Bosumflarea şi smiorcăiala

 

Potrivit părinților, bosumflarea şi smiorcăiala se află în topul celor mai neplăcute comportamente ale copiilor. Unii copii au dezvoltat aceste strategii până au luat formă de artă, așa că putem spune că unii dintre ei ar merita chiar premii pentru performanţele lor! De altfel, multor părinți le este teamă să le spună copiilor „nu” sau să nu le ofere ceea ce îşi doresc din pricina ameninţării tsunamiului de bosumflări şi smiorcăieli care vor urma. Deşi smiorcăiala şi bosumflarea pot fi insuportabile, ele pot fi gestionate. Gestionarea începe cu o bună înţelegere a provenienței comportamentelor şi cu folosirea unei strategii calme, consecvente şi precise.

 

1. Bosumflarea sau ACEA grimasă  

Bosumflarea şi smiorcăiala sunt precum fratele şi sora. Cea dintâi este partea vizuală a problemei pe care deseori o punem astfel în cuvinte: „ar putea ochii aceia să fie mai supăraţi de atât? Ce urât eşti când te superi! O să rămâi aşa!”. De cele mai multe ori, părinții o pun în cuvinte în felul următor: „nu suport să îl văd cum stă aşa !”
Sau „parcă faţa nu mai este ataşată de copil, expresia facială îmi posedă copilul”. 
După cum sigur știți, bosumflarea de pe faţa copilului poartă un mesaj care nu este neapărat plăcut: „După toate lucrurile pe care mi le-aţi făcut, mamă sau tată, viaţa a devenit insuportabilă. Nu ştiu cum mai pot continua. Comportamentul vostru a fost foarte nejustificat, inutil, restrictiv şi rău. Alţi părinţi nu îşi tratează copiii aşa. Ce am făcut eu să merit acest fel de abuz emoţional ? Mi-ar fi mai bine să trăiesc în altă parte, cu părinţi diferiţi şi mai grijulii.” Dar nu, voi, dragi părinți, nu trebuie să o interpretați așa!

2. Smiorcăiala sau ACEA tonalitate a vocii! 

În timp ce bosumflarea este foarte greu de tolerat pentru părinţi, smiorcăiala este şi mai rea. De ce? Simplu! Dacă nu am da atenţie la supărarea ilustrată pe faţa celui mic, lucrurile ar fi mult mai uşoare. Dar smiorcăiala este în principal auditivă fiind mai grea de evitat decât bosumflarea care, așa cum spuneam, este vizuală. Smiorcăiala se poate auzi şi din cealaltă cameră şi prin telefon sau chiar de la parter şi, după cum bine știm, devine jenantă mai ales într-un spaţiu public. 
Care sunt reacțiile părinților în astfel de momente? „Mă scoate din minţi! Tot timpul face așa!”, „copilul meu poate să îşi folosească propriile cuvinte pentru a îmi spune ce vrea, dar el tot la smiorcăială recurge” sau „smiorcăiala mă scoate din sărite, mai ales acum când piticul nostru are 12 ani şi crede că eu sunt menajera, banca şi ospătarul!”

3. Și totuși, care sunt factorii declanșatori?

Nu trebuie să căutați în lung şi în lat pentru a descoperi cauzele bosumflării şi smiorcăielii. Răspunsul se găsește în relația pe care părinții o au cu cei mici. Mai exact, ne este clar că toți își tratează copiii din două perspective: una afectuoasă şi una solicitantă. Perspectiva afectuoasă este cea care ne îndeamnă la distracţie, implicare şi timp de calitate. În schimb, perspectiva solicitantă presupune învățarea regulilor, însușirea unor noi achiziţii sau, pe scurt, dezvoltarea copilului. Astfel, parentingul afectuos este mult mai prietenos, pe când cel solicitant aduce mai multe provocări (atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari).
Cum le traducem pe cele două în contexele de zi cu zi?
  • Perspectiva afectivă sună cam așa: „îmi place de tine!”, „hai să mergem la plimbare doar noi doi/două”, „pălăria ta este foarte drăguţă”, „vrei să ne uităm la un film?”.
  • Perspectiva solicitantă se aude astfel: „aştept ceva de la tine”, „este ora de culcare” „termină de mâncat” ,„ este ora 4, e timpul pentru teme”, „îmbracă-te pentru şcoală” sau „răspunsul meu este nu!”.
              În general, nu o să întâlniţi reacții de bosumflare și smiorcăială la copilul dvs. când operaţi în modul de parenting afectiv. De ce? Pentru că cei mici sunt fericiţi cu ceea ce faceţi. Perspectiva afectivă a parentingului se poate traduce drept „fără probleme”, în timp ce partea solicitantă înseamnă  „probleme”.

4. Cum răspund copiii la solicitările părinţilor?

Când îi întrebaţi sau le solicitaţi un anumit comportament, copiii au două opțiuni: pot să coopereze sau pot să „vă testeze şi să vă manipuleze”. Bosumflarea şi smiorcăiala sunt forme de manipulare. De ce vor cei mici să vă testeze şi să vă manipuleze? Pentru că solicitările voastre care sunt în dezacord cu opțiunile lor îi frustrează şi nu au la vârste foarte mici capacitatea de filtra lucrurile precum un adult.
Așadar, chiar dacă vouă nu vă plac cele două reacții, trebuie reținut că la vârste mici sunt comportamente fireşti. Care este scopul lor ?
1. Exprimă sentimentele sau frustrările copiilor legate de solicitările voastră.
2. Reprezintă o încercare de evitare sau de scăpare de solicitarea voastră.
3. Exprimă iritarea faţă de voi din cauza unei solicitări.
Vă dau întâlnire în următorul meu articol să discutăm despre contextele în care chiar și familia încurajează aceste două reacții, dar și modalități de a le ameliora cu exemple concrete pe care le puteți pune în aplicare acasă.
Dorin Alexandru Babeu, Pedagog
Sursă: Phd. Thomas W.Phelan – 1, 2, 3 Magic

Articole recente

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
Mai mult:
Sezonul Crăciunului poate fi o perioadă minunată, plină de bucurie și momente petrecute împreună cu familia. Totuși, pentru familiile care au un copil cu autism, această perioadă poate aduce și provocări.
Mai mult:
În Analiza Comportamentală, întăritorii și pedepsele sunt considerați factori fundamentali care îți influențează toate comportamentele.
Mai mult:
Posted in articole and tagged , , , , , , , .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.