) și Dulăul ( care este cunoscut sub denumirea de stilul autoritar).  

Stilul de parenting Cățelul (Persmisiv)

Părintele permisiv este un naiv. Copiii conduc în casă, iar mama și tată au tendința să întoarcă spatele acestei probleme. Comportamentul părinților „cățeluș” față de copiii lor este motivat în primul rând de anxietate și vinovăție. „Nu doresc să fac nimic care să-mi jignească copilul” și „Dacă sunt copiii supărați pe mine, înseamnă că am făcut ceva rău” sunt gândurile după care se ghidează de cele mai multe ori.

Părinții permisivi au un ton plângăreț. Aceștia pledează în fața copiilor lor astfel:

 „Haide dragule, nu crezi că este timpul să te pui în pat?” „ De ce nu poți face un lucru atât de micuț pentru mine?” Traducerea ar fi (Ce înțelege cu adevărat copilul?): „Chiar dacă ești copilul meu, ești mai puternic și mai autoritar decât mine. Nu am nici cea mai mică idee de control asupra ta, decât aceea de a te imploră.”

Acest ton smiorcăit îi induce copilului ideea că el este cel care conduce totul și că de fapt părinții sunt slabi și neajutorați.

Dulăul (Autoritar)

Pe de altă parte, acolo unde părintele autoritar este implicat, acesta este cel care impune respect și copiii trebuie să se ferească din calea lui. Părinții autoritari sunt precum un T-Rex deghizat. Comportamentul părinților „dulău” față de copiii lor este în mod primordial determinat de irascibilitate și furie.

„Pentru că așa am spus eu!” și „Fă așa cum îți spun eu, sau..!” sunt termenii predominanți.

Părinții autoritari mușcă. Ei pot mușca emoțional și psihic. Este un mod emoțional de a mușca prin intermediul vocii, al sunetelor: „Ce naiba se întâmplă cu ține!? Ar fi bine să începi să asculți de mine, sau altfel o pățești! De câte ori trebuie să-ți mai spun!!” În traducere asta ar însemna (Ce înțelege copilul cu adevărat?): „Tu nu ești bun de nimic copile, și nu vei fi niciodată. Dacă nu aș fi fost eu, ar fi fost mult mai rău pentru tine.” Părintele dulău poate arunca o scânteie după ce a ținut acea prelegere, să fie sigur că a fost bine înțeles. 

Pornind de la această descriere vă propunem sa urmăriți site-ul nostru pentru că săptamana următoare vom continua să vă povestim  despre rezultate vs resurse, timpul alocat corecției dar si despre parentingul echilibrat. 

Marilena Râdelesne,

Psihopedagog, Asociația Activity

Sursă: Phd. Thomas W.Phelan – 1, 2, 3 Magic